ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1536/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Judecătoria Pucioasa,

Județul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 133 din 8 februarie 2007, a respins

excepția prematurității cererii și a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.R. în contradictoriu cu pârâta SC O. SA, sucursala Dâmbovița, în

sensul că a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 56.000 Euro sau

echivalentul în lei la data constatării pagubei.

S-a reținut, în principal,

că imobilul proprietatea reclamantului a fost afectat de alunecările de teren,

iar pagubele au fost evaluate de către pârâtă la suma de 8.810 lei, sumă refuzată

de reclamant.

S-a considerat că

reclamantul este îndreptățit să primească drept despăgubiri valoarea imobilului

conform art. 42 din contract, care prevede că se consideră ca fiind dauna

totală.

S-a apreciat că valoarea

stabilită prin raportul de expertiză de 330.560 lei reprezintă dauna totală

conform contractului de asigurare și întrucât reclamantul a solicitat să fie

despăgubit cu 80 % din valoarea de asigurare, pârâta a fost obligată la plata

sumei de 56.000 Euro valoarea de asigurare fiind de 70.000 Euro.

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativă, prin decizia nr. 432 din 4 iulie

2007, a admis recursul declarat de pârâta SC O. SA București împotriva

sentinței civile nr. 133 din 8 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria

Pucioasa, în dosarul nr. 413/283/2006, a casat sentința recurată și a reținut

cauza spre rejudecare, ca instanță de fond.

Această soluție a fost

determinată de aspectul că judecătoria nu are competența materială de a soluționa

o cauză de natură comercială cu un capăt de cerere neevaluabil în bani, iar

celălalt superior valorii de 100.000 lei.

Prin sentința nr. 165 din 21

februarie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul G.R. împotriva SC O. SA

București și a obligat pârâta la plata sumei de 157.747,45 lei despăgubiri

către reclamant, cu motivarea că evenimentul asigurat îl constituie accidentul

în sine, iar producerea acestuia este cea care naște dreptul la despăgubirea

asiguratului .

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 125 din 11

iunie 2008, a admis apelul declarat de pârâta SC O. SA București împotriva

sentinței nr. 165 din 21 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași

instanță.

Instanța de apel a stabilit

că, în considerentele sentinței atacate, Tribunalul Dâmbovița a analizat o altă

situație decât cea dedusă judecății, respectiv despăgubirii solicitate ca

urmare a unui accident auto, aspecte care sunt străine de natura pricinii.

Împotriva deciziei nr. 115

din 11 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul G.R., care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru netemeinicie și nelegalitate,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului

și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de

pârâta SC O. SA București.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a expus împrejurarea că recurenta a solicitat primei instanțe

îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinței inițiale,

cerere admisă de Tribunalul Dâmbovița prin încheierea dată la 6 iunie 2008, anterior

prezentei decizii civile recurate. Se impunea, ca după anularea sentinței,

instanța de apel să rețină pricina pentru evocarea fondului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul reclamantului pentru următoarele considerente:

Este adevărată susținerea

recurentului, vizând existența încheierii dată în ședința camerei de consiliu

din data de 6 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de

contencios administrativ, prin care a fost admisă cererea reclamantului G.R. de

îndreptare a erorii materiale, în sensul că înlocuiește partea din

considerentele sentinței nr. 165 din 21 februarie2008, începând de pe pagina a

2-a de la rândul 18 până pe pagina 3 la dispozitiv.

La rândul său,

intimata-pârâtă SC O. SA București a făcut dovada că a atacat această încheiere

de îndreptare a erorii materiale, iar prin decizia nr. 203 din 22 octombrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admis apelul său și schimbată în tot încheierea din 6 iunie

2008 a instanței de fond.

Din verificarea întregii

documentații, apare cât se poate de evident că întreaga motivare a instanței de

fond, pe situația de fapt și de drept, este fundamentată pe o culpă decurgând

dintr-un proces verbal de contravenție încheiat de organele de poliție, urmare

a unui accident de autovehicule.

În realitate, așa cum reiese

din conținutul cererii de chemare în judecată, prin care este investită

instanța, obiectul litigiului de natură comercială îl constituie obligarea pârâtei

la executarea contractului de asigurare a locuinței și acordarea de despăgubiri

corespunzătoare.

Din această perspectivă,

întreaga jurisprudență și doctrină, apreciază considerentele unei hotărâri

judecătorești, la care se refer part. 261 pct. 5 C. proc. civ., ca fiind

elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus

instanța la soluția litigiului expusă în dispozitiv. Mai mult, motivarea

trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă,

convingătoare și accesibilă.

Pentru toate aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.R. împotriva

deciziei nr. 125 din 11 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul G.R. împotriva deciziei nr. 125 din 11 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2009.