ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3598/2011

Ședința publică din 15 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I - Obiectul cauzei și hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual. 1. Reclamanții P.I.C., SC G.M.A.D.P.A.M.S.A.S. și M.V. au solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu SC A. SRL să se dispună următoarele: - anularea procesului verbal de ședință întocmit în data de 16 noiembrie 2007 în adunarea generală a asociaților SC A. SRL; - adunarea hotărârii nr. 3 din aceiași dată de adunarea generală; - anularea încheierii nr. 9355 din 14 decembrie 2007 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului; - anularea certificatului constatator nr. 51294 din 19 decembrie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.

În motivare, reclamanții au susținut că la data de 16 noiembrie 2007 deși au fost prezenți la sediul societății din Sibiu, nu li s-a permis accesul în începerea destinată ținerii adunării , că a existat un conflict între asociați soldat cu deplasare la Poliția Județeană, adunarea nemaiavând loc. Arată reclamanții, că ulterior acestui incident, la data de 24 ianuarie 2008 au solicitat de la Oficiul Registrului Comerțului Sibiu, un certificat referitor la societate, ocazie cu care au constatat existența mențiunii cu privire la hotărâre nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social și schimbare a sediului, hotărâre care nu putea fi adoptată dat fiind incidentele ce au avut loc.

2. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acțiunea în anulare promovată de reclamanți a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 23 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul anulării procesului verbal de ședința din data de 16 noiembrie 2007 și a hotărârii nr. 3 adoptate la aceiași dată, cu motivarea încălcării dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată care impun publicarea convocatorului pentru ținerea adunării în Monitorul Oficial partea a IV-a și într-un ziar de largă răspândire. 3. Sentința fondului a fost confirmată ca legală și temeinică de instanța de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 120 din 17 octombrie 2008 cu consecința respingerii apelului declarat de pârâtă.

4. Prin decizia nr. 2456 din 16 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL și a casat decizia Curții de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare constatând că dispozițiile art. 117 din Legea societăților comerciale, referitoare la funcționarea societăților pe acțiuni nu sunt incidente în cauză, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată supusă dispozițiilor art. 195 din lege referitoare la convocarea adunării generale pentru acest tip de societate. II. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 135/A din 10 noiembrie 2010 A respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL împotriva sentinței nr. 23/C/2008 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele: Asociații societății pârâte au fost convocați de administratorul statutar prin scrisoare recomandată pentru adunarea generală din 12 octombrie 2007 având pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 90.000 Ron și schimbarea sediului social în localitatea Cisnădioara județul Sibiu. La data de 12 octombrie 2007 s-a prezentat numai un singur asociat, dl. P.A., lipsind ceilalți 6 asociați, sens în care s-a întocmit un proces verbal de către administratorul societății, urmând ca, potrivit convocatorului adunarea generală cu aceeași ordine de zi să aibă loc la 16 noiembrie 2007. La data de 16 noiembrie 2007 asociații prezenți reprezentând împreună un număr total de 280 părți sociale respectiv 45,76 % din capitalul social au adoptat hotărârea nr.3 de majorare a capitalului social cu 90.000 lei, aport în numerar și de schimbare a sediului social, hotărâre publicată în M.Of.

nr. 20 din 4 ianuarie 2008. Cu privire la legalitatea hotărârii adoptate, în condițiile de prezență și cvorum menționate în procesul verbal, instanța de apel constată că potrivit actului constitutiv al societății, art. 20 alin. (2), hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaților, ceea ce impune concluzia nulității absolute a hotărârii adoptate cu încălcarea prevederilor din actul constitutiv. Referitor la încălcarea termenului prevăzut de art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 pentru atacarea hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, instanța constată că în raport de motivul de nulitate absolută reținut, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

III. Recursul – Motivele de recurs Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SRL a declarat recurs la data de 3 februarie 2011, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunțate în apel în sensul admiterii apelului formulat de societate și respingerii acțiunii în anulare promovată de reclamantă. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză. Potrivit recurentei, sursa principală a nulităților în activitatea adunărilor generale este legea societăților comerciale, legiuitorul impunând anumite praguri de cvorum și majoritate pentru a garanta caracterul democratic al vieții societății, dispoziții care au un caracter supletiv fiind prevăzute de lege în condițiile în care actul constitutiv nu dispune altfel, interesul ocrotit fiind unul personal și nu general.

În cauză instanța reține încălcarea art. 20 din actul constitutiv, ceea ce însă conducea indubitabil la o nulitate relativă. Caracterul relativ al nulității impunea concluzia tardivității acțiunii a depășirii termenului de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăților comerciale. Sub acest ultim aspect recurenta subliniază că termenul de 15 zile reglementat de art. 196 din Legea societăților comerciale curge de la data când asociații au luat cunoștință de hotărâre, dar nu se poate întinde dincolo de cel reglementat de art. 132 alin. (2) din lege, respectiv data publicării hotărârii în Monitorul Oficial deoarece s-ar ajunge la situația ca el să devină perpetuu. Înalta Curte verificând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Acțiunea în anulare reglementată prin de art. 132 din Legea societăților comerciale are în vedere hotărârile contrare legii sau actului constitutiv, în această categorie intrând nu numai hotărârile care încalcă norme imperative, dar și hotărârile care încalcă norme supletive din lege, de la care actul constitutiv nu a derogat. La societățile cu răspundere limitată dispozițiile art. de art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale prevăd pentru hotărârile care au ca obiect modificarea actului constitutiv votul tuturor asociaților, afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Prin urmare, prin actul constitutiv se poate stabili luarea hotărârilor de modificare cu majoritate care însă nu poate fi inferioară majorității absolute prevăzute ca regulă generală în alin. (1) al art. 192. În cauză însă, în actul constitutiv asociații au prevăzut expres pentru modificarea actului constitutiv, fără nici o distincție între prima și a doua convocare, votul tuturor asociaților. Cum, hotărârea nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social a fost luată cu votul a trei dintre cei șapte asociați, reprezentând împreună un număr total de 280 părți sociale și 45,76% din capital, nerespectarea cerințelor de formare a voinței sociale în adunarea generală atrage nulitatea absolută a hotărârii, deoarece din acest punct de vedere hotărârea este ca și inexistentă.

Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Legea societăților comerciale potrivit cărora la a II-a convocare adunarea generală poate decide asupra ordinii de zi oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de aceștia, nu își găsesc aplicarea, deoarece textul are în vedere ipoteza în care la prima convocare adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității și nu a votului tuturor asociaților. Cu privire la termenul de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăților comerciale pentru atacarea în justiție a hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv în materia societăților cu răspundere limitată art. 196 prevăd expres că termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă.

Această derogare expresă de la regula aplicabilă societăților pe acțiuni după care termenul de 15 zile curge de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nu poate fi interpretată în sensul susținut de recurentă care consideră că termenul nu se poate extinde dincolo de publicarea în Monitorul Oficial, față de modul de redactare a acestei dispoziții cuprinse în art. 196, fără nici o distincție după cum hotărârea este supusă menționării la Registrul Comerțului și prin urmare supusă publicării.

Sub acest aspect reclamanții-intimați au dovedit cu înscrisurile atașate acțiunii introductive ce au la cunoștință de această hotărâre la data de 24 ianuarie 2008 când au solicitat Oficiului Registrului Comerțului Sibiu o listă de control privind mențiunile înregistrate de societate, acțiunea în anulare fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu a doua zi, respectiv la data de 25 ianuarie 2008. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat. Cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei la plata sumei de 100.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ca parte căzută în pretenții, va fi respinsă ca nefondată.

Cheltuielile de judecată reglementate de art. 274 C. proc. civ., privesc taxele de timbru, onorariul de avocat, plata experților, despăgubirea martorilor și orice alte cheltuieli de asemenea natură ocazionate de desfășurarea procesului, pe care partea care a câștigat a dovedit că le-a făcut. Or, intimatul a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 100.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a litigiului care s-a derulat timp de patru ani, daune care nu pot fi valorificate în temeiul art. 274 C. proc. civ. În alți termeni, cheltuielile de judecată acordate în temeiul art. 274 C. proc. civ. se întemeiază pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și sunt destinați acoperirii cheltuielilor materiale efective ocazionate de proces.

Daunele morale își au izvorul în principiul general instituit în art. 998-999 C. civ. al răspunderii civile delictuale și implică dovedirea condițiilor de angajare a acestei forme de răspundere civile respectiv a prejudiciului moral, a valorilor morale lezate prin atitudinea părții adverse, acționând cu vinovăție, conștientă de consecințele produse. Așa fiind nu se poate pune de plano semnul egalității între culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și culpa delictuală de natură să antreneze obligarea la daune morale în absența unor dovezi relevante pe acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL CISNADIOARA împotriva deciziei comerciale nr. 135/A din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială. Respinge cererea intimatului P.I.C. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.