ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Transilvania
SA, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr.
4342/118/2006 (5165/com/2006), a chemat în judecată pe pârâta SC V. SA
solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC
V. SA nr. 1 din 4 iulie 2006, privind majorarea capitalului social prin
emisiunea unui număr de 362.190 noi acțiuni, cu o valoare nominală de 2,50
lei/acțiune, fără primă de emisiune.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că hotărârea adoptată de acționari este nelegală întrucât a
fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr.
31/1990, convocatorul, necuprinzând nici o referire la modificarea actului
constitutiv și nici textul integral al modificării.
Totodată, pârâta nu a
respectat dreptul de informare al acționarilor, nici
anterior, nici în cadrul ședinței A.G.E.A. nefiind prezentate motivarea
și susținerea majorării capitalului social, necesitatea și oportunitatea și
efectele economice ale
acestei majorări, modul de stabilire a prețului
de subscriere a noilor acțiuni și
destinația
sumelor achitate în schimbul noilor acțiuni emise.
3.
De la lucrările A.G.E.A. a
lipsit comisia cenzori căreia, conform art.
163
alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, îi revine obligația verificării
îndeplinirii
condițiilor cerute de lege pentru ținerea adunării generale
a acționarilor.
Prin urmare, verificarea îndeplinirii
formalităților cerute de lege și de actul constitutiv nu s-a făcut de comisia
de cenzori, fiind astfel nesocotite
dispozițiile
art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Hotărârea acționarilor
este în contradicție cu prevederile generale care reglementează contractul de
societate și capacitatea persoanelor juridice, încălcând drepturile
acționarilor care nu pot sau nu doresc să subscrie, fiind contrară intereselor
acestora și ale societății, deoarece majorarea capitalului social s-a făcut
prin emiterea de acțiuni noi la valoarea nominală de 2,50 lei/acțiune, fără
primă de emisiune.
Interesul societății și al acționarilor
care nu pot sau nu doresc să participe la majorarea capitalului social sunt
lezate prin nefixarea unei prime de emisiune deoarece:
- societatea comercială este
privată de colectarea unei sume importante de bani care poate fi utilizată
pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune și în alte scopuri.
- dacă acționarul nu
înțelege sau nu poate să uzeze de dreptul de
preemțiune,
cota de capital deținută de acesta și drepturi aferente se vor diminua,
prin
mărirea procentului deținut de acționarii care au subscris.
- se impune determinarea
activului net/acțiune prin reevaluarea participanțiilor deținute de pârâtă în
SC F.M. SA și SC M.R. SA, societăți înființate în anul 2002 prin transferarea
patrimoniului pârâtei.
În
drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 și articolele
invocate în cuprinsul acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 6
din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Constanța a respins cererea reclamantei S.I.F.
Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Basarabi ca nefondată.
Pentru a pronunța această
soluție instanța a reținut că A.G.E.A. din cadru SC V. SA Basarabi a fost
convocată la 4 iulie 2007 urmând a se dezbate problemele de pe ordinea de zi
stabilită în convocarea publicată în M. Of. al României în partea a IV-a nr. 1815/2006.
Convocarea publicată în M.
Of. cuprinde ordinea de zi cu mențiunea
explicită
a problemelor ce urmau a fi dezbătute de acționari.
Astfel, s-a menționat că
majorarea capitalului social se face prin emiterea unui număr de 362.190 noi
acțiuni cât și valoarea nominală a acțiunii. Totodată au fost arătate locul și
data ținerii adunării generale, fiind respectate dispozițiile art. 117 alin.
(7) și (8) din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, au fost respectate
și dispozițiile art. 129 alin. (2) și art. 163 alin. (4), reprezentantul
reclamantului fiind ales și cenzor, calitate în care a verificat lista de
prezență a acționarilor și a constatat că sunt îndeplinite condițiile legii și
ale Actelor constitutive ale societății privind convocarea și întrunirea adunării
generale, aspect consemnat în procesul -
verbal nr. 128 din 3 iulie 2006.
Activitatea secretarului
adunării poate fi sprijinită de cenzori, iar acesta nu se poate substitui
secretarului în îndeplinirea obligației verificării respectării condițiilor legale
pentru ținerea adunării generale.
Majorarea capitalului social
s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 210, art. 212 din Legea nr. 31/1990,
astfel că acționarii pârâtei au decis dacă se impunea reevaluarea patrimoniului
societății și majorarea capitalului social cu deferente favorabile, rezultate
în urma reevaluării.
Chiar dacă mărirea
capitalului social prin emiterea de noi acțiuni a fost hotărâtă fără stabilirea
primei de emisiune, drepturile acționarilor nu au fost prejudiciate cât timp
prin hotărârea din 4 iulie 2007, s-a acordat acestora dreptul de preferință la
subscrierea noilor acțiuni, proporțional cu numărul de acțiuni
pe care le dețin. Atât prima de emisiune, cât și
acordarea dreptului de preferință, constituie mijloace legale de ocrotire a
intereselor vechilor acționari, adunarea generală a acționarilor, fiind cea
îndreptățită a opta pentru unul dintre acestea.
Curtea de Apel Constanța,
prin decizia nr. 162 din 2 iulie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat
de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F. Transilvania SA solicitând
admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii
apelului, desființării sentinței instanței de fond și admiterii acțiunii în
anularea A.G.A.
În motivarea recursului său,
întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta
invocă, în esență, următoarele:
Instanța de apel a făcut o
greșită aplicare a legii la pronunțarea hotărârii recurate reținând respectarea
dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 referitoare la
legalitatea convocatorului ședinței A.G.E.A. din 4 iulie 2006 întrucât nu este
precizat cuantumul capitalului social și textul integral al propunerii de
modificare a actului constitutiv, punctul 3 „diverse” este enunțat vag și s-a
încălcat dreptul la informare al acționarilor.
De asemenea, instanța a
reținut nelegal respectarea dreptului de informare al acționarilor întrucât nu
au fost oferite materiale și documente care să fundamenteze adaptarea unei
hotărâri de majorare a capitalului social, respectarea dispozițiilor legale
referitoare la desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât aceasta s-a desfășurat
în lipsa comisiei de cenzori, încălcându-se art. 129 alin. (2) și art. 163 alin.
(4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și că numirea reprezentantului S.I.F.
Transilvania SA ca secretar de ședință ar fi de natură să acopere orice vicii
de convocare întrucât textele legale încălcate sunt imperative iar sancțiunea
este nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.
Se reține, de asemenea, de
către recurentă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, respectiv se
reține în dispozitiv, pe de o parte, că „dispozițiile legale referitoare la
reevaluarea patrimoniului nu au caracter imperativ și că acordarea dreptului de
preferință asigură protecția acționarilor în condițiile legii pentru ca pe de
altă parte să rețină ca prima de emisiune este reglementat ca mijloc de
ocrotire a intereselor vechilor proprietari”.
Examinând recursul prin
prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanța de apel, ca și
instanța de fond, a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 117 din
Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale extraordinare a
acționarilor întrucât textul convocatorului publicat în M. Of. cuprinde în mod explicit
și complet ordinea de zi, inclusiv propunerile cu privire la majorarea
capitalului social care atrag și modificarea actului constitutiv al societății
pârâte. Astfel, se precizează locul și data ținerii adunării generale și se
menționează integral propunerea de majorare a capitalului social prin emisiunea
unui număr de 362.190 de noi acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei/acțiune
și cea de aprobare a procedurii de majorare și stabilire a perioadei de
preempțiune pentru acționarii societății.
Nu este întemeiat nici
motivul de recurs privind încălcarea dreptului acționarilor la informarea având
în vedere, pe de o parte prezența 100 % a acționarilor societății care au luat,
cu toții, cunoștință, în prealabil, de convocarea acționarilor și de ordinea de
zi a adunării iar, pe de alta, împrejurarea că aceștia, inclusiv reprezentantul
reclamantei, au votat ordinea de zi, confirmând că, potrivit aprecierii
unanime, sunt îndeplinite toate condițiile legii și ale actelor constitutive
ale societății privind convocarea și întrunirea A.G.E.A. Reprezentantul
reclamantei nu a cerut informarea suplimentară sau lămuriri nici înainte și
nici după prezentarea propunerii de majorare a capitalului social și nici nu a
cerut o amânare a votului pentru a se informa suplimentar sau pentru a analiza
aspectele pe care le-ar fi considerat insuficient de clar prezentate.
Instanța de apel a apreciat
corect și cu privire la respectarea dispozițiilor legale referitoare la
desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât, în cazul în care cenzorii societății
nu își îndeplinesc obligația prevăzută, în sarcina lor, de art. 163 alin. (4) lit.
c) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală se poate desfășura și în absența
lor, acest fapt neatrăgând nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, cum
susține, neîntemeiat, recurenta.
În ceea ce privește
întocmirea procesului – verbal de către cenzori, conform art. 129 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990, este de menționat că această dispoziție nu este sancționată
cu nulitatea, aceasta cu atât mai mult cu cât toți acționarii societății,
prezenți la A.G.E.A. au constatat îndeplinirea condițiilor legale și statutare,
iar procesul – verbal a fost întocmit chiar de reprezentantul reclamantei –
recurente, în calitate de secretar al adunării. De altfel, în modificarea
ulterioară a textului art. 129 alin. (2), modificare în spiritul legii,
procesul – verbal nu se mai întocmește de către cenzori ci de către secretarul
tehnic.
Numirea reprezentantului
reclamantei ca secretar de ședință nu ar acoperi eventualele vicii în
organizarea sau desfășurarea adunării însă, în cazul concret, acesta a
constatat personal și a consemnat în scris absența unor vicii și îndeplinirea
condițiilor legale și statutare, aspect constatat ulterior, în mod corect, și
de către instanțe.
Nici motivul de recurs
întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat neexistând
aspecte contradictorii nici între considerente și dispozitiv și nici în cadrul considerentelor,
întrucât aspectele reținute de instanță cu privire la prima de emisiune și
dreptul de preferință nu sunt contradictorii în sensul pct. 7 din art. 304 C.
proc. civ.
Celelalte argumente invocate
de recurentă cu trimitere la pct. 7 nu vizează în nici un caz motivul prevăzut
de textul arătat, respectiv lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea sau
existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În unele
dintre ele se invocă nelegalitatea fără însă a se indica textele legale încălcate
și în ce constă încălcarea.
În ceea ce privește
susținerea recurentei privind încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990,
aceasta este neîntemeiată iar instanța de apel a reținut, în mod corect, că,
prin acordarea dreptului de preemțiune vechilor proprietari, se asigură
protecția vechilor acționari în condițiile legii.
Față de cele arătate, Înalta
Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Brașov împotriva deciziei nr. 162 din 2
iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2008.