ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3333/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 3 mai 2006 reclamantul A.D.D., în contradictoriu, cu pârâta SC O. SA - Sucursala Suceava a solicitat obligarea pârâtei să desființeze pe cheltuiala sa, acoperișul clădirii în care se află sediul SC O. SA Suceava, iar în caz de refuz, autorizarea sa de a executa această lucrare pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor provocate prin construirea acestui acoperiș. Judecătoria Suceava, prin sentința nr. 3778 din 2 noiembrie 2006 a respins, ca nefondată acțiunea și cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.D.D., soluționat de Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 6 din 21 noiembrie 2007, prin care a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza pentru judecarea în fond, cu motivarea că Judecătoria Suceava a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență materială, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în cazul litigiilor comerciale al căror obiect este neevaluabil în bani. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4316/86/2007, iar prin sentința nr. 3034 din 29 octombrie 2007 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului A.D.D., reținându-se că reclamantul și-a restrâns acțiunea, în sensul că a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 29 din 25 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului A.D.D., reținându-se din probele administrate la instanța de fond, că lucrările executate de către pârâtă prezintă o calitate corespunzătoare, neexistând deficiențe care să afecteze rezistența și stabilitatea construcției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul A.D.D. a declarat recurs, apreciind că în mod nelegal instanța de apel a respins ca nefondat apelul său, fiind încălcate dispozițiile art. 201 pct. 5 C. proc. civ., care îi ofereau posibilitatea desemnării unui expert parte, la momentul efectuării expertizei în construcții.

Totodată tabelul privind acordul proprietarilor pentru amenajarea spațiului în litigiu nu prezintă număr de înregistrare și, nu este posibil ca la data de 24 martie 2001 să se încheie procesul de recepție calitativă, când abia la data de 3 august 2001 s-a eliberat autorizația de construire, toate aceste motive nefiind, în măsură să facă dovadă asupra respectării condițiilor impuse de legislație în privința realizării construcției. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte, care în drept se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente : În mod corect, instanța de apel a respins apelul reclamantului A.D.D., reținându-se din probele administrate la instanța de fond, că lucrările de amenajare și extindere a sediului pârâtei SC O. SA - sucursala Suceava s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv, certificatul de urbanism din 21 septembrie 2000, autorizația de construire nr. 163 din iunie 2001, acordul propietarilor, inclusiv acordul fostului proprietar al apartamentului reclamantului Isopescu Mircea, iar concluziile raportului de expertiză arată că s-au respectat prevederile din proiect și că lucrările executate sunt de bună calitate, nefiind constatate deficiențe care să afecteze rezistența și stabilitatea construcției.

Susținerea recurentului, potrivit căruia i s-a încălcat dreptul de a beneficia de un expert parte la efectuarea expertizei dispuse în cauză, nu poate fi primită, atâta vreme cât nu s-a solicitat acest lucru, iar instanța, potrivit dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., a încuviințat și administrat probele a căror necesitate rezultă din dezbateri. În ceea ce privește tabelul privind acordul proprietarilor pentru amenajarea spațiului în litigiu, se constată că, acesta a fost parafat și semnat de ambele părți, iar critica adusă procesului-verbal de recepție calitativă, în sensul că acesta ar fi fost încheiat la data de 24 martie 2001, deci înainte de 3 august 2001, data când s-a eliberat autorizația de construire, nu are suport legal, întrucât recepționarea lucrărilor s-a făcut conform procesului-verbal la data de 28 februarie 2003 (fila 93 dosar fond).

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.D.D. împotriva Deciziei nr. 29 din 25 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.