ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2942/2008

Ședința publică de la 17 octombrie 2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 decembrie 2006,

reclamanta SC B. SA Sibiu și S.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC

I.C. SA Sibiu și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu, să se constate nulitatea

absolută a hotărârii A.G.A. a SC I.C. SA din data de 18 noiembrie 2005, anularea

încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul

Sibiu; să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. SC I.C. SA din data

de 9 septembrie 2006, anularea procesului-verbal și actului adițional din data

de 23 octombrie 2006 privind majorarea capitalului social al pârâtei; anularea

încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și 8974 din 26 octombrie 2006

emise de O.R.C. Sibiu, radierea din registrul comerțului a mențiunilor

privitoare la prelungirea mandatului administratorului și cele privitoare la

majorarea capitalului social al pârâtei; obligarea pârâtului O.R.C. Sibiu să

înscrie în Registrul Comerțului contractul de vânzare-cumpărare nr. 83 din 22

decembrie 1998 prin care S.C. a dobândit un număr de 608 acțiuni din capitalul

social al pârâtei precum și obligarea O.R.C. Sibiu să înscrie în registrul

comerțului contractul de cesiune din 9 noiembrie 2000 încheiat între S.C. și SC

I.C. SA.

În fapt, reclamanta motivează că la

data de 18 noiembrie 2005 la societatea pârâtă s-a desfășurat o adunare

generală care a hotărât prelungirea mandatului administratorului Ispas Ana și

extinderea obiectului de activitate al societății, fără a exista cvorumul

necesar, motiv de nulitate absolută, iar la data de 9 septembrie 2006 adunarea

generală extraordinară a hotărât majorarea capitalului social, fără a exista de

asemenea, cvorumul necesar. În baza acestei hotărâri au fost încheiate

proces-verbal și act adițional prin care s-a consemnat majorarea capitalului

social iar în baza acestor acte au fost pronunțate încheierile judecătorului

delegat la O.R.C. nr. 775 din 6 februarie 2006 nr. 7670 din 12 septembrie 2006

și nr. 8974 din 26 octombrie 2006 care urmează a fi anulate.

Pe de altă parte, reclamanta motivează

că a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu înscrierea de mențiuni

referitoare la contractul de vânzare nr. 83 din 22 decembrie 1998 și

contractului de cesiune din 9 noiembrie 2000, prin care reclamantul S.C. a

cesionat 608 acțiuni însă cererile au fost respinse.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.

111, 112, 113, 115, 130, 132 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Prin sentința civilă nr. 56/ CC din 30

aprilie 2007, Tribunalul Sibiu a admis excepția prescripției dreptului la

acțiune a reclamantei SC B. SA Sibiu și a respins acțiunea reclamantei pentru

anularea hotărârilor A.G.A. pârâtei SC I.C. SA Sibiu din 18 noiembrie 2005 și 9

septembrie 2006. S-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea privind anularea

Încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 pronunțată de judecătorul delegat de pe

lângă O.R.C. Sibiu, a procesului-verbal și a actului adițional din 23 octombrie

2006 și a încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și nr. 8974 din 26

octombrie 2006 a judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Sibiu.

S-au respins capetele de cerere de la pct.

1, 4 – 8 din petitul acțiunii reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, în speța dedusă judecății, hotărârile atacate au fost

publicate la data de 13 decembrie 2005 și respectiv 15 septembrie 2006, termene

față de care acțiunea a fost tardiv formulată, conform art. 132 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 și că susținerile reclamantei potrivit cărora constituie

motiv de nulitate absolută, lipsa cvorumului pentru luarea hotărârilor, nu pot

fi reținute întrucât aprecierea nulității actului se face raportat la momentul

anulării actului potrivit regulii „tempus regit actum”, iar art. 112 alin. (1)

și art. 115, alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006

prevăd că pentru validitatea deliberărilor adunărilor generale este necesară la

prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul

total de drepturi de vot, condiție îndeplinită de cele două adunări generale

care au pronunțat hotărârile atacate.

Astfel fiind, cererile de anulare au

fost respinse ca tardiv formulate iar hotărârile atacate au fost menținute precum

și procesul-verbal și actul adițional din data de 23 octombrie 2006.

Referitor la cererile privind anularea

încheierilor nr. 775 din 6 februarie 2006, nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și nr.

8974 din 26 octombrie 2006, acestea au fost respinse, ca inadmisibile, întrucât

potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul

Comerțului, înregistrările în Registrul Comerțului se fac pe baza încheierii

judecătorului delegat sau după caz a unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Pentru aceleași considerente și având

în vedere și situația că încheierile judecătorului delegat sunt valabile și

executorii, a fost respinsă și cererea privind radierea înscrierilor și

mențiunilor făcute în baza acestor încheieri.

Cererea privind obligarea O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Sibiu să înscrie mențiunile referitoare la vânzarea și

cesionarea părților nu a fost primit. În baza sentinței civile nr. 16/ C din 9

ianuarie 2006 și în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990,

republicată, reclamanții se puteau adresa O.R.C. pentru înregistrarea

mențiunilor, iar împotriva unei încheieri de respingere puteau formula recurs.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții SC B. SA Sibiu și S.C., care au solicitat modificarea în tot a

sentinței atacate și admiterea acțiunii.

În motivele apelului reclamanții au

arătat că în mod greșit instanța a apreciat că lipsa cvorumului pentru luarea

hotărârilor A.G.A. nu constituie motiv de nulitate absolută, ci de nulitate

relativă că instanța de fond a apreciat eronat că reclamanții aveau

posibilitatea să atace cu recurs o încheiere de respingere a cererii de

înscriere mențiuni.

Deoarece pârâta nu a solicitat

menționarea în registrul comerțului a contractului de vânzare-cumpărare nr. 83/1998

încheiat între apelantul S.C. și S.I.F. T. și a contractului de cesiune din 9

noiembrie 2000 încheiat între apelanți și că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției

lipsei calității procesuale active a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În drept s-au invocat dispozițiile art.

3+4 pct. 9, art. 312 și art. 274 C. proc. civ.

Prin decizia comercială nr. 101/ A din

30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins

apelul reclamanților S.C. și SC B. SA Sibiu, fiind obligați, totodată, la

cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei în favoarea pârâtei SC I.C. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță că motivele

privind lipsa cvorumului la adoptarea celor două hotărâri A.G.A. contestate nu

sunt cauze de nulitate absolută, întrucât interesul protejat este unul

particular, acționarii fiind cei interesați de respectarea cvorumului și că, în

ambele situații sancțiunea este nulitatea relativă ce putea fi invocată de

reclamanți în condițiile prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

iar cu privire la celelalte motive de apel invocate de reclamanți s-a stabilit

că acestea sunt nefondate.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs reclamanții S.C. și SC B. SA Sibiu criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, instanța nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.R.C. și că

ambele instanțe au soluționat complet eronat caracterul nulității invocate de

reclamanți a celor două hotărâri A.G.A., prin prisma legii în vigoare la data

cenzurării acestora de către instanță și nu prin prisma legii în vigoare la

data nașterii actului juridic.

Concluzionează recurenții că potrivit

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 când se invocă motive de nulitate

absolută acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. este

imprescriptibilă și poate fi formulată de orice persoană interesată.

În consecință, recurenții, în temeiul art.

313 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicită admiterea

recursului, aș cum a fost formulat, casarea deciziei atacate, admiterea

apelului, desființarea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei pe rejudecare

tribunalului Sibiu, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea recursului prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că

ambele instanțe, în mod corect și judicios au interpretat actul juridic dedus

judecății, pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate

prin recursul declarat de reclamanți pentru considerentele ce urmează:

Critica referitoare la nepronunțarea

asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. invocată la fond

de O.R.C. anterior analizei inadmisibilității acțiunii pe fondul ei este

neîntemeiată întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra acestei excepții

astfel cum a fost invocată prin motivele de apel.

De altfel, în ordinea examinării

excepțiilor, cea a inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu

această parte, primează, astfel încât și sub acest aspect critica recurentelor este

nefondată.

- Instanța de apel, constatând că, în

mod greșit prima instanță s-a raportat la dispozițiile legale a căror încălcare

a fost invocată, în varianta prevăzută de Legea nr. 441/2006, a avut în vedere,

în analiza sa, dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare

la data adoptării hotărârii, 9 septembrie 2006.

Or, față de dispozițiile art. 115 care

prevedeau posibilitatea ca acționarii prin actul constitutiv să prevadă un alt

cvorum de prezență și vot, concluzia instanței în sensul caracterului relativ

al nulității se fundamentează legal.

În ce privește hotărârea adunării

generale din 18 noiembrie 2005, ținută la a doua revocare, dispozițiile art. 112

alin. (2) din L.S.C. nu prevedeau o limită minimă de cvorum de prezență și

aceasta pentru a facilita luarea hotărârilor, astfel că norma nu are caracter

de ordine publică pentru a atrage nulitatea absolută.

Cum consecința încadrării sancțiunii

în categoria nulităților relative, impune respectarea termenului de 15 zile de

la data publicării hotărârii în M. Of. pentru a fi atacată, iar

recurenții-reclamanți au promovat acțiunea în anulare cu depășirea termenului

legal, soluția adoptată de prima instanță și menținută, în apel, sub aspectul

prescripției dreptului material la acțiune este corectă.

Încălcarea dispozițiilor art. 117 din

L.S.C. nu a fost invocată ca motiv de nelegalitate a hotărârilor nici în fața

primei instanțe și nici în apel, astfel că nu poate fi examinată pentru prima

dată în recurs.

Critica privind nerespectarea votului

secret la prelungirea mandatului administratorului în adunarea generală

ordinară din 18 noiembrie 2005, are un caracter pur formal, în condițiile în

care recurenții nu argumentează în ce măsură concluzia instanței de apel pe

acest aspect este contrară probelor administrate.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va

respinge, ca nefondat, recursul reclamanților.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC

I.C. SA SIBIU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de S.C. și SC B. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 101/

A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenții la plata sumei de

1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.C. SA Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2008.