ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1635/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 2753/120/2008,

reclamantul P.E. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R. SA - Sucursala A.S.I.R.O.M.

Dâmbovița, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

213.184,39 lei rest de plată neachitat din valoarea imobilului avariat în urma

accidentului din data de 18 iunie 2007.

Prin sentința nr. 163 din 12 martie

2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă în parte acțiunea

reclamantului P.E., pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Târgoviște fiind obligată să

plătească suma de 165.803,74 lei reprezentând despăgubire și 8.407 lei

cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că reclamantul și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de

asigurare dar la data de 28 iunie 2007 a avut loc un incedniu al bunului

asigurat. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că valoarea reaparaților la

imobilul asigurat a fost în sumă de 121.263,47 lei plus suma de 40.951

contravaloarea bunurilor mobile asigurate, deci în total 165.803,74 lei.

Prin Decizia nr. 123 din 14 octombrie

2009 a Curții de Apel Ploiești a fost respins ca nefondat apelul formulat de

reclamantul P.E. împotriva sentinței nr. 163/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița

și a fost admis apelul formulat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA Târgoviște în

sensul că suma stabilită prin sentința nr. 163/2009 a fost redusă la 116.016,73

lei.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că între părți a fost încheiat contractul de asigurare A.P. din 16

noiembrie 2006 prin care a fost asigurată clădirea situată în comuna Băleni,

județul Dâmbovița pentru suma de 300.000 lei precum și bunurile aflate în

clădire pentru suma de 74.000 plus 45.000 asigurare suplimentară.

În urma producerii unui incendiu,

imobilul asigurat a suferit deteriorări pentru care pârâta a plătit suma de

53.125 lei. Din raportul de expertiză în construcții efectuat în cauză, rezultă

că valoarea de deviz a lucrărilor reale executate de către reclamant după data

producerii incendiului este de 121.263,47 lei.

Din raportul de expertiză-specialitatea

electroenergetică rezultă că valoarea devizului de reparații a instalației

electrice este de 6.927,64 din care a fost achitată suma de 3.338,27 lei

rămânând un rest de plată de 3.589,37.

Din raportul de specialitate

merceologie, rezultă că valoarea bunurilor mobile afectate de incendiu depășesc

suma de 40.951 solicitată de reclamant.

Susținerea apelantului în sensul că

valoarea prejudiciului total este de 266.309,37 lei a fost înlăturată de

instanță întrucât din expertiza judiciară rezultă sumele menționate mai sus.

Apelantul a efectuat repararea

imobilului asigurat înainte de a formula o cerere de asigurare de dovezi în

baza art. 235 C. proc. civ., asumându-și astfel riscul ca la o eventuală

expertiză judiciară să nu se mai poată stabili adevărata stare a imobilului

imediat după incendiu.

În consecință, instanța de apel a

constatat în mod corect s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de

165.803,74 lei în conformitate cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză

dar din această sumă pârâta a plătit suma de 49.787,01 lei, situație în care

suma datorată de pârâtă este de 116.016,53 lei sens în care a fost modificată

sentința nr. 163/2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Împotriva Decizie nr. 123/2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs reclamantul P.E.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul prezintă situația de fapt și arată că ambele instanțe nu au ținut

cont de adevărata întindere a pagubei așa cum a rezultat ea imediat după

incendiu fapt ce rezultă din raportul de expertiză efectuat imediat de expertul

tehnic atestat M.L.P.A.T.

Intimata SC A.R.A.V.I.G. SA Târgoviște

a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile formulate se constată că recursul este nefondat.

Astfel, recursul este o cale

extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motive de

nelegalitate. Admiterea recursului poate fi cerută, așadar,pentru motivele de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9.

Recurentul critică decizia sub

aspectul netemeiniciei ca urmare a neluării în considerare a unor dovezi

administrate. De altfel recurentul dorește o reapreciere a probelor dar

reaprecierea probelor administrate de către instanța de apel nu mai este

posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr.

138/2000 iar ipoteza reglementată de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost și

ea înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.

Nici motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, întrucât recurentul nu a

arătat în ce constă nelegalitatea decizie atacate din perspectiva cerințelor acestui

text, iar afirmația acestuia în sensul că prejudiciul real suferit ca urmare a

incendiului la imobilul asigurat este mult mai mare decât sumele stabilite prin

expertizele efectuate în cauză nu poate fi reținută în raport de cerințele

legale menționate.

Este adevărat că părțile au încheiat

un contract de asigurare facultativă a clădiri aparținând reclamantului iar la

data de 28 iunie 2007 a avut loc un incendiu dar din expertizele judiciare

efectuate după producerea riscului asigurat rezultă cuantumul prejudiciului

astfel cum a fost reținut prin hotărârea recurată, instanța de judecată

aplicând și interpretând corect dispozițiile art. 969-970 precum și

dispozițiile Legii nr. 136/1995 ținând cont și de dispozițiile art. 1169 C.

civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge recursul formulat de

P.E. ca nefodat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul P.E. împotriva Deciziei nr. 123 din 14 octombrie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.