ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2942/2008

Ședința publică de la 17 octombrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 decembrie 2006, reclamanta SC B. SA Sibiu și S.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC I.C. SA Sibiu și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu, să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a SC I.C. SA din data de 18 noiembrie 2005, anularea încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu; să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. SC I.C. SA din data de 9 septembrie 2006, anularea procesului-verbal și actului adițional din data de 23 octombrie 2006 privind majorarea capitalului social al pârâtei; anularea încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și 8974 din 26 octombrie 2006 emise de O.R.C.

Sibiu, radierea din registrul comerțului a mențiunilor privitoare la prelungirea mandatului administratorului și cele privitoare la majorarea capitalului social al pârâtei; obligarea pârâtului O.R.C. Sibiu să înscrie în Registrul Comerțului contractul de vânzare-cumpărare nr. 83 din 22 decembrie 1998 prin care S.C. a dobândit un număr de 608 acțiuni din capitalul social al pârâtei precum și obligarea O.R.C. Sibiu să înscrie în registrul comerțului contractul de cesiune din 9 noiembrie 2000 încheiat între S.C. și SC I.C. SA. În fapt, reclamanta motivează că la data de 18 noiembrie 2005 la societatea pârâtă s-a desfășurat o adunare generală care a hotărât prelungirea mandatului administratorului Ispas Ana și extinderea obiectului de activitate al societății, fără a exista cvorumul necesar, motiv de nulitate absolută, iar la data de 9 septembrie 2006 adunarea generală extraordinară a hotărât majorarea capitalului social, fără a exista de asemenea, cvorumul necesar.

În baza acestei hotărâri au fost încheiate proces-verbal și act adițional prin care s-a consemnat majorarea capitalului social iar în baza acestor acte au fost pronunțate încheierile judecătorului delegat la O.R.C. nr. 775 din 6 februarie 2006 nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și nr. 8974 din 26 octombrie 2006 care urmează a fi anulate. Pe de altă parte, reclamanta motivează că a solicitat O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu înscrierea de mențiuni referitoare la contractul de vânzare nr. 83 din 22 decembrie 1998 și contractului de cesiune din 9 noiembrie 2000, prin care reclamantul S.C. a cesionat 608 acțiuni însă cererile au fost respinse. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 111, 112, 113, 115, 130, 132 din Legea nr. 31/1990, modificată.

Prin sentința civilă nr. 56/ CC din 30 aprilie 2007, Tribunalul Sibiu a admis excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei SC B. SA Sibiu și a respins acțiunea reclamantei pentru anularea hotărârilor A.G.A. pârâtei SC I.C. SA Sibiu din 18 noiembrie 2005 și 9 septembrie 2006. S-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea privind anularea Încheierii nr. 775 din 6 februarie 2006 pronunțată de judecătorul delegat de pe lângă O.R.C. Sibiu, a procesului-verbal și a actului adițional din 23 octombrie 2006 și a încheierilor nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și nr. 8974 din 26 octombrie 2006 a judecătorului delegat de pe lângă O.R.C. Sibiu. S-au respins capetele de cerere de la pct. 1, 4 – 8 din petitul acțiunii reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în speța dedusă judecății, hotărârile atacate au fost publicate la data de 13 decembrie 2005 și respectiv 15 septembrie 2006, termene față de care acțiunea a fost tardiv formulată, conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și că susținerile reclamantei potrivit cărora constituie motiv de nulitate absolută, lipsa cvorumului pentru luarea hotărârilor, nu pot fi reținute întrucât aprecierea nulității actului se face raportat la momentul anulării actului potrivit regulii „tempus regit actum”, iar art. 112 alin. (1) și art. 115, alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 prevăd că pentru validitatea deliberărilor adunărilor generale este necesară la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, condiție îndeplinită de cele două adunări generale care au pronunțat hotărârile atacate.

Astfel fiind, cererile de anulare au fost respinse ca tardiv formulate iar hotărârile atacate au fost menținute precum și procesul-verbal și actul adițional din data de 23 octombrie 2006. Referitor la cererile privind anularea încheierilor nr. 775 din 6 februarie 2006, nr. 7670 din 12 septembrie 2006 și nr. 8974 din 26 octombrie 2006, acestea au fost respinse, ca inadmisibile, întrucât potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, înregistrările în Registrul Comerțului se fac pe baza încheierii judecătorului delegat sau după caz a unei hotărâri judecătorești irevocabile. Pentru aceleași considerente și având în vedere și situația că încheierile judecătorului delegat sunt valabile și executorii, a fost respinsă și cererea privind radierea înscrierilor și mențiunilor făcute în baza acestor încheieri.

Cererea privind obligarea O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu să înscrie mențiunile referitoare la vânzarea și cesionarea părților nu a fost primit. În baza sentinței civile nr. 16/ C din 9 ianuarie 2006 și în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicată, reclamanții se puteau adresa O.R.C. pentru înregistrarea mențiunilor, iar împotriva unei încheieri de respingere puteau formula recurs. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții SC B. SA Sibiu și S.C., care au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii. În motivele apelului reclamanții au arătat că în mod greșit instanța a apreciat că lipsa cvorumului pentru luarea hotărârilor A.G.A. nu constituie motiv de nulitate absolută, ci de nulitate relativă că instanța de fond a apreciat eronat că reclamanții aveau posibilitatea să atace cu recurs o încheiere de respingere a cererii de înscriere mențiuni.

Deoarece pârâta nu a solicitat menționarea în registrul comerțului a contractului de vânzare-cumpărare nr. 83/1998 încheiat între apelantul S.C. și S.I.F. T. și a contractului de cesiune din 9 noiembrie 2000 încheiat între apelanți și că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu. În drept s-au invocat dispozițiile art. 3+4 pct. 9, art. 312 și art. 274 C. proc. civ. Prin decizia comercială nr. 101/ A din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul reclamanților S.C. și SC B. SA Sibiu, fiind obligați, totodată, la cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei în favoarea pârâtei SC I.C.

SA. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod corect a apreciat prima instanță că motivele privind lipsa cvorumului la adoptarea celor două hotărâri A.G.A. contestate nu sunt cauze de nulitate absolută, întrucât interesul protejat este unul particular, acționarii fiind cei interesați de respectarea cvorumului și că, în ambele situații sancțiunea este nulitatea relativă ce putea fi invocată de reclamanți în condițiile prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar cu privire la celelalte motive de apel invocate de reclamanți s-a stabilit că acestea sunt nefondate. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții S.C. și SC B. SA Sibiu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.R.C.

și că ambele instanțe au soluționat complet eronat caracterul nulității invocate de reclamanți a celor două hotărâri A.G.A., prin prisma legii în vigoare la data cenzurării acestora de către instanță și nu prin prisma legii în vigoare la data nașterii actului juridic. Concluzionează recurenții că potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 când se invocă motive de nulitate absolută acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. este imprescriptibilă și poate fi formulată de orice persoană interesată. În consecință, recurenții, în temeiul art. 313 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aș cum a fost formulat, casarea deciziei atacate, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei pe rejudecare tribunalului Sibiu, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea recursului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanțe, în mod corect și judicios au interpretat actul juridic dedus judecății, pronunțând hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamanți pentru considerentele ce urmează: Critica referitoare la nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a O.R.C. invocată la fond de O.R.C. anterior analizei inadmisibilității acțiunii pe fondul ei este neîntemeiată întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra acestei excepții astfel cum a fost invocată prin motivele de apel.

De altfel, în ordinea examinării excepțiilor, cea a inadmisibilității acțiunii formulate în contradictoriu cu această parte, primează, astfel încât și sub acest aspect critica recurentelor este nefondată. - Instanța de apel, constatând că, în mod greșit prima instanță s-a raportat la dispozițiile legale a căror încălcare a fost invocată, în varianta prevăzută de Legea nr. 441/2006, a avut în vedere, în analiza sa, dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la data adoptării hotărârii, 9 septembrie 2006. Or, față de dispozițiile art. 115 care prevedeau posibilitatea ca acționarii prin actul constitutiv să prevadă un alt cvorum de prezență și vot, concluzia instanței în sensul caracterului relativ al nulității se fundamentează legal.

În ce privește hotărârea adunării generale din 18 noiembrie 2005, ținută la a doua revocare, dispozițiile art. 112 alin. (2) din L.S.C. nu prevedeau o limită minimă de cvorum de prezență și aceasta pentru a facilita luarea hotărârilor, astfel că norma nu are caracter de ordine publică pentru a atrage nulitatea absolută. Cum consecința încadrării sancțiunii în categoria nulităților relative, impune respectarea termenului de 15 zile de la data publicării hotărârii în M. Of. pentru a fi atacată, iar recurenții-reclamanți au promovat acțiunea în anulare cu depășirea termenului legal, soluția adoptată de prima instanță și menținută, în apel, sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune este corectă.

Încălcarea dispozițiilor art. 117 din L.S.C. nu a fost invocată ca motiv de nelegalitate a hotărârilor nici în fața primei instanțe și nici în apel, astfel că nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs. Critica privind nerespectarea votului secret la prelungirea mandatului administratorului în adunarea generală ordinară din 18 noiembrie 2005, are un caracter pur formal, în condițiile în care recurenții nu argumentează în ce măsură concluzia instanței de apel pe acest aspect este contrară probelor administrate. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul reclamanților. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC

I.C. SA SIBIU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. și SC B. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 101/ A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.C. SA Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008.