ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 125/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Transilvania SA, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr. 4342/118/2006 (5165/com/2006), a chemat în judecată pe pârâta SC V. SA solicitând anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC V. SA nr. 1 din 4 iulie 2006, privind majorarea capitalului social prin emisiunea unui număr de 362.190 noi acțiuni, cu o valoare nominală de 2,50 lei/acțiune, fără primă de emisiune. 1. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea adoptată de acționari este nelegală întrucât a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, convocatorul, necuprinzând nici o referire la modificarea actului constitutiv și nici textul integral al modificării.

2. Totodată, pârâta nu a respectat dreptul de informare al acționarilor, nici anterior, nici în cadrul ședinței A.G.E.A. nefiind prezentate motivarea și susținerea majorării capitalului social, necesitatea și oportunitatea și efectele economice ale acestei majorări, modul de stabilire a prețului de subscriere a noilor acțiuni și destinația sumelor achitate în schimbul noilor acțiuni emise. 3. De la lucrările A.G.E.A. a lipsit comisia cenzori căreia, conform art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, îi revine obligația verificării îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru ținerea adunării generale a acționarilor. Prin urmare, verificarea îndeplinirii formalităților cerute de lege și de actul constitutiv nu s-a făcut de comisia de cenzori, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

4. Hotărârea acționarilor este în contradicție cu prevederile generale care reglementează contractul de societate și capacitatea persoanelor juridice, încălcând drepturile acționarilor care nu pot sau nu doresc să subscrie, fiind contrară intereselor acestora și ale societății, deoarece majorarea capitalului social s-a făcut prin emiterea de acțiuni noi la valoarea nominală de 2,50 lei/acțiune, fără primă de emisiune. Interesul societății și al acționarilor care nu pot sau nu doresc să participe la majorarea capitalului social sunt lezate prin nefixarea unei prime de emisiune deoarece: - societatea comercială este privată de colectarea unei sume importante de bani care poate fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune și în alte scopuri.

- dacă acționarul nu înțelege sau nu poate să uzeze de dreptul de preemțiune, cota de capital deținută de acesta și drepturi aferente se vor diminua, prin mărirea procentului deținut de acționarii care au subscris. - se impune determinarea activului net/acțiune prin reevaluarea participanțiilor deținute de pârâtă în SC F.M. SA și SC M.R. SA, societăți înființate în anul 2002 prin transferarea patrimoniului pârâtei. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 și articolele invocate în cuprinsul acțiunii. Prin sentința civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Constanța a respins cererea reclamantei S.I.F. Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Basarabi ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că A.G.E.A. din cadru SC V. SA Basarabi a fost convocată la 4 iulie 2007 urmând a se dezbate problemele de pe ordinea de zi stabilită în convocarea publicată în M. Of. al României în partea a IV-a nr. 1815/2006. Convocarea publicată în M. Of. cuprinde ordinea de zi cu mențiunea explicită a problemelor ce urmau a fi dezbătute de acționari. Astfel, s-a menționat că majorarea capitalului social se face prin emiterea unui număr de 362.190 noi acțiuni cât și valoarea nominală a acțiunii. Totodată au fost arătate locul și data ținerii adunării generale, fiind respectate dispozițiile art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, au fost respectate și dispozițiile art. 129 alin. (2) și art. 163 alin. (4), reprezentantul reclamantului fiind ales și cenzor, calitate în care a verificat lista de prezență a acționarilor și a constatat că sunt îndeplinite condițiile legii și ale Actelor constitutive ale societății privind convocarea și întrunirea adunării generale, aspect consemnat în procesul - verbal nr. 128 din 3 iulie 2006. Activitatea secretarului adunării poate fi sprijinită de cenzori, iar acesta nu se poate substitui secretarului în îndeplinirea obligației verificării respectării condițiilor legale pentru ținerea adunării generale. Majorarea capitalului social s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 210, art. 212 din Legea nr. 31/1990, astfel că acționarii pârâtei au decis dacă se impunea reevaluarea patrimoniului societății și majorarea capitalului social cu deferente favorabile, rezultate în urma reevaluării.

Chiar dacă mărirea capitalului social prin emiterea de noi acțiuni a fost hotărâtă fără stabilirea primei de emisiune, drepturile acționarilor nu au fost prejudiciate cât timp prin hotărârea din 4 iulie 2007, s-a acordat acestora dreptul de preferință la subscrierea noilor acțiuni, proporțional cu numărul de acțiuni pe care le dețin. Atât prima de emisiune, cât și acordarea dreptului de preferință, constituie mijloace legale de ocrotire a intereselor vechilor acționari, adunarea generală a acționarilor, fiind cea îndreptățită a opta pentru unul dintre acestea. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 162 din 2 iulie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F.

Transilvania SA solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, desființării sentinței instanței de fond și admiterii acțiunii în anularea A.G.A. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta invocă, în esență, următoarele: Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii la pronunțarea hotărârii recurate reținând respectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 referitoare la legalitatea convocatorului ședinței A.G.E.A. din 4 iulie 2006 întrucât nu este precizat cuantumul capitalului social și textul integral al propunerii de modificare a actului constitutiv, punctul 3 „diverse” este enunțat vag și s-a încălcat dreptul la informare al acționarilor.

De asemenea, instanța a reținut nelegal respectarea dreptului de informare al acționarilor întrucât nu au fost oferite materiale și documente care să fundamenteze adaptarea unei hotărâri de majorare a capitalului social, respectarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât aceasta s-a desfășurat în lipsa comisiei de cenzori, încălcându-se art. 129 alin. (2) și art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și că numirea reprezentantului S.I.F. Transilvania SA ca secretar de ședință ar fi de natură să acopere orice vicii de convocare întrucât textele legale încălcate sunt imperative iar sancțiunea este nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

Se reține, de asemenea, de către recurentă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, respectiv se reține în dispozitiv, pe de o parte, că „dispozițiile legale referitoare la reevaluarea patrimoniului nu au caracter imperativ și că acordarea dreptului de preferință asigură protecția acționarilor în condițiile legii pentru ca pe de altă parte să rețină ca prima de emisiune este reglementat ca mijloc de ocrotire a intereselor vechilor proprietari”. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanța de apel, ca și instanța de fond, a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor întrucât textul convocatorului publicat în M. Of.

cuprinde în mod explicit și complet ordinea de zi, inclusiv propunerile cu privire la majorarea capitalului social care atrag și modificarea actului constitutiv al societății pârâte. Astfel, se precizează locul și data ținerii adunării generale și se menționează integral propunerea de majorare a capitalului social prin emisiunea unui număr de 362.190 de noi acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei/acțiune și cea de aprobare a procedurii de majorare și stabilire a perioadei de preempțiune pentru acționarii societății.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs privind încălcarea dreptului acționarilor la informarea având în vedere, pe de o parte prezența 100 % a acționarilor societății care au luat, cu toții, cunoștință, în prealabil, de convocarea acționarilor și de ordinea de zi a adunării iar, pe de alta, împrejurarea că aceștia, inclusiv reprezentantul reclamantei, au votat ordinea de zi, confirmând că, potrivit aprecierii unanime, sunt îndeplinite toate condițiile legii și ale actelor constitutive ale societății privind convocarea și întrunirea A.G.E.A. Reprezentantul reclamantei nu a cerut informarea suplimentară sau lămuriri nici înainte și nici după prezentarea propunerii de majorare a capitalului social și nici nu a cerut o amânare a votului pentru a se informa suplimentar sau pentru a analiza aspectele pe care le-ar fi considerat insuficient de clar prezentate.

Instanța de apel a apreciat corect și cu privire la respectarea dispozițiilor legale referitoare la desfășurarea ședinței A.G.E.A. întrucât, în cazul în care cenzorii societății nu își îndeplinesc obligația prevăzută, în sarcina lor, de art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală se poate desfășura și în absența lor, acest fapt neatrăgând nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, cum susține, neîntemeiat, recurenta. În ceea ce privește întocmirea procesului – verbal de către cenzori, conform art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este de menționat că această dispoziție nu este sancționată cu nulitatea, aceasta cu atât mai mult cu cât toți acționarii societății, prezenți la A.G.E.A.

au constatat îndeplinirea condițiilor legale și statutare, iar procesul – verbal a fost întocmit chiar de reprezentantul reclamantei – recurente, în calitate de secretar al adunării. De altfel, în modificarea ulterioară a textului art. 129 alin. (2), modificare în spiritul legii, procesul – verbal nu se mai întocmește de către cenzori ci de către secretarul tehnic. Numirea reprezentantului reclamantei ca secretar de ședință nu ar acoperi eventualele vicii în organizarea sau desfășurarea adunării însă, în cazul concret, acesta a constatat personal și a consemnat în scris absența unor vicii și îndeplinirea condițiilor legale și statutare, aspect constatat ulterior, în mod corect, și de către instanțe.

Nici motivul de recurs întemeiat pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu este fondat neexistând aspecte contradictorii nici între considerente și dispozitiv și nici în cadrul considerentelor, întrucât aspectele reținute de instanță cu privire la prima de emisiune și dreptul de preferință nu sunt contradictorii în sensul pct. 7 din art. 304 C. proc. civ. Celelalte argumente invocate de recurentă cu trimitere la pct. 7 nu vizează în nici un caz motivul prevăzut de textul arătat, respectiv lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În unele dintre ele se invocă nelegalitatea fără însă a se indica textele legale încălcate și în ce constă încălcarea.

În ceea ce privește susținerea recurentei privind încălcarea art. 216 din Legea nr. 31/1990, aceasta este neîntemeiată iar instanța de apel a reținut, în mod corect, că, prin acordarea dreptului de preemțiune vechilor proprietari, se asigură protecția vechilor acționari în condițiile legii. Față de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Brașov împotriva deciziei nr. 162 din 2 iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.