ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 8 mai 2007, reclamanta SC A.Ț.A. SA București, sucursala Suceava, a

chemat în judecată pe pârâta SC O.G.W.S. SA București ca în contradictoriu cu

intervenientul forțat M.Șt. să fie obligat la plata sumei de 104.727,97 lei

despăgubiri civile și la 6.493,26 lei penalități de întârziere.

Tribunalul Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2687 din 10

septembrie 2007, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 22 din 18

februarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul pârâtei SC O. SA S.A.R., sucursala

Suceava împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în tot și,

rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, obligând-o la

2.908 lei cheltuieli de judecată.

Procedând la judecarea

recursului Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2591 din 25

septembrie 2008, a admis recursul, a casat decizia criticată și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Având în vedere criticile

privind convenția de compensare, instanța de recurs a statuat că, cu ocazia

rejudecării apelului, judecătorii în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ. și în virtutea rolului activ, ce răspunde criticilor formulat cu privire

la situația de fapt și motivarea în drept pe care le invocă în susținerea

pretențiilor și apărărilor lor și să ceară părților să administreze probele pe

care le consideră necesare, eventual o expertiză contabilă care să clarifice ce

sume au fost plătite, structura acestora, dacă în plățile efectuate sunt

incluse și penalitățile solicitate și care este cuantumul acestora.

În rejudecare, după casare,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 74 din 25 mai 2009, în conformitate cu mențiunile din

decizia nr. 2391/2008, a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Urmare probelor administrate

apelul a fost admis sentința criticată a fost schimbată în parte pârâta fiind

obligată la plata sumei de 27,97 RON debit, diferență de asigurare și 14.138,55

lei penalități de întârziere.

Totodată, s-a constatat

stingerea debitului de 104.700 lei prin compensare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar analizând convenția de compensare a rezultat că au

fost compensate obligații de plată reciproc izvorâte din exercitarea dreptului

de repus în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995. S-a menționat că sumele ce

fac obiectul compensării reprezintă despăgubiri pe care părțile, în urma

concilierii direct au înțeles să le recunoască cu titlu de debit. Părțile nu au

făcut însă nici o mențiune cu privire la penalități și nici nu au specificat ce

reprezintă sumele compensate; au apreciat că, compensarea operează până la

concurența sumei de 165.613,03 Ron rezultând o obligație de plată a O. de

36.332,90 Ron plătită în 7 zile de la semnarea convenției.

S-a mai arătat situația

despăgubirilor și a penalităților datorate de asigurator este reglementată prin

Ordinul nr. 3108/2004 al C.S.A. pentru punerea în aplicare a Normelor privind

aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii.

Art. 45 alin. (3) din

Ordinul nr. 3108/2004 prevede obligația reactualizării ciuantumului

despăgubirilor cu o cotă procentuală de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere

în efectuarea plăților.

Cum pârâta a achitat

contravaloarea despăgubirilor abia la data de 13 iulie 2007 datorează pe lângă

celelalte sume și penalități de întârziere în sumă de 14.138,55 lei.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs SC O. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că așa cum

rezultă din convenția de compensare nr. 3449 din 13 iulie 2007 între părți s-au

recunoscut compensarea obligațiilor de plăți reciproce izvorâte din exercitarea

dreptului de regres a sumelor ce fac obiectul despăgubirilor pe care

societățile în litigiu urmare a concilierii directe, au înțeles să le

recunoască cu titlu de debit.

Se susține că nu s-a

încercat determinarea cuantumului eventualelor penalități în raport de

compensarea dosarelor din convenția încheieată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărârii se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

În speță, deși, invocă

dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta nu indică

motivele de nelegalitate la pronunțarea deciziei criticate.

Respectând întocmai

indicațiile date în decizia de casare prin intermediul unei expertize financiar

contabile verificându-se momentul la care s-a stins o parte din debitul datorat

și dacă raportat la această dată se impune calcularea în sarcina pârâtei a

penalităților de întârziere aferente calculate potrivit art. 45 din Ordinul

3108/2004 a C.S.A.

Pentru a dispune asupra

acestor sume s-au avut în vedere concluziile din raportul de expertiză efectuat

în cauză care a reținut în mod corect faptul că plata, prin compensare, a avut

loc cu mult după notificarea pârâtei și la aproape jumătate de an de la data

formulării cererii de chemare în judecată.

Întrucât pârâta a achitat cu

întârziere a prejudiciului corect s-a făcut aplicabilitatea art. 45 din Ordinul

3108/2004 al C.S.A. astfel că, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC O. SA S.A.R., sucursala SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 74 din 25

mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.