ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.I.F.T. SA a sesizat

Tribunalul Constanța, secția comercială și a solicitat ca prin sentința care se

va pronunța să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a

acționarilor din data de 14 septembrie 2006 a SC V. SA prin care:

a) s-a aprobat raportul privind rezultatele

subscrierii acționarilor societății la majorarea capitalului social în perioada

de exercitare a dreptului de preferință;

b) s-a majorat capitalul societății cu

sumele subscrise;

c) s-au modificat prevederile din

statutul societății cu privire la capitalul social și structura acționariatului.

În drept a fost invocată încălcarea

prevederilor art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, 129 alin. (2), art.

129 și 123 alin. (2) din aceeași lege.

Sentința nr. 49 din 1 martie 2007

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială.

După examinarea actelor dosarului în

raport de motivele de nelegalitate invocate în legătură cu desfășurarea A.G.E.A.

și cu măsurile adoptate, Tribunalul a reținut că au fost respectate prevederile

art. 163 alin. (4) lit. c), art. 129 alin. (2) și art. 123 alin. (2) din Legea nr.

31/1990. Potrivit tribunalului activitatea secretarului adunării generale poate

fi sprijinită de cenzori însă aceștia nu se pot substitui secretarului care

conform legii are obligația de a verifica respectarea condițiilor legale pentru

ținerea adunării. Din verificarea procesului verbal de ședință al adunării

generale instanța de fond a reținut că, în cauză, în calitate de secretar a fost

ales chiar reprezentantul reclamantei care a constatat că sunt îndeplinite

condițiile legale pentru desfășurarea adunării generale în prezența

acționarilor care dețineau 100 % din capitalul social. Cu privire la prezidarea

adunării generale s-a reținut că în procesul verbal nu s-a consemnat nicio

obiecție din partea reclamantei în legătură cu desemnarea persoanei care a fost

mandatată în acest scop. Prima instanță a constatat că scopul convocării și al

datei de referință a fost realizat întrucât participarea a fost de 100 % din

capital așa încât susținerile reclamantei au fost înlăturate.

A mai reținut instanța de fond că nici

termenul de o lună prevăzut pentru subscriere nu a fost depășit întrucât acționarul,

Asociația A.I., a achitat cu OP nr. 1 din 18 august 2006, suma reprezentând contravaloarea

acțiunilor.

În consecință, pentru toate aceste

argumente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Apelul reclamantei S.I.F.T. SA Brașov

Reclamanta S.I.F.T. a declarat apel

împotriva sentinței nr. 49 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția comercială, prin care a reluat susținerile din fața instanței de fond în

legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) și (2), art. 163 alin.

(4) lit. c) și art. 132 din Legea nr. 31/1990. Potrivit apelantei soluția primei

instanțe a fost pronunțată cu încălcarea acestor dispoziții întrucât

reprezentantul S.I.F. chiar dacă a fost ales secretarul adunării generale nu a

avut mandat decât pentru exprimarea votului și nu pentru a se pronunța în

legătură cu legalitatea convocării și întrunirii adunării generale. În fine, față

de faptul că adunarea generală extraordinară nu a fost prezidată de

președintele consiliului de administrație iar convocatorul nu a prevăzut data de

referință, apelanta reclamantă a considerat că sentința a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor legale.

Decizia nr. 202 din 24 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței

apelate în raport de criticile aduse de reclamanta apelantă S.I.F.T. SA, Curtea

a reținut că dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au fost

respectate, că adunarea generală l-a desemnat ca secretar al ședinței pe

reprezentantul apelantei iar acesta a verificat lista acționarilor prezenți

precum și îndeplinirea cerințelor referitoare la formalitățile prevăzute de

lege pentru convocarea și ținerea adunării generale.

Față de aceste constatări instanța de

apel a apreciat că este irelevantă susținerea apelantei în sensul că

reprezentantul său nu a avut mandat să fie ales secretar al adunării generale

și nici să-și exercite atribuțiile ce decurg din această calitate pentru

motivul că art. 129 alin. (2) din lege, conferă oricărui acționar prezent sau

reprezentantului său vocația de a fi ales secretar al adunării generale și

implicit, de a-și exercita atribuțiile ce decurg din această calitate.

Lipsa cenzorilor, potrivit instanței

de apel, nu constituie un motiv de nulitate a adunării generale extraordinare, ci

de atragere a răspunderii acestora conform art. 166 din Legea nr. 31/1990.

Curtea a examinat și critica apelantei

prin care s-a invocat încălcarea art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a

stabilit că, în speță, ședința adunării generale s-a deschis de persoana

desemnată de președintele consiliului de administrație și, în fine, că data de

referință, chiar dacă nu a fost trecută în convocator nu duce la nulitate

întrucât prezența tuturor acționarilor a atras aplicabilitatea art. 121 din Legea

societăților comerciale . În conformitate cu aceste argumente critica în legătură

cu încălcarea art. 123 alin. (2) din aceeași lege, nu a fost primită.

Recursul declarat de reclamanta S.I.F.T.

SA Brașov

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, reclamanta S.I.F.T. SA care în

temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., raportat la art. 312 C. proc. civ., a

solicitat modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în fond, anularea hotărârii

adunării generale extraordinare a acționarilor SC V. SA Basarabi din data de 14

septembrie 2006.

În argumentarea criticilor privind încălcarea

și aplicarea greșită a legii, recurenta a reluat în totalitate susținerile din

apel în legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) și (2), art. 163

alin. (4) lit. c) și art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, în opinia recurentei, dispozițiile

art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc expres că verificarea îndeplinirii

formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării

generale trebuie să fie făcută de cenzori iar constatările acestei comisii se

consemnează în procesul verbal. De asemenea a susținut că obligația legală a

comisiei de cenzori de a participa la adunarea generală rezultă din prevederile

art. 163 alin. (4) lit. c) republicată, iar nerespectarea acestor condiții

atrage nulitatea hotărârii adunării generale conform art. 132 din Legea

societăților comerciale.

O altă critică vizează încălcarea art.

129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât, potrivit recurentei, din

lucrările adunării generale nu rezultă că prezidarea ședinței a fost făcută de

o persoană desemnată de consiliul de administrație.

Cu privire la data de referință,

recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru considerentul că nu a

ținut seama de dispozițiile imperative prevăzute de art. 123 alin. (2) ultima

teză. Lipsa datei de referință, în accepțiunea recurentei duce la

imposibilitatea stabilirii procentului de participare la adunare și, pe cale de

consecință, la neîndeplinirea condițiilor de cvorum în ceea ce privește întrunirea

adunării.

Printr-o ultimă critică s-au adus argumente

în susținerea faptului că prima de majorare a capitalului social nu a fost

achitată în termenul de o lună de către Asociația A.I., probă fiind, potrivit

recurentei, extrasul bancar care confirmă plata la data de 22 august 2006.

Intimata V.B. SA a depus întâmpinare

prin care a analizat punctual argumentele aduse în sprijinul criticilor

formulate de recurentă și întrucât le-a considerat nefondate a solicitat

respingerea recursului și menținerea soluțiilor anterior pronunțate ca fiind

legale și temeinice.

Prin notele de concluzii recurenta a

combătut susținerile intimatei în privința prezenței cenzorilor la adunarea

generală și a consecințelor neprezentării acestora cât și asupra persoanei care

avea dreptul în condițiile art. 129 din Legea nr. 31/1990 să prezideze adunarea

generală. De asemenea, a reluat susținerile în legătură cu toate motivele

dezvoltate în cererea de recurs solicitând ca în urma admiterii recursului său

să se modifice decizia din apel și în fond să fie admisă acțiunea așa cum a

fost formulată.

Analiza motivelor de recurs formulate de

recurenta reclamantă S.I.F.T. SA, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Legea nr. 31/1990, „În ziua și la ora arătată în convocator, ședința adunării

se va deschide de președintele consiliului de administrație sau de acela care

îi ține locul”.

Din examinarea procesului verbal nr. 128

încheiat, la data de 14 septembrie 2006, rezultă că s-a specificat expres faptul

că prezidarea ședinței se realizează de împuternicitul administratorului așa

încât critica recurentei nu va fi reținută. Sub aspectul interesului de a

reitera această critică în recurs este de reținut că, prezidarea ședinței

adunării generale la care se referă art. 129 din L.S.C. este o „regulă de

formă” pentru desfășurarea adunării generale și că această regulă trebuie să

garanteze libera exprimare a opiniilor acționarilor pentru disciplina

dezbaterilor adunării generale. Din acest punct de vedere în condițiile în care

adunarea generală a acceptat ca ședința să fie prezidată de persoana mandatată

de administrator, nu se poate reține nelegalitatea adunării generale prin

prisma încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (1) din legea mai sus

menționată.

Pe de altă parte, după verificarea legalității

constituirii adunării generale, care s-a consemnat în procesul verbal, adunarea

generală a funcționat valabil ceea ce i-a permis să aleagă și un președinte al

ședinței. De altfel, această afirmație în legătură cu prezidarea ședinței nu

este făcută cu bună-credință în condițiile în care reprezentantul recurentei a

semnat procesul verbal alături de persoana care a prezidat această ședință fără

nicio obiecție în legătură cu desemnarea acestuia.

În aceeași ordine de idei adunarea

generală își poate alege președintele de ședință cu excepțiile prevăzute de

lege, nefiind obligată să accepte conducerea adunării generale de către administrator,

care este subordonat adunării generale.

prevede că „Adunarea generală va alege dintre acționarii prezenți, unul până la

trei secretari, care vor verifica lista de prezență a acționarilor, indicând capitalul

social pe care îl reprezintă fiecare, procesul verbal întocmit de cenzori pentru

constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților cerute

de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale”.

Dispozițiile de mai sus, a căror

încălcare a fost pusă în discuție de recurentă, reglementează rolul

secretariatului adunării generale care se înscrie în concepția art. 129 în

întregul său. Prin urmare, dacă există vocația fiecărui acționar prezent sau

reprezentat de a face parte din secretariat, nu se poate accepta critica

recurentei privind faptul că reprezentantul său a fost trimis să participe la

adunarea generală numai pentru a-și exercita dreptul de vot. Admițând ipotetic

aceste susțineri încă nu s-ar putea reține nulitatea hotărârii adunării

generale pentru depășirea mandatului de către reprezentantul S.I.F.T. SA, ci

cel mult s-ar putea reține că această chestiune se rezolvă în relațiile dintre mandant

și mandatar.

Așadar, în calitate de secretar al

adunării generale, reprezentantul recurentei avea obligația și dreptul de a verifica

dacă sunt îndeplinite toate formalitățile cerute de lege pentru desfășurarea

adunării generale așa încât nu vor fi reținute nici criticile prin care s-a

invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

generală, critică întemeiată pe dispozițiile art. 163 alin. (4) lit. c) din

Legea nr. 31/1990.

Art. 163 din legea menționată,

stabilește atribuțiile cenzorilor, între acestea fiind și participarea la

adunările generale. Trebuie reținut însă că cenzorii au obligații specifice

stabilite de lege sau de actul constitutiv, iar participarea acestora la

adunarea generală este obligatorie dacă se adoptă hotărâri în legătură cu

probleme legate de constatările acestora sau dacă este necesară exprimarea

opiniei lor în legătură cu chestiuni de pe ordinea de zi. Cu alte cuvinte

prezența cenzorilor în astfel de situații  este necesară pentru a da lămuriri

acționarilor dacă aceștia le vor cere. Or, din procesul verbal al ședinței nu

rezultă că s-au cerut astfel de lămuriri sau că lipsa cenzorilor a împiedicat dezbaterea

ordinii de zi. Așadar, absența cenzorilor de la adunarea din 14 septembrie

2006, nu atrage nulitatea A.G.E.A., care așa cum s-a reținut de instanța de

apel, s-a desfășurat în deplină legalitate.

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. „Administratorul unic sau consiliul

de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii

îndreptățiți să fie înștiințați, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care

adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului…”

Din dispozițiile mai sus citate

rezultă funcția datei de referință care în esență constituie un mijloc de a

permite identificarea acționarilor care au dreptul să participe la adunarea generală

și în același timp o modalitate de a înlătura eventuale abuzuri constând în excluderea

unor acționari de la participarea la adunarea generală în defavoarea altora.

În speță, așa cum rezultă din

verificările făcute anterior dezbaterilor, la adunarea generală au participat

toți acționarii reprezentând 100 % din capital ceea ce înseamnă că finalitatea

dispozițiilor art. 123 alin. (2) din L.S.C. a cărei încălcare se invocă a fost

realizată.

Argumentele recurentei în legătură cu

aplicarea acestor dispoziții sunt simple speculații teoretice care în speță, nu

pot fi reținute. În contextul arătat instanța de apel a avut în vedere că se

poate trece peste formalitățile de convocare în care se include și data de

referință conform art. 121 din Legea nr. 31/1990 dacă acționarii reprezentând

întregul capital au fost de acord să ia o astfel de hotărâre.

În fine, și critica referitoare la

depășirea datei pentru plata acțiunilor subscrise este nefondată întrucât

probele au relevat, așa cum a reținut de altfel și instanța de apel, că plata

s-a făcut la data de 18 august 2006, conform OP anexat la fila 33 dosar de

fond.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

Totodată se va lua act de faptul că intimata

nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.I.F.T. SA BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 202/ COM

din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Ia act că intimata nu solicită

acordarea de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6

iunie  2008.