ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 978/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Suceava, reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu SC A.L.S. SRL Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să execute întocmai contractul încheiat între părți la data de 13 iunie 2006, pentru executarea și finalizarea lucrărilor la imobilul din localitatea Slobozia Sucevei, com. Grănicești, jud. Suceava, ori autorizarea ca ea, reclamanta, să execute lucrările pe cheltuiala pârâtei și obligarea pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 10524,36 lei reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea la termen a lucrării.

În motivarea acțiunii comerciale, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de aplicare pardoseli sintetice din 13 iunie 2006, prin care pârâta se obliga la executarea unei pardoseli în suprafață de 4.700 mp, în schimbul prețului de 10 euro/mp jumătate și 11,5 euro/mp cealaltă jumătate. Termenele de execuție stabilite nu au fost respectate de pârâtă care a realizat doar 4.177 mp conform procesului verbal de recepție din 2006, rămânând o suprafață de 522 mp. Pentru o parte din lucrări s-a achitat prețul dar, întrucât lucrarea finalizată nu corespunde calității, s-a suspendat plata sumei de 4.957,99 lei. Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat rezilierea contractului nr. 135 din 13 iunie 2006 încheiat între părți din vina exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia la plata sumei de 49.571,99 lei cu titlu de restanță și penalități de întârziere în cuantum de 2.478,59 lei.

Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 2974 din 13 iunie 2008 și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a). C. proc. civ. Prin sentința nr. 712 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu pârâta SC A.L.S. SRL Suceava și a obligat-o pe pârâtă să refacă lucrările executate în favoarea reclamantei, în baza contractului din 13 iunie 2006 încheiat cu aceasta, respingând ca nefondat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Totodată, prin sentință, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și în temeiul art. 969, 1073, 1084 C. civ. a admis în parte cererea și a obligat pârâta să remedieze lucrările executate în favoarea reclamantei în baza contractului din 13 iunie 2006. Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța de fond a reținut că aceasta nu are dreptul să formuleze o cerere de reziliere a contractului din 2006, motiv pentru care cererea reconvențională a fost respinsă. Prin Decizia nr. 108 din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 10.524,36 lei cu titlu de penalități de întârziere.

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 2 10.1 din contractul din 2006, reclamanta, în calitate de aplicator, s-a angajat să suporte o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere din prețul lucrărilor rămase de executat, dar nu mai mult de 5% din valoarea contractului, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, astfel cum este formulat și motivat, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.

Recurenta susține astfel, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv penalități la valoarea întregului contract, aplicând prevederile art. 2 10.1 din contract în mod eronat; invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arată că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că debitoarea nu a efectuat în întregime plata, rămânând un rest de 49.571,99 lei la ultima factură din 2 august 2006; în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că aceeași instanță nu a avut în vedere situația de fapt și de drept în derularea contractului, aplicând în mod greșit prevederile clauzei contractuale 2 10.1 și ignorând faptul că pentru deblocarea situației s-a încheiat cu reclamanta-apelantă actul adițional la contract, care demonstrează în mod clar că aceasta refuza plata.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Susținerea recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut nu este întemeiată, întrucât penalitățile de întârziere nu au fost calculate la valoarea întregului contract, ci au fost raportate la acea parte din lucrare care nu a fost predată la termenul stabilit în contract. Nici susținerea recurentei formulată prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

nu poate fi primită, deoarece reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată pentru acea parte din lucrare ce nu a fost executată la termenul stabilit, iar încheierea actului adițional la data de 22 august 2006 nu mai prezintă niciun interes în soluționarea prezentei cauze, atâta timp cât recurenta-pârâtă își încălcase deja obligațiile contractuale, astfel cum s-a arătat mai sus, iar intimata-reclamantă era îndreptățită să solicite despăgubiri bănești constând în penalități de întârziere, calculate conform art. 2 10.1, în cuantum de 10.524,36 lei. În fine, susținerea recurentei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căreia au fost aplicate greșit prevederile clauzei contractuale 2 10.1, neavându-se în vedere întreaga derulare a contractului, este de asemenea neîntemeiată, întrucât intimata-reclamantă a solicitat numai suma de 10.524,36 lei, deoarece cuantumul daunelor-interese era limitat conform acestei clauze contractuale la maxim 5% din valoarea contractului, iar instanța de apel a admis corect pretenția reclamantei, interpretând și aplicând judicios clauza contractuală mai sus menționată. În consecință, reținându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC A.L.S.

SRL Suceava, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, împotriva Deciziei nr. 108 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010.