ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3136/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.N.I. SA

București, a chemat în judecată pe pârâta SC G. SRL Mediaș, solicitând plata

sumei de 18.207.070.928 lei penalități contractuale pentru depășirea termenului

de finalizare a lucrărilor sală de sport Mediaș.

Prin cererea

reconvențională, pârâta a solicitat plata avansului și a diferenței de preț

pentru achiziționarea pardoselii inițiale, diferența de preț între pardoseala

inițială și cea montată și plata penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi

pentru sumele de 1.203.929.664 și 1.450.208.256 lei.

Prin cererea de chemare în

garanție, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Municipiului Mediaș

prin Primar, beneficiar al lucrărilor, care să fie obligat la plata

pretențiilor din acțiunea reconvențională.

Tribunalul Sibiu, prin

sentința civilă nr. 372/C din 12 aprilie 2006, a admis acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la plata sumei de 18.207.070.928 lei

penalități de întârziere, a admis cererea reconvențională obligând pe

reclamantă la 4.656.684.920 lei contravaloarea pardoselii elastice și a

penalităților de întârziere și a obligat pe reclamantă la 307.996.165 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că termenul de finalizare a lucrărilor a fost prelungit prin acordul

părților de la 30 aprilie 2003 la 1 decembrie 2003 însă realizarea lucrărilor

abia la 16 iunie 2004 a fost recepționată, după ce executantul a sesizat pe

beneficiar de necesitatea schimbării tipului de pardoseală elastică și

executării acestei lucrări. Prin protocolul 12915 din 16 iunie 2004 reclamanta

a transmis imobilul chematei în garanție, cu titlu gratuit.

Contractul prevedea

penalități de întârziere atât pentru nerespectarea termenului de predare a

lucrării cât și pentru neplata facturilor emise de executant.

Curte de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 186/ A din 27 octombrie 2006, a admis apelurile reclamantei și pârâtei, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a

respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, menținând

dispozițiile privind cererea de chemare în garanție.

Curtea de apel a considerat

că prevederea contractuală stipulată în art. 23.2 privind penalitățile de

întârziere pentru neplata în termen a facturilor nu va fi aplicată întrucât

pârâta deși nu a respectat termenul de finalizare a lucrărilor, reclamanta și-a

exercitat dreptul de a deduce prin neplata facturilor reținând sumele din

cuantumul valorii contractului. Totodată, instanța de apel a reținut și lipsa

efectelor prevederilor art. 23.1 din contract întrucât penalitățile pentru

întârzierea finalizării contractului se datorau condiționat de vina exclusivă a

executorului.

Reclamanta și-a exercitat

parțial dreptul de a deduce penalitățile din facturile pe care nu le-a plătit

astfel încât nu ar avea nici un motiv să ceară pârâtei restituirea, din prețul

deja plătit, penalitățile pentru întârzierea predării lucrării.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta și pârâta au declarat recurs.

Criticând hotărârea curții

de apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta

a susținut că deși instanța a reținut culpa pârâtei în nefinalizarea la timp a

lucrării, nu a aplicat prevederea contractuală prin care părțile au stabilit

anticipat cuantumul prejudiciului considerând greșit renunțarea reclamantei la

acest drept; greșit a susținut lipsa obiecțiunilor la recepția lucrărilor,

ignorând Anexa 2 la procesul verbal de recepție și nu a ținut cont de

înțelegerea părților încheiată la 20 octombrie 2003 prin care, dacă noul termen

de predare nu va fi respectat penalitățile se vor calcula de la termenul

inițial contractat, 30 aprilie 2003.

Recursul pârâtei, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține nelegalitatea deciziei

atacate, instanța ignorând acordul părților cu privire la înlocuirea pardoselii

și recepția lucrării prin care s-a menționat îndeplinirea obligațiilor

contractuale. Transmițând cu titlu gratuit construcția Primăriei Mediaș,

reclamanta nu mai are nici un drept în legătură cu pardoseala elastică și nu

poate chema în judecată pe constructor. Numai Consiliul Local Mediaș era

îndreptățit să pretindă penalități, ca succesor al bunului.

Admițându-se apelul pârâtei

s-a constatat că aceasta nu are nici o culpă în predarea cu întârziere a

lucrării. Greșit instanța de apel a considerat pe reclamantă terț în raport cu

facturile neplătite sumele facturate fiind pentru pardoseala elastică, de

creșterea de valoare beneficiind reclamanta.

Clauzele contractului

prevedeau dreptul de a cere rezilierea contractului pentru nerespectarea

acestuia, iar dacă achizitorul nu l-a denunțat în termenul de 30 de zile nu

putea să deducă penalitățile din facturile pentru pardoseală și nu putea să

considere nici culpa exclusivă a pârâtei.

Recursurile sunt fondate și

vor fi admise.

Prin contractul de execuție

de lucrări nr. 19 din 17 mai 2002, părțile au convenit ca pârâta să execute să

finalizeze și să întrețină sala de sport a Clubului Sportiv Mediaș iar

reclamanta să plătească suma de 29.389.945 lei preț al lucrărilor, durata

execuției fiind de 12 luni, adică până la 30 aprilie 2003.

Prevederile pct. 12.1 alin. (3)

stabileau în sarcina executorului obligația de a notifica despre toate erorile,

omisiunile, viciile sau altele descoperite de el în proiect.

Prevederile pct. 23.1 și

23.2 din contract stabileau daunele interese la care părțile erau îndreptățite

pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor asumate iar cele ale pct. 24

îndreptățeau pe creditorul obligației la rezilierea contractului.

În procesul verbal de

recepție la terminarea lucrărilor nr. 12907 din 16 iunie 2004 s-a admis

recepția lucrărilor constatându-se însă lipsa din documentația scrisă și desenată

a pieselor cuprinse în anexa 1, neexecutarea lucrărilor cuprinse în anexa 2 și

nerespectarea prevederilor proiectului pentru lucrările cuprinse în anexa 3,

situație care s-a remediat la data de 5 iulie 2004 când a fost încheiat

procesul verbal 13.600.

În vederea finalizării

execuției lucrărilor parțiale au convenit la data de 20 octombrie 2003 ca

termenul de execuție inițial stabilit la 30 aprilie 2003 să se prelungească

până la 1 decembrie 2003 fără ca achizitorul să perceapă penalități. În

condițiile în care acest nou termen nu va fi respectat, achizitorul avea

dreptul la penalități începând cu data de 30 aprilie 2003.

Astfel definiți termenii

contractului, neîndeplinirea obligațiilor la datele stabilite confereau

părților dreptul de a cere penalitățile de întârziere în temeiul pct. 23 din

contract iar dreptul de a cere reziliere contractului cu plata daunelor

interese pentru nerespectarea obligațiilor reprezenta opțiunea părții lezate.

Contractul oferea așadar

achizitorului dreptul de a cere penalități de 0,15 % pe zi de întârziere pentru

neîndeplinirea, din vina exclusivă a executantului, a lucrărilor contractate,

deducând suma echivalentă iar acesta din urmă pentru plata neefectuată era

îndreptățit la suma echivalentă cu 0,15 % pe zi de întârziere.

Prin acțiunea introductivă

reclamantul achizitor a înțeles să solicite plata penalităților de 0,15 % din

valoarea contractului, renunțând implicit la opțiunea oferită de pct. 23.1 de a

deduce penalitățile din valoarea lucrărilor. Valoarea contractului era de

29.389.945 lei, la care a calculat procentul stabilit drept penalități.

Interpretarea dată de

instanța de apel acestei clauze contractuale nu reflectă intenția reală a

părților. Reclamanta nu a plătit facturile din 12 decembrie 2003 și 3 februarie

2004 motivând că sumele nu sunt datorate, nicidecum compensația convențională

în temeiul pct. 23.1. Astfel, nu se poate reține că reclamanta și-a exercitat

parțial dreptul de a deduce penalitățile și nu mai are motiv să ceară prin

acțiune separată obligarea pârâtei la restituirea prețului deja plătit.

Finalizându-se lucrările

după termenul prevăzut în înțelegerea din 20 octombrie 2003, achizitorul era

îndreptățit să ceară penalitățile prevăzute în contract, compensația

convențională prin deducerea acestora din valoarea contractului nefiind

posibilă întrucât prețul era deja plătit, iar valoarea facturilor din 12

decembrie 2003, 3 februarie 2004 și 27 iunie 2004 considerată în afara

contractului părților.

Culpa executantului rezultă

din depășirea termenului de execuție a lucrărilor care nu poate fi înlăturată

prin nota justificativă din 19 mai 2004 încheiată între Primăria Mediaș și SC G.

SRL. Termenul de finalizare a lucrărilor era stabilit prin acordul reclamantei

cu pârâta, consiliul local sau primăria fiind în afara acestor raporturi

juridice.

Pe de altă parte,

reclamanta, achizitor al lucrării, a predat cu titlu gratuit construcția

Consiliului Local Mediaș prin protocolul din 12 iulie 2004, când construcția

era finalizată.

Astfel, este greșită

susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia reclamanta nu are calitatea

procesuală de a pretinde vreo sumă de bani în legătură cu pardoseala elastică.

De altfel, motivarea recursului pârâtei este contradictorie când susține

ulterior că C.N.I. București este clar care a beneficiat de creșterea de

valoare și urmează să plătească sumele respective.

Așadar reclamanta C.N.I.

București, achizitor al lucrării, beneficiară a creșterii de valoare a

contractului încheiat are calitatea de a pretinde daunele interese izvorâte din

contractul 19/17 mai 2002 în care este parte, fără a fi necesară o delegație

din partea creditorului său respectiv Consiliul Local Mediaș.

În aceiași măsură este

dezlegată și obligația achizitorului de plată a daunelor interese prevăzute de pct.

23.2 din contract pentru neplata facturilor legate de achiziționarea pardoselii

elastice.

Încercarea pârâtei de a se

considera în afara culpei evocând lipsa în caietul de sarcini a

caracteristicilor pardoselii elastice este nesusținută, prevederile

contractuale obligând pe executant să notifice prompt toate erorile,

omisiunile, viciile sau altele asemenea descoperite de el în proiect pe durata

îndeplinirii contractului [(pct. 12.1 (3)].

În privința motivului

suplimentar de recurs al pârâtei, prevederile art. 276 C. proc. civ., sunt supletive,

lăsând la latitudinea instanței să compenseze sau nu cheltuielile de judecată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite ambele recursuri, declarate împotriva deciziei civile nr. 186/ A din 27

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, va modifica decizia în

sensul că va respinge apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 371/C/2006

pronunțată de Tribunalul Sibiu.

În considerarea

dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., va compensa cheltuielile de judecată

efectuate de părți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC C.N.I. SA București și pârâta SC G. SRL Mediaș, împotriva

deciziei civile nr. 186/A/2006 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia.

Modifică decizia recurată și

respinge apelurile declarate de aceleași părți împotriva sentinței civile nr.

371/C/2006 a Tribunalului Sibiu.

Compensează cheltuielile de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 octombrie 2007.