ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4053/2003

Deliberând asupra recursului de față, Prin cererea înregistrată sub nr. 5781 din 20 iulie 2000, reclamanta SC C.N. SA Cluj a solicitat obligarea pârâtei A.V.I.A. Cluj la plata sumei de 39.938.408 lei, reprezentând rest de preț al lucrărilor executate, 2.995.381 lei penalități de întârziere, cât și plata cheltuielilor de judecată. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a executat, pentru pârâtă, lucrări de reparații și consolidări la imobilul situat în str. R., nr. 8, în valoare totală de 225.852.842 lei, din care a rămas neachitat restul de 39.938.408 lei, reprezentând diferența rezultând din situațiile de lucrări pe luna ianuarie 2000. La 4 decembrie 2000, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul micșorării cuantumului pretențiilor la 38.398.555 lei diferență de preț și 2.879.891 lei penalități de întârziere.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 277 din 13 februarie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 9.871.846 lei diferență de preț și 740.388 lei penalități de întârziere pe perioada 31 mai 2000 - 20 iulie 2000 și 893.979 lei cheltuieli parțiale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că lucrările de construcții au fost decontate conform situațiilor de lucrări, respectiv, din totalul situațiilor de plată, de 235.348.406 lei, s-a încasat suma de 195.409.999 lei, rezultând un rest de 39.938.407 lei, la care se adaugă valorile lucrărilor executate în ianuarie 2000 și scăzute din situațiile de lucrări ale altor luni de 11.557.965 lei.

Suma de 41.624.527 lei reprezintă lucrări refuzate justificat de către pârâtă, astfel că diferența este de 9.871.846 lei. La această sumă datorată, penalitățile, calculate conform art. 6 alin. (4) din contract, sunt în sumă de 740.388 lei pentru perioada 3 mai 2000 – 20 iulie 2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că lucrările restante sunt în valoare de 28.526.709 lei și penalitățile datorate sunt de 2.139.503 lei și că, în mod greșit, au fost luate în calcul situații de lucrări ce nu au făcut obiect al litigiului. Se mai arată că expertiza nu a fost obiectivă, reactualizând situațiile de lucrări de la începutul derulării contractului, deși în discuție se aflau doar lucrări din decembrie 1999 și ianuarie 2000, întrucât lucrările anterioare au fost acceptate de pârâtă și, în mai multe situații, refuzul de plată al pârâtei nu a fost justificat.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 862 din 13 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reținând că, în mod corect, expertul a verificat toate situațiile de lucrări față de susținerea pârâtei, privitoare la neluarea în considerare a unor materiale puse la dispoziție de pârâtă, la cuprinderea dublă a unor situații de lucrări sau majorarea nejustificată a volumului lucrărilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, faptul că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 969 C. civ. și Normele metodologice nr. 784/34/N/1999 ale M.F. și M.L.P.A.T. Astfel, se arată că pârâta a semnat și a recunoscut toate lucrările, apoi a refuzat nejustificat plata lor.

Este criticat raportul de expertiză, susținându-se că acesta se bazează pe presupuneri și a denaturat realitatea, întrucât era imposibilă verificarea ulterioară a modului de executare a lucrărilor, ceea ce a și impus urmărirea permanentă a executării lucrărilor de dirigintele de șantier. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul dosarului îl constituie plata unei diferențe de preț rezultând din situațiile de lucrări pe lunile decembrie 1999 și ianuarie 2000, restul lucrărilor fiind recunoscute și achitate, astfel încât nu mai era nevoie de punerea în discuție a acestor lucrări. În ceea ce privește lucrările pe decembrie și acestea sunt recunoscute și situațiile de lucrări sunt semnate de dirigintele de șantier.

De altfel, aceste lucrări au fost parțial achitate, respectiv, din 72.581.590 lei s-au plătit 42.138.741 lei, rămânând restul de plată de 30.442.849 lei. La acestea se adaugă suma de 9.465.558 lei, reprezentând lucrări recunoscute pe ianuarie 2000. Întrucât, în art. 6 din contract, se menționează că plata lucrărilor se va face pe baza situațiilor de lucrări lunare confirmate, în mod greșit instanțele au ignorat recunoașterea și plata lucrărilor anterioare lunilor în litigiu, aplicând greșit dispozițiile contractuale și art. 969 C. civ. Urmează a se admite recursul potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va modifica decizia atacată, în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței de fond și va fi admisă în întregime acțiunea.

Va fi obligată pârâta la plata sumei de 39.938.408 lei preț. Întrucât art. 6 alin. (4) din contract prevede plata de penalități de 0,15% pe zi de întârziere, se datorează și penalitățile aferente sumelor neachitate, respectiv, 2.945.381 lei. În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată pârâta și la 6.969.374 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând taxe judiciare și onorariu de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 862 din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj Napoca, pe care o modifică, în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 277 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Cluj, în sensul că admite în totalitate acțiunea reclamantei și obligă pârâta A.V.I.A. la plata sumei de 39.938.408 lei preț și la 2.945.381 lei penalități de întârziere. Obligă intimata-pârâtă la 6.969.374 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2003.