ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2001/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F.T. SA a sesizat Tribunalul Constanța, secția comercială și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din data de 14 septembrie 2006 a SC V. SA prin care: a) s-a aprobat raportul privind rezultatele subscrierii acționarilor societății la majorarea capitalului social în perioada de exercitare a dreptului de preferință; b) s-a majorat capitalul societății cu sumele subscrise; c) s-au modificat prevederile din statutul societății cu privire la capitalul social și structura acționariatului. În drept a fost invocată încălcarea prevederilor art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, 129 alin. (2), art. 129 și 123 alin. (2) din aceeași lege.

Sentința nr. 49 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială. După examinarea actelor dosarului în raport de motivele de nelegalitate invocate în legătură cu desfășurarea A.G.E.A. și cu măsurile adoptate, Tribunalul a reținut că au fost respectate prevederile art. 163 alin. (4) lit. c), art. 129 alin. (2) și art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Potrivit tribunalului activitatea secretarului adunării generale poate fi sprijinită de cenzori însă aceștia nu se pot substitui secretarului care conform legii are obligația de a verifica respectarea condițiilor legale pentru ținerea adunării. Din verificarea procesului verbal de ședință al adunării generale instanța de fond a reținut că, în cauză, în calitate de secretar a fost ales chiar reprezentantul reclamantei care a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea adunării generale în prezența acționarilor care dețineau 100 % din capitalul social.

Cu privire la prezidarea adunării generale s-a reținut că în procesul verbal nu s-a consemnat nicio obiecție din partea reclamantei în legătură cu desemnarea persoanei care a fost mandatată în acest scop. Prima instanță a constatat că scopul convocării și al datei de referință a fost realizat întrucât participarea a fost de 100 % din capital așa încât susținerile reclamantei au fost înlăturate. A mai reținut instanța de fond că nici termenul de o lună prevăzut pentru subscriere nu a fost depășit întrucât acționarul, Asociația A.I., a achitat cu OP nr. 1 din 18 august 2006, suma reprezentând contravaloarea acțiunilor. În consecință, pentru toate aceste argumente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Apelul reclamantei S.I.F.T. SA Brașov Reclamanta S.I.F.T. a declarat apel împotriva sentinței nr. 49 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, prin care a reluat susținerile din fața instanței de fond în legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) și (2), art. 163 alin. (4) lit. c) și art. 132 din Legea nr. 31/1990. Potrivit apelantei soluția primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea acestor dispoziții întrucât reprezentantul S.I.F. chiar dacă a fost ales secretarul adunării generale nu a avut mandat decât pentru exprimarea votului și nu pentru a se pronunța în legătură cu legalitatea convocării și întrunirii adunării generale. În fine, față de faptul că adunarea generală extraordinară nu a fost prezidată de președintele consiliului de administrație iar convocatorul nu a prevăzut data de referință, apelanta reclamantă a considerat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Decizia nr. 202 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse de reclamanta apelantă S.I.F.T. SA, Curtea a reținut că dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au fost respectate, că adunarea generală l-a desemnat ca secretar al ședinței pe reprezentantul apelantei iar acesta a verificat lista acționarilor prezenți precum și îndeplinirea cerințelor referitoare la formalitățile prevăzute de lege pentru convocarea și ținerea adunării generale.

Față de aceste constatări instanța de apel a apreciat că este irelevantă susținerea apelantei în sensul că reprezentantul său nu a avut mandat să fie ales secretar al adunării generale și nici să-și exercite atribuțiile ce decurg din această calitate pentru motivul că art. 129 alin. (2) din lege, conferă oricărui acționar prezent sau reprezentantului său vocația de a fi ales secretar al adunării generale și implicit, de a-și exercita atribuțiile ce decurg din această calitate. Lipsa cenzorilor, potrivit instanței de apel, nu constituie un motiv de nulitate a adunării generale extraordinare, ci de atragere a răspunderii acestora conform art. 166 din Legea nr. 31/1990.

Curtea a examinat și critica apelantei prin care s-a invocat încălcarea art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a stabilit că, în speță, ședința adunării generale s-a deschis de persoana desemnată de președintele consiliului de administrație și, în fine, că data de referință, chiar dacă nu a fost trecută în convocator nu duce la nulitate întrucât prezența tuturor acționarilor a atras aplicabilitatea art. 121 din Legea societăților comerciale . În conformitate cu aceste argumente critica în legătură cu încălcarea art. 123 alin. (2) din aceeași lege, nu a fost primită. Recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Brașov Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, reclamanta S.I.F.T.

SA care în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., raportat la art. 312 C. proc. civ., a solicitat modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în fond, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC V. SA Basarabi din data de 14 septembrie 2006. În argumentarea criticilor privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta a reluat în totalitate susținerile din apel în legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) și (2), art. 163 alin. (4) lit. c) și art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Astfel, în opinia recurentei, dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc expres că verificarea îndeplinirii formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale trebuie să fie făcută de cenzori iar constatările acestei comisii se consemnează în procesul verbal.

De asemenea a susținut că obligația legală a comisiei de cenzori de a participa la adunarea generală rezultă din prevederile art. 163 alin. (4) lit. c) republicată, iar nerespectarea acestor condiții atrage nulitatea hotărârii adunării generale conform art. 132 din Legea societăților comerciale. O altă critică vizează încălcarea art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât, potrivit recurentei, din lucrările adunării generale nu rezultă că prezidarea ședinței a fost făcută de o persoană desemnată de consiliul de administrație. Cu privire la data de referință, recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru considerentul că nu a ținut seama de dispozițiile imperative prevăzute de art. 123 alin. (2) ultima teză.

Lipsa datei de referință, în accepțiunea recurentei duce la imposibilitatea stabilirii procentului de participare la adunare și, pe cale de consecință, la neîndeplinirea condițiilor de cvorum în ceea ce privește întrunirea adunării. Printr-o ultimă critică s-au adus argumente în susținerea faptului că prima de majorare a capitalului social nu a fost achitată în termenul de o lună de către Asociația A.I., probă fiind, potrivit recurentei, extrasul bancar care confirmă plata la data de 22 august 2006. Intimata V.B. SA a depus întâmpinare prin care a analizat punctual argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate de recurentă și întrucât le-a considerat nefondate a solicitat respingerea recursului și menținerea soluțiilor anterior pronunțate ca fiind legale și temeinice.

Prin notele de concluzii recurenta a combătut susținerile intimatei în privința prezenței cenzorilor la adunarea generală și a consecințelor neprezentării acestora cât și asupra persoanei care avea dreptul în condițiile art. 129 din Legea nr. 31/1990 să prezideze adunarea generală. De asemenea, a reluat susținerile în legătură cu toate motivele dezvoltate în cererea de recurs solicitând ca în urma admiterii recursului său să se modifice decizia din apel și în fond să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată. Analiza motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă S.I.F.T. SA, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1. Potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „În ziua și la ora arătată în convocator, ședința adunării se va deschide de președintele consiliului de administrație sau de acela care îi ține locul”.

Din examinarea procesului verbal nr. 128 încheiat, la data de 14 septembrie 2006, rezultă că s-a specificat expres faptul că prezidarea ședinței se realizează de împuternicitul administratorului așa încât critica recurentei nu va fi reținută. Sub aspectul interesului de a reitera această critică în recurs este de reținut că, prezidarea ședinței adunării generale la care se referă art. 129 din L.S.C. este o „regulă de formă” pentru desfășurarea adunării generale și că această regulă trebuie să garanteze libera exprimare a opiniilor acționarilor pentru disciplina dezbaterilor adunării generale. Din acest punct de vedere în condițiile în care adunarea generală a acceptat ca ședința să fie prezidată de persoana mandatată de administrator, nu se poate reține nelegalitatea adunării generale prin prisma încălcării dispozițiilor art. 129 alin. (1) din legea mai sus menționată.

Pe de altă parte, după verificarea legalității constituirii adunării generale, care s-a consemnat în procesul verbal, adunarea generală a funcționat valabil ceea ce i-a permis să aleagă și un președinte al ședinței. De altfel, această afirmație în legătură cu prezidarea ședinței nu este făcută cu bună-credință în condițiile în care reprezentantul recurentei a semnat procesul verbal alături de persoana care a prezidat această ședință fără nicio obiecție în legătură cu desemnarea acestuia. În aceeași ordine de idei adunarea generală își poate alege președintele de ședință cu excepțiile prevăzute de lege, nefiind obligată să accepte conducerea adunării generale de către administrator, care este subordonat adunării generale.

2. Art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că „Adunarea generală va alege dintre acționarii prezenți, unul până la trei secretari, care vor verifica lista de prezență a acționarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului acțiunilor depuse și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale”. Dispozițiile de mai sus, a căror încălcare a fost pusă în discuție de recurentă, reglementează rolul secretariatului adunării generale care se înscrie în concepția art. 129 în întregul său. Prin urmare, dacă există vocația fiecărui acționar prezent sau reprezentat de a face parte din secretariat, nu se poate accepta critica recurentei privind faptul că reprezentantul său a fost trimis să participe la adunarea generală numai pentru a-și exercita dreptul de vot.

Admițând ipotetic aceste susțineri încă nu s-ar putea reține nulitatea hotărârii adunării generale pentru depășirea mandatului de către reprezentantul S.I.F.T. SA, ci cel mult s-ar putea reține că această chestiune se rezolvă în relațiile dintre mandant și mandatar. Așadar, în calitate de secretar al adunării generale, reprezentantul recurentei avea obligația și dreptul de a verifica dacă sunt îndeplinite toate formalitățile cerute de lege pentru desfășurarea adunării generale așa încât nu vor fi reținute nici criticile prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. 3. Participarea cenzorilor la adunarea generală, critică întemeiată pe dispozițiile art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Art. 163 din legea menționată, stabilește atribuțiile cenzorilor, între acestea fiind și participarea la adunările generale. Trebuie reținut însă că cenzorii au obligații specifice stabilite de lege sau de actul constitutiv, iar participarea acestora la adunarea generală este obligatorie dacă se adoptă hotărâri în legătură cu probleme legate de constatările acestora sau dacă este necesară exprimarea opiniei lor în legătură cu chestiuni de pe ordinea de zi. Cu alte cuvinte prezența cenzorilor în astfel de situații este necesară pentru a da lămuriri acționarilor dacă aceștia le vor cere. Or, din procesul verbal al ședinței nu rezultă că s-au cerut astfel de lămuriri sau că lipsa cenzorilor a împiedicat dezbaterea ordinii de zi.

Așadar, absența cenzorilor de la adunarea din 14 septembrie 2006, nu atrage nulitatea A.G.E.A., care așa cum s-a reținut de instanța de apel, s-a desfășurat în deplină legalitate. 4. Data de referință prin prisma dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. „Administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului…” Din dispozițiile mai sus citate rezultă funcția datei de referință care în esență constituie un mijloc de a permite identificarea acționarilor care au dreptul să participe la adunarea generală și în același timp o modalitate de a înlătura eventuale abuzuri constând în excluderea unor acționari de la participarea la adunarea generală în defavoarea altora.

În speță, așa cum rezultă din verificările făcute anterior dezbaterilor, la adunarea generală au participat toți acționarii reprezentând 100 % din capital ceea ce înseamnă că finalitatea dispozițiilor art. 123 alin. (2) din L.S.C. a cărei încălcare se invocă a fost realizată. Argumentele recurentei în legătură cu aplicarea acestor dispoziții sunt simple speculații teoretice care în speță, nu pot fi reținute. În contextul arătat instanța de apel a avut în vedere că se poate trece peste formalitățile de convocare în care se include și data de referință conform art. 121 din Legea nr. 31/1990 dacă acționarii reprezentând întregul capital au fost de acord să ia o astfel de hotărâre. În fine, și critica referitoare la depășirea datei pentru plata acțiunilor subscrise este nefondată întrucât probele au relevat, așa cum a reținut de altfel și instanța de apel, că plata s-a făcut la data de 18 august 2006, conform OP anexat la fila 33 dosar de fond.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge. Totodată se va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 202/ COM din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Ia act că intimata nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.