ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 978/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Judecătoria

Suceava, reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu SC

A.L.S. SRL Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligată pârâta să execute întocmai contractul încheiat între părți la data de

13 iunie 2006, pentru executarea și finalizarea lucrărilor la imobilul din

localitatea Slobozia Sucevei, com. Grănicești, jud. Suceava, ori autorizarea ca

ea, reclamanta, să execute lucrările pe cheltuiala pârâtei și obligarea pârâtei

la plata daunelor interese în valoare de 10524,36 lei reprezentând prejudiciul

creat prin neexecutarea la termen a lucrării.

În motivarea acțiunii

comerciale, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de

aplicare pardoseli sintetice din 13 iunie 2006, prin care pârâta se obliga la

executarea unei pardoseli în suprafață de 4.700 mp, în schimbul prețului de 10

euro/mp jumătate și 11,5 euro/mp cealaltă jumătate. Termenele de execuție

stabilite nu au fost respectate de pârâtă care a realizat doar 4.177 mp conform

procesului verbal de recepție din 2006, rămânând o suprafață de 522 mp. Pentru

o parte din lucrări s-a achitat prețul dar, întrucât lucrarea finalizată nu

corespunde calității, s-a suspendat plata sumei de 4.957,99 lei.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională, prin care a solicitat rezilierea contractului nr. 135

din 13 iunie 2006 încheiat între părți din vina exclusivă a reclamantei și

obligarea acesteia la plata sumei de 49.571,99 lei cu titlu de restanță și

penalități de întârziere în cuantum de 2.478,59 lei.

Judecătoria Suceava,

prin sentința civilă nr. 2974 din 13 iunie 2008 și a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. a). C. proc. civ.

Prin sentința nr. 712 din 13 aprilie

2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung

Moldovenesc, în contradictoriu cu pârâta SC A.L.S. SRL Suceava și a obligat-o

pe pârâtă să refacă lucrările executate în favoarea reclamantei, în baza

contractului din 13 iunie 2006 încheiat cu aceasta, respingând ca nefondat

capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților de

întârziere.

Totodată, prin sentință,

a

fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta SC

A.L.S. SRL Suceava.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și

în temeiul art. 969, 1073, 1084 C. civ. a admis în parte cererea și a obligat

pârâta să remedieze lucrările executate în favoarea reclamantei în

baza

contractului din 13 iunie 2006.

Cât privește cererea reconvențională

formulată de pârâtă, instanța de fond a reținut că aceasta nu are dreptul să

formuleze o cerere de reziliere a contractului din 2006, motiv pentru care

cererea reconvențională a fost respinsă.

Prin Decizia nr. 108

din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în

parte sentința apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantei suma de 10.524,36 lei cu titlu de penalități de întârziere.

A obligat-o pe pârâtă

să-i plătească reclamantei suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

în apel.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 2 10.1 din contractul din 2006,

reclamanta, în calitate de aplicator, s-a angajat să suporte o penalitate de

0,5% pe zi de întârziere din prețul lucrărilor rămase de executat, dar nu mai

mult de 5% din valoarea contractului, în cazul neîndeplinirii obligațiilor

contractuale.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului, astfel cum este formulat și motivat, casarea deciziei recurate și

menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.

Recurenta susține

astfel, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că instanța de

apel a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv penalități la valoarea

întregului contract, aplicând prevederile art. 2 10.1 din contract în mod

eronat; invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arată că instanța

de apel nu a ținut cont de faptul că debitoarea nu a efectuat în întregime

plata, rămânând un rest de 49.571,99 lei la ultima factură din 2 august 2006;

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că aceeași

instanță nu a avut în vedere situația de fapt și de drept în derularea

contractului, aplicând în mod greșit prevederile clauzei contractuale 2 10.1 și

ignorând faptul că pentru deblocarea situației s-a încheiat cu

reclamanta-apelantă actul adițional la contract, care demonstrează în mod clar

că aceasta refuza plata.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, se constată următoarele:

Susținerea recurentei

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța

de apel a acordat mai mult decât s-a cerut nu este întemeiată, întrucât

penalitățile de întârziere nu au fost calculate la valoarea întregului

contract, ci au fost raportate la acea parte din lucrare care nu a fost predată

la termenul stabilit în contract.

Nici susținerea

recurentei formulată prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

nu poate fi primită, deoarece reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată pentru

acea parte din lucrare ce nu a fost executată la termenul stabilit, iar

încheierea actului adițional la data de 22 august 2006 nu mai prezintă niciun

interes în soluționarea prezentei cauze, atâta timp cât recurenta-pârâtă își

încălcase deja obligațiile contractuale, astfel cum s-a arătat mai sus, iar

intimata-reclamantă era îndreptățită să solicite despăgubiri bănești constând

în penalități de întârziere, calculate conform art. 2 10.1, în cuantum de 10.524,36

lei.

În fine, susținerea

recurentei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit

căreia au fost aplicate greșit prevederile clauzei contractuale 2 10.1,

neavându-se în vedere întreaga derulare a contractului, este de asemenea

neîntemeiată, întrucât intimata-reclamantă a solicitat numai suma de 10.524,36

lei, deoarece cuantumul daunelor-interese era limitat conform acestei clauze

contractuale la maxim 5% din valoarea contractului, iar instanța de apel a

admis corect pretenția reclamantei, interpretând și aplicând judicios clauza

contractuală mai sus menționată.

În consecință,

reținându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică

întemeiată, care în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.

304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta

va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză

de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, împotriva Deciziei nr. 108

din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.