ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008

HOTĂRÂRE
23.01.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.I.F. Transilvania

SA, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr.

4342/118/2006 (5165/com/2006), a chemat în judecată pe pârâta SC V. SA

solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC

emisiunea unui număr de 362.190 noi acțiuni, cu o valoare nominală de 2,50

lei/acțiune, fără primă de emisiune.

reclamanta a arătat că hotărârea adoptată de acționari este nelegală întrucât a

fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr.

31/1990, convocatorul, necuprinzând nici o referire la modificarea actului

constitutiv și nici textul integral al modificării.

respectat dreptul de informare al acționarilor, nici

anterior, nici în cadrul ședinței A.G.E.A. nefiind prezentate motivarea

și susținerea majorării capitalului social, necesitatea și oportunitatea și

efectele economice ale

acestei majorări, modul de stabilire a prețului

de subscriere a noilor acțiuni și

destinația

sumelor achitate în schimbul noilor acțiuni emise.

3.

De la lucrările A.G.E.A. a

lipsit comisia cenzori căreia, conform art.

163

alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, îi revine obligația verificării

îndeplinirii

condițiilor cerute de lege pentru ținerea adunării generale

a acționarilor.

Prin urmare, verificarea îndeplinirii

formalităților cerute de lege și de actul constitutiv nu s-a făcut de comisia

de cenzori, fiind astfel nesocotite

dispozițiile

art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

este în contradicție cu prevederile generale care reglementează contractul de

societate și capacitatea persoanelor juridice, încălcând drepturile

acționarilor care nu pot sau nu doresc să subscrie, fiind contrară intereselor

acestora și ale societății, deoarece majorarea capitalului social s-a făcut

prin emiterea de acțiuni noi la valoarea nominală de 2,50 lei/acțiune, fără

primă de emisiune.

Interesul societății și al acționarilor

care nu pot sau nu doresc să participe la majorarea capitalului social sunt

lezate prin nefixarea unei prime de emisiune deoarece:

- societatea comercială este

privată de colectarea unei sume importante de bani care poate fi utilizată

pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune și în alte scopuri.

- dacă acționarul nu

înțelege sau nu poate să uzeze de dreptul de

preemțiune,

cota de capital deținută de acesta și drepturi aferente se vor diminua,

prin

mărirea procentului deținut de acționarii care au subscris.

- se impune determinarea

activului net/acțiune prin reevaluarea participanțiilor deținute de pârâtă în

SC F.M. SA și SC M.R. SA, societăți înființate în anul 2002 prin transferarea

patrimoniului pârâtei.

În

drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 și articolele

invocate în cuprinsul acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 6

din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Constanța a respins cererea reclamantei S.I.F.

Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Basarabi ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că A.G.E.A. din cadru SC V. SA Basarabi a fost

convocată la 4 iulie 2007 urmând a se dezbate problemele de pe ordinea de zi

stabilită în convocarea publicată în M. Of. al României în partea a IV-a nr. 1815/2006.

Convocarea publicată în M.

Of. cuprinde ordinea de zi cu mențiunea

explicită

a problemelor ce urmau a fi dezbătute de acționari.

Astfel, s-a menționat că

majorarea capitalului social se face prin emiterea unui număr de 362.190 noi

acțiuni cât și valoarea nominală a acțiunii. Totodată au fost arătate locul și

data ținerii adunării generale, fiind respectate dispozițiile art. 117 alin.

(7) și (8) din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, au fost respectate

și dispozițiile art. 129 alin. (2) și art. 163 alin. (4), reprezentantul

reclamantului fiind ales și cenzor, calitate în care a verificat lista de

prezență a acționarilor și a constatat că sunt îndeplinite condițiile legii și

ale Actelor constitutive ale societății privind convocarea și întrunirea adunării

generale, aspect consemnat în procesul -

verbal nr. 128 din 3 iulie 2006.

Activitatea secretarului

adunării poate fi sprijinită de cenzori, iar acesta nu se poate substitui

secretarului în îndeplinirea obligației verificării respectării condițiilor legale

pentru ținerea adunării generale.

Majorarea capitalului social

s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 210, art. 212 din Legea nr. 31/1990,

astfel că acționarii pârâtei au decis dacă se impunea reevaluarea patrimoniului

societății și majorarea capitalului social cu deferente favorabile, rezultate

în urma reevaluării.

Chiar dacă mărirea

capitalului social prin emiterea de noi acțiuni a fost hotărâtă fără stabilirea

primei de emisiune, drepturile acționarilor nu au fost prejudiciate cât timp

prin hotărârea din 4 iulie 2007, s-a acordat acestora dreptul de preferință la

subscrierea noilor acțiuni, proporțional cu numărul de acțiuni

pe care le dețin. Atât prima de emisiune, cât și

acordarea dreptului de preferință, constituie mijloace legale de ocrotire a

intereselor vechilor acționari, adunarea generală a acționarilor, fiind cea

îndreptățită a opta pentru unul dintre acestea.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia nr. 162 din 2 iulie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat

de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F. Transilvania SA solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii

apelului, desființării sentinței instanței de fond și admiterii acțiunii în

anularea A.G.A.

În motivarea recursului său,

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta

invocă, în esență, următoarele:

Instanța de apel a făcut o

greșită aplicare a legii la pronunțarea hotărârii recurate reținând respectarea

dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 referitoare la

legalitatea convocatorului ședinței A.G.E.A. din 4 iulie 2006 întrucât nu este

precizat cuantumul capitalului social și textul integral al propunerii de

modificare a actului constitutiv, punctul 3 „diverse” este enunțat vag și s-a

încălcat dreptul la informare al acționarilor.

De asemenea, instanța a

reținut nelegal respectarea dreptului de informare al acționarilor întrucât nu

au fost oferite materiale și documente care să fundamenteze adaptarea unei

hotărâri de majorare a capitalului social, respectarea dispozițiilor legale

referitoare la desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât aceasta s-a desfășurat

în lipsa comisiei de cenzori, încălcându-se art. 129 alin. (2) și art. 163 alin.

(4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și că numirea reprezentantului S.I.F.

Transilvania SA ca secretar de ședință ar fi de natură să acopere orice vicii

de convocare întrucât textele legale încălcate sunt imperative iar sancțiunea

este nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

Se reține, de asemenea, de

către recurentă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, respectiv se

reține în dispozitiv, pe de o parte, că „dispozițiile legale referitoare la

reevaluarea patrimoniului nu au caracter imperativ și că acordarea dreptului de

preferință asigură protecția acționarilor în condițiile legii pentru ca pe de

altă parte să rețină ca prima de emisiune este reglementat ca mijloc de

ocrotire a intereselor vechilor proprietari”.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanța de apel, ca și

instanța de fond, a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 117 din

Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale extraordinare a

acționarilor întrucât textul convocatorului publicat în M. Of. cuprinde în mod explicit

și complet ordinea de zi, inclusiv propunerile cu privire la majorarea

capitalului social care atrag și modificarea actului constitutiv al societății

pârâte. Astfel, se precizează locul și data ținerii adunării generale și se

menționează integral propunerea de majorare a capitalului social prin emisiunea

unui număr de 362.190 de noi acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei/acțiune

și cea de aprobare a procedurii de majorare și stabilire a perioadei de

preempțiune pentru acționarii societății.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs privind încălcarea dreptului acționarilor la informarea având

în vedere, pe de o parte prezența 100 % a acționarilor societății care au luat,

cu toții, cunoștință, în prealabil, de convocarea acționarilor și de ordinea de

zi a adunării iar, pe de alta, împrejurarea că aceștia, inclusiv reprezentantul

reclamantei, au votat ordinea de zi, confirmând că, potrivit aprecierii

unanime, sunt îndeplinite toate condițiile legii și ale actelor constitutive

ale societății privind convocarea și întrunirea A.G.E.A. Reprezentantul

reclamantei nu a cerut informarea suplimentară sau lămuriri nici înainte și

nici după prezentarea propunerii de majorare a capitalului social și nici nu a

cerut o amânare a votului pentru a se informa suplimentar sau pentru a analiza

aspectele pe care le-ar fi considerat insuficient de clar prezentate.

Instanța de apel a apreciat

corect și cu privire la respectarea dispozițiilor legale referitoare la

desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât, în cazul în care cenzorii societății

nu își îndeplinesc obligația prevăzută, în sarcina lor, de art. 163 alin. (4) lit.

c) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală se poate desfășura și în absența

lor, acest fapt neatrăgând nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, cum

susține, neîntemeiat, recurenta.

În ceea ce privește

întocmirea procesului – verbal de către cenzori, conform art. 129 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, este de menționat că această dispoziție nu este sancționată

cu nulitatea, aceasta cu atât mai mult cu cât toți acționarii societății,

prezenți la A.G.E.A. au constatat îndeplinirea condițiilor legale și statutare,

iar procesul – verbal a fost întocmit chiar de reprezentantul reclamantei –

recurente, în calitate de secretar al adunării. De altfel, în modificarea

ulterioară a textului art. 129 alin. (2), modificare în spiritul legii,

procesul – verbal nu se mai întocmește de către cenzori ci de către secretarul

tehnic.

Numirea reprezentantului

reclamantei ca secretar de ședință nu ar acoperi eventualele vicii în

organizarea sau desfășurarea adunării însă, în cazul concret, acesta a

constatat personal și a consemnat în scris absența unor vicii și îndeplinirea

condițiilor legale și statutare, aspect constatat ulterior, în mod corect, și

de către instanțe.

Nici motivul de recurs

întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat neexistând

aspecte contradictorii nici între considerente și dispozitiv și nici în cadrul considerentelor,

întrucât aspectele reținute de instanță cu privire la prima de emisiune și

dreptul de preferință nu sunt contradictorii în sensul pct. 7 din art. 304 C.

proc. civ.

Celelalte argumente invocate

de recurentă cu trimitere la pct. 7 nu vizează în nici un caz motivul prevăzut

de textul arătat, respectiv lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea sau

existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În unele

dintre ele se invocă nelegalitatea fără însă a se indica textele legale încălcate

și în ce constă încălcarea.

În ceea ce privește

susținerea recurentei privind încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990,

aceasta este neîntemeiată iar instanța de apel a reținut, în mod corect, că,

prin acordarea dreptului de preemțiune vechilor proprietari, se asigură

protecția vechilor acționari în condițiile legii.

Față de cele arătate, Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Brașov împotriva deciziei nr. 162 din 2

iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2008.

Sursă