ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 2964/1285/2007, S.I.F.M. SA în contradictoriu cu SC A. SA a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 26 iunie 2007 (M. Of. nr. 2169/13.08.2008). Prin sentința comercială nr. 13 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.M. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență că, la data de 26 iunie 2007, a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor pârâtei, în care s-a adoptat hotărârea nr. 1, prin care s-a aprobat propunerea consiliului de administrație privind strategia investițională pe anul curent și autorizarea consiliului de administrație pentru majorarea capitalului social prin subscrierea de noi aporturi în numerar pentru o durată și într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 respectiv cu o valoare a capitalului autorizare cifrată la ½ din capitalul social al societății existent la data ținerii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor și pentru o perioadă de 3 ani.

În cauză nu-și găsește incidența dispozițiilor art. 117 alin. (6) invocate de reclamanta întrucât există o coincidență de obiect între convocator și hotărârea atacată . Nu este întemeiată nici susținerea, în sensul că a fost încălcată regula distribuirii de competență între Adunarea Generală a Acționarilor și Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor întrucât prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor contestate a fost aprobată Strategia Investițională pe anul în curs și în perspectivă cu respectarea dispozițiilor art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În cauză au fost respectate și dispozițiile art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 întrucât în hotărârea adoptată nu exista o mențiune cu privire la valoarea care depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor.

Nu a fost depășit nici obiectul de activitate prevăzut de art. 8 din Statut deoarece prin articolul menționat se prevede că pot fi desfășurate orice alte activități și operațiuni auxiliare, conexe și accesorii, care s-ar învedera necesare sau aporturi pentru realizarea obiectivelor. De asemenea, s-a reținut că, exercițiul atribuției adunării generale extraordinare de majorare a capitalului social poate fi delegat conform art. 114 din Legea nr. 31/1990 și Consiliului de administrație. Prin decizia nr. 112/2009 a Curții de Apel Cluj a fost admis în parte apelul formulat de apelanta S.I.F.M. SA împotriva sentinței comerciale nr. 13/2009 a Tribunalului Cluj.

Astfel, a fost anulată în parte hotărârea nr. 1 pct. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA, în partea ce vizează „achiziții de spații comerciale respectiv din rândul celor deținute cu chirie, investiții directe de amenajare, construirea spațiilor existente sau a unora noi, proprii sau ale societăților la care societatea este acționară, plasamente în acțiuni sau alte forme de realizare a obiectivului propus, acordarea de împrumuturi, cu convertirea acestora în acțiuni și împuternicirea administratorilor pentru a concretiza prevederile acestor strategii în program”.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că prin analiza, comparativă a convocatorului cu conținutul hotărârii adaptate, se poate observa că există unele diferențe concretizate în adoptarea unei hotărâri cu privire la suplimentarea convocatorului și care se referă la achizițiile de spații comerciale etc. În cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât hotărârea adoptată cuprinde și alte decizii decât cele care au constituit propuneri evidențiate în convocator, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că exista o coincidență de obiect între cele două înscrisuri. Celelalte motive de apel au fost apreciate, ca nefondate, întrucât în cauză au fost respectate dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 153 pct. 22 precum și dispozițiile art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta S.I.F.M. SA și SC A. SA Cluj Napoca. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește aprobarea dată consiliului de administrație de a încheia acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, să angajeze credite și să acorde împrumuturi, neobservând că hotărârea Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor nu face referire la valoarea acestor bunuri care trebuie să fie mai mare de jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic.

Prin urmare se impune anularea hotărârii nr. 1 pct. 1 referitor la aprobarea dată de adunarea generală consiliului de administrație. O aplicare greșită a legii o reprezintă și motivarea instanței de apel referitoare la faptul că hotărârea adunării generale de a se efectua investiții în spațiile comerciale ale altei persoane și plasamente în acțiuni nu ar excede obiectului de activitate al societății intimate. Astfel, potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, act de înființare sau statut, iar orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul. Deși statutul societății face referire la bunuri imobiliare proprii sau închiriere, în cuprinsul hotărârii generale extraordinare din 26 iunie 2007 se aprobă investiții directe în amenajare/construirea spațiilor aflate în proprietatea unor societăți la care intimata este doar acționar.

Prin urmare, hotărârea adoptată de adunarea generală extraordinară din 26 iunie 2007 nu se încadrează în dispozițiile statutare proprii ale intimatei. Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii și în ceea ce privește nulitatea punctului 2 al hotărârii Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor. Motivarea instanței de apel nu ia în considerare incidența art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât intimata pârâtă trebuia să arate concret care articol din actul constitutiv se modifică sau urmează a fi înlocuit cu autorizarea consiliului de administrație de a majora capitalul social. Instanța de apel nu a avut în vedere criticile formulate privind incidența dispozițiilor imperative ale art. 131 din Legea nr. 31/1990, întrucât procesul verbal din ședința din 26 iunie 2007 nu conține data și locul desfășurării adunării generale, câți acționari au fost prezenți precum și rezultatul dezbaterilor sau câți acționari au votat,,pentru”.

Greșit au fost aplicate și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., întrucât cheltuielile de judecată dovedite au fost în sumă de 3.700 lei, nu 61 lei cum a reținut instanța de apel. Recurenta SC A. SA Cluj Napoca critică decizia instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu există nicio diferență între conținutul convocatorului și cuprinsul hotărârii adoptate, în sensul că ambele vizează în egală măsură o strategie investițională formulată în baza propunerilor consiliului de administrație. Interpretarea instanței de apel a dispozițiilor art. 117 pct. 7 excede major limitelor instituite de legiuitor, care se referă doar la obligația de a include integral în convocator propunerile privind modificările aduse Actului constitutiv.

Ori, în ordinea de zi a ședinței din data de 26 iulie 2007 nu a fost inclusă nicio modificare a Actului Constitutiv. Recurenta pârâtă SC A. SA Cluj Napoca a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC S.I.F.M. SA, prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile invocate de ambele recurente, se constată că recursurile sunt nefondate. Recurenta S.I.F.M. SA a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt și a analizat probatoriul administrat.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează situația în care instanța de judecată pronunță o hotărâre cu aplicarea greșită sau nesocotirea unei norme juridice. În speța de față, instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legale invocate de reclamanți atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de apel. Astfel, art. 153 22 de Legea nr. 31/1990 invocat de recurentă conturează capacitatea juridică a organelor societății pe acțiuni de a încheia anumite operațiuni juridice în numele acesteia.

Limita de valoare până la care organele societății au deplină competență este de cel mult jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic dar în cuprinsul hotărârii Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor contestate nu există nicio mențiune cu privire la o valoare care să depășească jumătate din valoarea contabilă a activelor astfel că instanța de apel a interpretat și aplicat corect incidența dispozițiilor art. 153 22 din Legea nr. 31/1990, motivul de recurs formulat de recurentă pe acest aspect fiind nefondat. Motivul doi de recurs, vizează încălcarea dispozițiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, care reglementează principiul specialității de folosință a persoanei juridice, regulă de drept civil, potrivit căreia, prin acte juridice, persoana juridică, nu poate avea decât acele drepturi și obligații civile care sunt în concordanță cu scopul ei.

În aplicarea practică, principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice nu trebuie privit rigid, static, ci în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele ce alcătuiesc scopul persoanei juridice, atât cel principal, cât și cel complementar, secundar. Astfel, hotărârea vizând efectuarea investițiilor în spații comerciale ale altei persoane juridice și plasamentele în acțiuni nu excede obiectului de activitate al societății pârâte având în vedere activitățile secundare enumerate la art. 8 pct. b alin. (2) lit. e) vizând „orice alte activități și operațiuni auxiliare, conexe și accesorii, fie ele civile, comerciale sau financiare, mobiliare sau imobiliare”, prevăzute în statut.

Motivarea instanței de apel, care face trimitere la art. 8 din statut este corectă, având în vedere aplicarea practică a principiului specialității în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele ce alcătuiesc scopul constituirii SC A. SA. Este adevărat că potrivit art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 atributul majorării capitalului social aparține adunării generale extraordinare dar potrivit art. 114 alin. (1) din același act normativ, acest atribut poate fi delegat Consiliului de administrație, respectiv directorului. Delegarea poate fi făcută în două modalități și anume: prin actul constitutiv sau prin adunarea generală extraordinară a acționarilor.

În speța de față delegarea a fost făcută de Adunarea Generală Extraordinară conform art. 114 (1) din Legea nr. 31/1990 cu respectarea alin. (2) vizând aplicarea art. 220 1 din același act normativ, întrucât Consiliul de administrație a fost autorizat să majoreze capitalul social prin subscriere de noi acțiuni în numerar, pentru o durată și într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006, respectiv cu o valoare a capitalului autorizat cifrată la ½ din capitalul social al societății existent la data ținerii adunării. Ca urmare, în cauză au fost respectate dispozițiile evocate mai sus. Recurenta invocă dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 dar aceste dispoziții vizează modificarea actului constitutiv, care se poate realiza fie pe cale convențională, fie pe cale judiciară.

Modificarea actului constitutiv pe cale voluntară sau convențională se produce prin hotărârea adunării generale a asociaților ori a consiliului de administrație, respectiv a directorului, adoptată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Modificarea actului constitutiv este un proces compus din mai mulți timpi, într-o succesiune stabilită de lege iar respectarea dispozițiilor art. 117 pct. 7 este necesară în procedura prevăzută de art. 204 din Legea nr. 31/1990. În cauză au fost respectate condițiile de fond și formă ale procesului verbal al adunării generale extraordinară, iar invocarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990 de către recurentă este pur formală în condițiile în care a fost prezentă la adunare și a votat împotriva măsurilor luate, fapt consemnat în cuprinsul procesului verbal.

Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., privind cuantumul cheltuielilor de judecată dar cuantumul cheltuielilor de judecată reprezintă un motiv de netemeinicie nu de nelegalitate a deciziei recurate. Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ., acordând cheltuielile de judecată dovedite în condițiile art. 1169 C. civ. Apelanta nu a depus la dosar actele originale din care să rezulte cuantumul cheltuielilor solicitate astfel că nu se poate susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Recursul formulat de recurenta pârâtă SC A. SA este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă nu-și găsește incidența în speță, întrucât instanța de apel în mod corect a aplicat și interpretat dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 reglementează toate categoriile de informații pe care trebuie să le cuprindă un convocator legal întocmit. Omisiunea sau greșeala în a emite un convocator complet are semnificația încălcării dreptului la informarea exactă și completă a acționarilor. Astfel că, în mod corect, instanța de apel, comparând convocatorul cu conținutul hotărârii nr. 1 pct. 1 adoptată la 27 iunie 2007 a concluzionat că a fost adoptată o hotărâre cu prevederi suplimentare convocatorului fapt ce a dus la aplicarea dispozițiilor art. 117 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 cu consecința anulării hotărârii menționate. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursurile formulate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU și pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU și pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.