ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Cluj sub nr. 2964/1285/2007, S.I.F.M. SA în

contradictoriu cu SC A. SA a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr.

1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 26 iunie 2007

(M. Of. nr. 2169/13.08.2008).

Prin sentința comercială nr. 13 din 29

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.M. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA.

În motivarea sentinței, instanța a reținut,

în esență că, la data de 26 iunie 2007, a avut loc Adunarea Generală

Extraordinară a Acționarilor pârâtei, în care s-a adoptat hotărârea nr. 1, prin

care s-a aprobat propunerea consiliului de administrație privind strategia

investițională pe anul curent și autorizarea consiliului de administrație

pentru majorarea capitalului social prin subscrierea de noi aporturi în numerar

pentru o durată și într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr.

31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 respectiv cu o valoare a

capitalului autorizare cifrată la ½ din capitalul social al societății

existent la data ținerii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor și

pentru o perioadă de 3 ani.

În cauză nu-și găsește incidența

dispozițiilor art. 117 alin. (6) invocate de reclamanta întrucât există o

coincidență de obiect între convocator și hotărârea atacată .

Nu este întemeiată nici susținerea, în

sensul că a fost încălcată regula distribuirii de competență între Adunarea

Generală a Acționarilor și Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor

întrucât prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor contestate

a fost aprobată Strategia Investițională pe anul în curs și în perspectivă cu

respectarea dispozițiilor art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În cauză au fost respectate și

dispozițiile art. 153

22

din Legea nr. 31/1990 întrucât în hotărârea

adoptată nu exista o mențiune cu privire la valoarea care depășește jumătate

din valoarea contabilă a activelor.

Nu a fost depășit nici obiectul de

activitate prevăzut de art. 8 din Statut deoarece prin articolul menționat se

prevede că pot fi desfășurate orice alte activități și operațiuni auxiliare,

conexe și accesorii, care s-ar învedera necesare sau aporturi pentru realizarea

obiectivelor.

De asemenea, s-a reținut că,

exercițiul atribuției adunării generale extraordinare de majorare a capitalului

social poate fi delegat conform art. 114 din Legea nr. 31/1990 și Consiliului

de administrație.

Prin decizia nr. 112/2009 a Curții de

Apel Cluj a fost admis în parte apelul formulat de apelanta S.I.F.M. SA

împotriva sentinței comerciale nr. 13/2009 a Tribunalului Cluj.

Astfel, a fost anulată în parte

hotărârea nr. 1 pct. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A.

SA, în partea ce vizează „achiziții de spații comerciale respectiv din rândul

celor deținute cu chirie, investiții directe de amenajare, construirea

spațiilor existente sau a unora noi, proprii sau ale societăților la care

societatea este acționară, plasamente în acțiuni sau alte forme de realizare a

obiectivului propus, acordarea de împrumuturi, cu convertirea acestora în

acțiuni și împuternicirea administratorilor pentru a concretiza prevederile

acestor strategii în program”.

În motivarea deciziei, instanța a

reținut că prin analiza, comparativă a convocatorului cu conținutul hotărârii

adaptate, se poate observa că există unele diferențe concretizate în adoptarea unei

hotărâri cu privire la suplimentarea convocatorului și care se referă la

achizițiile de spații comerciale etc.

În cauză, nu au fost respectate

dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât hotărârea

adoptată cuprinde și alte decizii decât cele care au constituit propuneri

evidențiate în convocator, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut

că exista o coincidență de obiect între cele două înscrisuri.

Celelalte motive de apel au fost

apreciate, ca nefondate, întrucât în cauză au fost respectate dispozițiile art.

111 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 31/1990, dispozițiile art. 153 pct. 22 precum

și dispozițiile art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei nr. 112 din 29

iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta S.I.F.M.

SA și SC A. SA Cluj Napoca.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

reclamantă a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 153

22

din Legea nr. 31/1990 în ceea ce privește aprobarea dată consiliului de

administrație de a încheia acte juridice prin care să dobândească, să

înstrăineze, să închirieze să schimbe sau să constituie în garanție bunuri

aflate în patrimoniul societății, să angajeze credite și să acorde împrumuturi,

neobservând că hotărârea Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor nu face

referire la valoarea acestor bunuri care trebuie să fie mai mare de jumătate

din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului

juridic. Prin urmare se impune anularea hotărârii nr. 1 pct. 1 referitor la

aprobarea dată de adunarea generală consiliului de administrație.

O aplicare greșită a legii o

reprezintă și motivarea instanței de apel referitoare la faptul că hotărârea

adunării generale de a se efectua investiții în spațiile comerciale ale altei

persoane și plasamente în acțiuni nu ar excede obiectului de activitate al

societății intimate. Astfel, potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954,

persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului

ei, stabilit prin lege, act de înființare sau statut, iar orice act juridic

care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul. Deși statutul

societății face referire la bunuri imobiliare proprii sau închiriere, în

cuprinsul hotărârii generale extraordinare din 26 iunie 2007 se aprobă

investiții directe în amenajare/construirea spațiilor aflate în proprietatea

unor societăți la care intimata este doar acționar. Prin urmare, hotărârea

adoptată de adunarea generală extraordinară din 26 iunie 2007 nu se încadrează în

dispozițiile statutare proprii ale intimatei.

Instanța de apel a făcut o aplicare

greșită a legii și în ceea ce privește nulitatea punctului 2 al hotărârii Adunării

Generale Extraordinară a Acționarilor. Motivarea instanței de apel nu ia în

considerare incidența art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât

intimata pârâtă trebuia să arate concret care articol din actul constitutiv se

modifică sau urmează a fi înlocuit cu autorizarea consiliului de administrație

de a majora capitalul social.

Instanța de apel nu a avut în vedere

criticile formulate privind incidența dispozițiilor imperative ale art. 131 din

Legea nr. 31/1990, întrucât procesul verbal din ședința din 26 iunie 2007 nu

conține data și locul desfășurării adunării generale, câți acționari au fost

prezenți precum și rezultatul dezbaterilor sau câți acționari au votat,,pentru”.

Greșit au fost aplicate și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., întrucât cheltuielile de judecată dovedite

au fost în sumă de 3.700 lei, nu 61 lei cum a reținut instanța de apel.

Recurenta SC A. SA Cluj Napoca critică

decizia instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 117

alin. (6) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu există nicio diferență între

conținutul convocatorului și cuprinsul hotărârii adoptate, în sensul că ambele

vizează în egală măsură o strategie investițională formulată în baza

propunerilor consiliului de administrație.

Interpretarea instanței de apel a

dispozițiilor art. 117 pct. 7 excede major limitelor instituite de legiuitor,

care se referă doar la obligația de a include integral în convocator

propunerile privind modificările aduse Actului constitutiv. Ori, în ordinea de

zi a ședinței din data de 26 iulie 2007 nu a fost inclusă nicio modificare a

Actului Constitutiv.

Recurenta pârâtă SC A. SA Cluj Napoca

a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC S.I.F.M. SA, prin care solicită,

în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile invocate de ambele recurente, se constată că recursurile sunt nefondate.

Recurenta S.I.F.M. SA a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată

este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar în

dezvoltarea motivelor de recurs se critică modul în care instanța de apel a

reținut situația de fapt și a analizat probatoriul administrat.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizează situația în care instanța de judecată pronunță o hotărâre cu

aplicarea greșită sau nesocotirea unei norme juridice.

În speța de față, instanța de apel a

interpretat corect dispozițiile legale invocate de reclamanți atât prin cererea

de chemare în judecată cât și prin cererea de apel. Astfel, art. 153

22

de Legea nr. 31/1990 invocat de recurentă conturează capacitatea juridică a

organelor societății pe acțiuni de a încheia anumite operațiuni juridice în

numele acesteia.

Limita de valoare până la care organele

societății au deplină competență este de cel mult jumătate din valoarea

contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic dar în

cuprinsul hotărârii Adunării Generale Extraordinară a Acționarilor contestate

nu există nicio mențiune cu privire la o valoare care să depășească jumătate

din valoarea contabilă a activelor astfel că instanța de apel a interpretat și

aplicat corect incidența dispozițiilor art. 153

22

din Legea nr. 31/1990,

motivul de recurs formulat de recurentă pe acest aspect fiind nefondat.

Motivul doi de recurs, vizează

încălcarea dispozițiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, care reglementează

principiul specialității de folosință a persoanei juridice, regulă de drept

civil, potrivit căreia, prin acte juridice, persoana juridică, nu poate avea

decât acele drepturi și obligații civile care sunt în concordanță cu scopul ei.

În aplicarea practică, principiul

specialității capacității de folosință a persoanei juridice nu trebuie privit

rigid, static, ci în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele ce alcătuiesc

scopul persoanei juridice, atât cel principal, cât și cel complementar, secundar.

Astfel, hotărârea vizând efectuarea

investițiilor în spații comerciale ale altei persoane juridice și plasamentele

în acțiuni nu excede obiectului de activitate al societății pârâte având în

vedere activitățile secundare enumerate la art. 8 pct. b alin. (2) lit. e)

vizând „orice alte activități și operațiuni auxiliare, conexe și accesorii, fie

ele civile, comerciale sau financiare, mobiliare sau imobiliare”, prevăzute în

statut.

Motivarea instanței de apel, care face

trimitere la art. 8 din statut este corectă, având în vedere aplicarea practică

a principiului specialității în dinamica sa, luându-se în considerare toate elementele

ce alcătuiesc scopul constituirii SC A. SA.

Este adevărat că potrivit art. 113 lit.

f) din Legea nr. 31/1990 atributul majorării capitalului social aparține

adunării generale extraordinare dar potrivit art. 114 alin. (1) din același act

normativ, acest atribut poate fi delegat Consiliului de administrație,

respectiv directorului.

Delegarea poate fi făcută în două

modalități și anume: prin actul constitutiv sau prin adunarea generală

extraordinară a acționarilor.

În speța de față delegarea a fost

făcută de Adunarea Generală Extraordinară conform art. 114 (1) din Legea nr. 31/1990

cu respectarea alin. (2) vizând aplicarea art. 220

1

din același act

normativ, întrucât Consiliul de administrație a fost autorizat să majoreze

capitalul social prin subscriere de noi acțiuni în numerar, pentru o durată și

într-un cuantum corespunzător limitelor prevăzute de Legea nr. 31/1990

modificată prin Legea nr. 441/2006, respectiv cu o valoare a capitalului autorizat

cifrată la ½ din capitalul social al societății existent la data ținerii

adunării. Ca urmare, în cauză au fost respectate dispozițiile evocate mai sus.

Recurenta invocă dispozițiile art. 204

din Legea nr. 31/1990 dar aceste dispoziții vizează modificarea actului

constitutiv, care se poate realiza fie pe cale convențională, fie pe cale

judiciară.

Modificarea actului constitutiv pe

cale voluntară sau convențională se produce prin hotărârea adunării generale a

asociaților ori a consiliului de administrație, respectiv a directorului,

adoptată în temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Modificarea actului constitutiv este

un proces compus din mai mulți timpi, într-o succesiune stabilită de lege iar

respectarea dispozițiilor art. 117 pct. 7 este necesară în procedura prevăzută

de art. 204 din Legea nr. 31/1990.

În cauză au fost respectate condițiile

de fond și formă ale procesului verbal al adunării generale extraordinară, iar

invocarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 31/1990 de către recurentă este

pur formală în condițiile în care a fost prezentă la adunare și a votat

împotriva măsurilor luate, fapt consemnat în cuprinsul procesului verbal.

Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., privind cuantumul cheltuielilor

de judecată dar cuantumul cheltuielilor de judecată reprezintă un motiv de

netemeinicie nu de nelegalitate a deciziei recurate. Instanța de apel a aplicat

corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ., acordând cheltuielile de judecată

dovedite în condițiile art. 1169 C. civ.

Apelanta nu a depus la dosar actele

originale din care să rezulte cuantumul cheltuielilor solicitate astfel că nu

se poate susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Recursul formulat de recurenta pârâtă

SC A. SA este nefondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocate de recurentă nu-și găsește incidența în speță, întrucât instanța

de apel în mod corect a aplicat și interpretat dispozițiile art. 117 alin. (6)

din Legea nr. 31/1990.

Astfel, art. 117 alin. (6) din Legea nr.

31/1990 reglementează toate categoriile de informații pe care trebuie să le cuprindă

un convocator legal întocmit. Omisiunea sau greșeala în a emite un convocator

complet are semnificația încălcării dreptului la informarea exactă și completă

a acționarilor.

Astfel că, în mod corect, instanța de

apel, comparând convocatorul cu conținutul hotărârii nr. 1 pct. 1 adoptată la

27 iunie 2007 a concluzionat că a fost adoptată o hotărâre cu prevederi

suplimentare convocatorului fapt ce a dus la aplicarea dispozițiilor art. 117 pct.

6 din Legea nr. 31/1990 cu consecința anulării hotărârii menționate.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a

prevederilor incidente în cauză, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursurile formulate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU și

pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta S.I.F.M. SA BACĂU și pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva

deciziei nr. 112 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.