ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamantul T.G.B. a solicitat

obligarea pârâtei SC G.A. SA la plata sumei de 26.911 euro, respectiv

114.250,66 în echivalent RON la data introducerii cererii, reprezentând

despăgubiri civile, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume,

calculată de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a

debitului principal.

La data de 30

noiembrie 2011 reclamantul a formulat o cerere prin care a arătat că majorează

câtimea obiectului cererii în sensul că solicită suma de 28.514 euro,

indemnizație de asigurare cuvenită în temeiul contractului existent între

părți.

Prin Sentința civilă

nr. 2049 din 17 februarie 2012 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a admis cererea astfel cum a fost precizată, de reclamantul T.G.B., a obligat

pârâta să plătească reclamantului suma de 28.514 euro, în echivalent RON la

data plății, reprezentând despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă

acestei sume, calculată de la data introducerii cererii (4 noiembrie 2010) și

până la achitarea integrală a debitului și a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 22.167,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

pârâta SC G.A. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 322 din

27 iunie 2012.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC G.A. SA a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept pe

care se întemeiază.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta, după o prezentare succintă a situației de fapt, a

susținut, în esență, ca deși raportul de expertiză tehnică auto judiciară depus

la dosarul cauzei susține declarațiile conducătorilor implicați în accidentul

rutier din data de 24 decembrie 2008, precum și dinamica accidentului descrisă

de aceștia, societatea a încercat prin obiecțiunile formulate să arate

instanței că avariile existente la B. nu rezultă o plasare a autovehiculelor

într-o curbă la dreapta întrucât avariile B. sunt pe partea stângă spate, așa

cum reies și din fotografiile pe care Ie-a depus odată cu obiecțiunile

formulate, prin urmare instanța nu poate reține ca favorabil răspunsul domnului

expert la obiecțiunile formulate, mai ales că acesta nu a răspuns de unde apar

avariile pe partea stângă spate a B.

Recurenta consideră

că instanța de apel a aplicat greșit legea prin necercetarea în profunzime a

motivelor de apel, neținând cont și de explicațiile cu privire la raportul de

expertiză, mulțumindu-se să redea în decizia recurată, pasaje din raportul de

expertiză tehnică auto, dând astfel o decizie lipsită de temei legal.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea

în tot a deciziei necurate în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamantul T.G.B. ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, reclamantul T.G.B. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la pct. 1 -

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de

aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute

procedural de art. 304 pct. 1 - 3 C. proc. civ.

Recursul fiind un

mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub

aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de

atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării

motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate,

obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac

promovate.

Din rezumarea

motivelor de recurs rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de

netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac

extraordinară.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra

deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în

apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia,

criticând în esență, modul în care instanța de apel a analizat probele

administrate.

Simpla nemulțumire a

părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel,

fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii,

referirile la raportul de expertiză tehnica auto, nu pot face obiectul analizei

instanței de recurs. în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului

recursului.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate pentru că, potrivit art. 129 alin.

(1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele

de procedură în condițiile stabilite de lege.

Constatând ca

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte

va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

Constatând culpa

procesuală a recurentei pârâte în declanșarea litigiului de față, în raport de

cererea formulată de intimatul reclamant, urmează a se face aplicarea

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta pârâtă la plata sumei

de 6.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SC G.A. SA împotriva Deciziei civile nr.

322 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta

pârâtă SC G.A. SA la plata sumei de 6.500 RON cheltuieli de judecată către

intimatul reclamant T.G.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS