ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3723/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3723/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 6 iulie 2007, sub nr.

25027/3/2007, reclamanta SC

SC C.R.C. SA Sibiu a chemat în judecată pe pârâta SN C.D.D.V.M.

SA solicitând anularea Hotărârii a A.G.E.A. din 16 mai 2007, cu cheltuieli de

judecată.

Reclamanta a invocat, în

susținerea cererii sale trei motive pentru care a considerat că hotărârea

atacată este nelegală: s-au încălcat prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr.

31/1990 întrucât convocarea adunării nu s-a făcut cu respectarea termenului de

minim 30 de zile înainte de data ținerii adunării; în hotărâre nu s-a precizat

care este data la care se stabilesc acționarii cu drept de preferință la

subscrierea acțiunilor emise; au fost încălcate prevederile art. 215 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 pentru că s-a stabilit prețul de subscriere în toate

etapele operațiunii de majorare de capital la valoarea nominală de 10 lei pe

acțiune și atribuirea acțiunilor nesubscrise după primele două etape de

majorare către acționarul SC B.V.B. SA.

La 1 octombrie 2007

pârâta SC C.C.B. SA a formulat întâmpinare solicitând instanței să dispună

respingerea ca neîntemeiată a cererii, cu cheltuieli de judecată. Totodată

pârâta a precizat că denumirea sa actuală este SC C.C.B. SA, așa cum rezultă

din certificatul de înregistrare la registrul comerțului depus la dosar.

Prin sentința

comercială nr. 12091 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a

comercială, în Dosarul nr. 25027/3/2007, s-a respins excepția lipsei de

interes. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

SC C.R.C. SA Sibiu,

în contradictoriu cu pârâta SC C.C.B. SA. S-a anulat Hotărârea a A.G.E.A. a

societății pârâte din 16 mai 2007. Pârâta a fost obligată la 12,3 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că în speță convocarea a avut loc la data

de 23 aprilie 2007 prin scrisoare poștală, cu încălcarea termenului de 30 de

zile prevăzute de lege, în mod imperativ, iar această încălcare atrage

nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. În același timp instanța de fond a

analizat și celelalte două motive invocate de către reclamantă reținând că

acestea „nu subzistă” ca motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. atacate.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 12091 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a

comercială, a declarat apel

SC C.C.B. SA arătând că: intimata nu are niciun interes

în formularea unei atare cereri, dimpotrivă anularea Hotărârii din 16 mai 2007

și implicit a majorării de capital social este un demers contrar intereselor

societății și intereselor tuturor acționarilor; din actele depuse la dosarul

cauzei încă de la fond rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute

de art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Prin Decizia

nr. 123 din 19 martie

2008 Curtea de Apel București a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte

hotărârea atacată în sensul că a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată și

a menținut celelalte dispoziții.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor la excepția

lipsei de interes Curtea reține că prin promovarea acțiunii având ca obiect

anularea hotărârii A.G.E.A. adoptate de către asociați, pe motive de nulitate

(absolută sau relativă), aceștia nu urmăresc producerea unui efect direct în

patrimoniul acestora ci pot urmări realizarea interesului social al asociaților

în general și al lor în particular. Pentru aceste considerente asociații

justifică un interes în anularea hotărârilor adoptate de asociați cu

nerespectarea dispozițiilor legale sau a dispozițiilor actului constitutiv.

Față de cele arătate

Curtea reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei de

interes, intimata reclamantă în calitate de acționar având interes ca adoptarea

hotărârilor de către A.G.A. să fie în conformitate cu dispozițiile legii.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 Curtea reține

că acestea nu au fost încălcate deoarece data depunerii scrisorii recomandate

cu confirmare de primire la poștă respectă termenul de 30 de zile anterior

datei adunării generale extraordinare. Este de reținut că scrisoarea

recomandată a fost depusă la poștă la 16 aprilie 2007 (fila 8 din dosar) iar

adunarea generală a avut loc la 16 mai 2007, deci a fost expediată cu cel puțin

30 de zile înainte de data ținerii adunării așa cum prevăd dispozițiile art. 117

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC

SC C.R.C. SA Sibiu, solicitând, în principal,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe și, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei și menținerea soluției

pronunțată de Tribunalului București.

În susținerea

recursului său, reclamanta invocă, în esență, următoarele motive:

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

Dacă, susține

recurenta, reclamanta a formulat un singur capăt de cerere, invocând mai multe

motive, iar instanța a admis acțiunea numai pe baza unuia dintre ele, în apelul

formulat de pârâtă, instanța va trebui să soluționeze cauza și cu privire la

acele motive pe care prima instanță nu le-a reținut, chiar dacă hotărârea s-a

criticat numai cu privire la motivul în baza căruia s-a admis acțiunea.

Mai susține reclamanta

că, în cauză, intimata - pârâtă a formulat apel împotriva sentinței în întregul

ei iar ea, reclamanta, întrucât instanța de fond a admis cererea de chemare în

judecată astfel cum a fost formulată, nu a formulat cerere de apel principal

sau incident, întrucât nu ar fi justificat interesul personal în acest sens,

iar o astfel de cerere ar fi fost respinsă.

Față de aceste

împrejurări, instanța de apel avea obligația legală de a verifica temeinicia

tuturor celor trei motive de nulitate invocate în susținerea cererii de chemare

în judecată și de a stabili dacă hotărârea pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală sau nu.

Cu toate acestea,

încălcând dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc

caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel s-a limitat la analiza unui

singur motiv de nulitate invocat de reclamantă, omițând să analizeze și restul

motivelor și privând-o pe reclamantă de un grad de jurisdicție cu privire la

analiza acestora.

cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) întrucât

instanța de apel, în mod superficial și greșit a reținut că termenul de 30 de

zile a fost respectat, și nu a motivat de ce consideră termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 117 alin. (4) a fost respectat, respectiv nu a motivat cum a

calculat acest termen. Instanța de apel nu a motivat de ce a adoptat un alt mod

de calcul decât instanța de fond și nici de ce s-a oprit la un alt mod de

calcul decât cel invocat de reclamantă.

lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.

9 C. proc. civ.) întrucât instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 101 alin.

(1) C. proc. civ. atunci când a apreciat că la data ținerii adunării generale,

16 mai 2007, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 177 alin. (4) din Legea nr.

31/1990 era împlinit. Aceasta deoarece, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990,

dispozițiile Legii nr. 31/1990 se completează, acolo unde este cazul, cu

dispozițiile procedurale cu prinse în Codul de procedură civilă și, ca atare,

termenele pe zile, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., se calculează pe

zile libere. În cazul convocării prin scrisoare recomandată acționarii trebuie

să beneficieze de termenul legal de 30 de zile calculat de la momentul primirii

corespondenței și nu de la momentul depunerii la poștă a scrisorii recomandate.

Examinând recursul

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru cele ce urmează:

soluționat apelul instanța de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., așa cum eronat

susține recurenta - reclamantă, nefiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Departe de a încălca

dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la caracterul

devolutiv al apelului - cum susține reclamanta - instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. și a

verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt și aplicarea

legii de către prima instanță. Ca atare, în mod legal, instanța de apel a

examinat sentința primei instanțe doar prin prisma motivului de apel invocat -

și care a stat la baza pronunțării sentinței atacate - referitor la respectarea

termenului de convocare a A.G.E.A., fără a mai analiza și celelalte două motive

invocate de reclamantă prin acțiune dar găsite neîntemeiate de tribunal și cu

privire la care, firesc, pârâta nu a mai făcut apel.

Dacă reclamanta a

apreciat neîntemeiată sau nelegală sentința instanței de fond cu privire la

cele două motive considerate nefondate și deci inapte să atragă nulitatea

hotărârii A.G.E.A. putea formula și ea apel principal, chiar dacă soluția,

pronunțată doar pentru primul motiv, îi era favorabilă sau, cel puțin, atunci

când a constatat că pârâta a atacat cu apel sentința, trebuia ca, în temeiul art.

293 C. proc. civ., să adere la apelul pârâtei pentru a provoca o examinare și

de către instanța de apel și a celor două motive găsite nefondate de tribunal.

În concluzie primul

motiv de recurs este nefondat întrucât instanța de apel nu numai că nu a

încălcat caracterul devolutiv al apelului dar a și respectat prevederile art. 295

alin. (1) C. proc. civ. cu privire la limitele caracterului devolutiv al

apelului.

privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc.

civ., nici acesta nu este întemeiat întrucât instanța de apel după ce reține că

nu au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

motivează complet soluția cu referiri precise la data expedierii convocării și

data ținerii A.G.E.A.

motiv de recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat

întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii iar decizia sa are

temei legal. Astfel, instanța a reținut, în mod corect, că au fost respectate

prevederile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea

A.G.E.A. întrucât scrisoarea recomandată a fost depusă la poștă la 16 aprilie

2007 (fila 8 dosar fond) iar A.G.E.A. a avut loc la 16 mai 2007, fiind deci

expediată cu cel puțin 30 zile înainte de data ținerii adunării. De altfel alin.

(4) al art. 117 prevede expres că „dacă toate acțiunile societății sunt

nominative, convocarea poate fi făcută și numai cu scrisoare recomandată .

expediată cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării .”. Deci în

raport de acest text data de referință pentru convocare este nu data primirii

scrisorii recomandate de către acționari, cum greșit a reținut instanța de

fond, ci data expedierii scrisorii de convocare.

Față de cele de mai

sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat iar în baza art. 274 C. proc. civ. să oblige recurenta -

reclamantă la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimata - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta

SC

C.R.C. SA Sibiu,

împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 123 din 19 martie 2008, ca

nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei - pârâte SC C.C.B. SA

suma de 11.477,55 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2008.