ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamantul T.G.B. a solicitat obligarea pârâtei SC G.A. SA la plata sumei de 26.911 euro, respectiv 114.250,66 în echivalent RON la data introducerii cererii, reprezentând despăgubiri civile, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a debitului principal. La data de 30 noiembrie 2011 reclamantul a formulat o cerere prin care a arătat că majorează câtimea obiectului cererii în sensul că solicită suma de 28.514 euro, indemnizație de asigurare cuvenită în temeiul contractului existent între părți.

Prin Sentința civilă nr. 2049 din 17 februarie 2012 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea astfel cum a fost precizată, de reclamantul T.G.B., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 28.514 euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data introducerii cererii (4 noiembrie 2010) și până la achitarea integrală a debitului și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 22.167,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC G.A. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 322 din 27 iunie 2012. Împotriva acestei decizii pârâta SC G.A.

SA a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, după o prezentare succintă a situației de fapt, a susținut, în esență, ca deși raportul de expertiză tehnică auto judiciară depus la dosarul cauzei susține declarațiile conducătorilor implicați în accidentul rutier din data de 24 decembrie 2008, precum și dinamica accidentului descrisă de aceștia, societatea a încercat prin obiecțiunile formulate să arate instanței că avariile existente la B. nu rezultă o plasare a autovehiculelor într-o curbă la dreapta întrucât avariile B. sunt pe partea stângă spate, așa cum reies și din fotografiile pe care Ie-a depus odată cu obiecțiunile formulate, prin urmare instanța nu poate reține ca favorabil răspunsul domnului expert la obiecțiunile formulate, mai ales că acesta nu a răspuns de unde apar avariile pe partea stângă spate a B. Recurenta consideră că instanța de apel a aplicat greșit legea prin necercetarea în profunzime a motivelor de apel, neținând cont și de explicațiile cu privire la raportul de expertiză, mulțumindu-se să redea în decizia recurată, pasaje din raportul de expertiză tehnică auto, dând astfel o decizie lipsită de temei legal.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei necurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul T.G.B. ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul T.G.B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 9. Or, recurenta-pârâtă nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 pct. 1 - 3 C. proc. civ. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, criticând în esență, modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, referirile la raportul de expertiză tehnica auto, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. Constatând ca recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității. Constatând culpa procesuală a recurentei pârâte în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimatul reclamant, urmează a se face aplicarea dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. și a obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 6.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC G.A. SA împotriva Deciziei civile nr. 322 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta pârâtă SC G.A. SA la plata sumei de 6.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant T.G.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS