ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2970/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 septembrie 1999, reclamanta E.C., în baza contractului nr. 4644 din 18 noiembrie 1997, având ca obiect executarea lucrărilor de „Reparații instalație iluminat exterior, ecluze, posturi de așteptare și sediu A.C.N.” cu termen final la data de 12 mai 1998, recepția finală fiind la 15 ianuarie 1999, conform procesului-verbal nr. 734, a cerut obligarea pârâtei A.C.N. Agigea la plata sumei de 155.664.298 lei, reprezentând preț neplătit și 0,25% penalități pe zi de întârziere. Se susține că din suma de 695.779.904 lei, facturată la 21 ianuarie 1999, cu titlu de preț, pârâta a reținut suma de 155.664.298 lei ca penalizare pentru neexecutarea lucrării la termenul contractual.

Tribunalul, prin sentința civilă nr. 2659/2000, a admis acțiunea, iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 690 din 4 iulie 2001, a respins apelul pârâtei, reținând, în esență, că: - reclamanta a executat, peste valoarea contractului de 288.267.218 lei, lucrări însemnate, - susținerea, conform căreia reclamanta nu și-a executat obligațiile contractuale, este nefondată, iar - reținerea sumei de 155 milioane de lei, ca penalități de întârziere, de către pârâtă, fără o cerere reconvențională ori o acțiune, este nejustificată. Contra deciziei, pârâta a declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că: - putea să procedeze la „calcularea și reținerea penalităților de întârziere, în sumă de 155.664.288 lei, pentru intervalul 12 mai 1999 – 15 ianuarie 2000, astfel că, - acțiunea nu are obiect, căci reclamanta nu și-a executat obligațiile contractuale.

2. Recursul este nefondat. 2.1. Suma pretinsă prin acțiune constituie, fără echivoc, diferența de preț al lucrărilor executate de reclamantă în baza contractului dintre părți. Pârâta nu a contestat executarea acelor lucrări, prețul lor și nici facturarea făcută de reclamantă, dar a refuzat plata sumei de 155.664.298 lei, reprezentând diferență de preț, cu motivarea că și-a calculat valoarea penalităților de întârziere datorate pentru recepția peste termen a lucrărilor. 2.2. Termenul contractual a avut în vedere un volum de lucrări evaluat la 288.267.218 lei, iar volumul final al lucrărilor executate, inclusiv cele suplimentare, cerute de pârâtă, este peste 100% (634.046.245 lei, căci cele de 55.306.313 lei, s-au executat de altă firmă).

De altfel, termenul a fost prelungit inițial, fără a mai fi examinat, iar pârâta nu a invocat întârzierea la recepția din 15 ianuarie 1999, acceptând la plată numai 452.396.445 lei, în timp ce expertiza O.D. stabilește că valoarea penalităților, la lucrările rămase de executat după expirarea termenului contractual, este de 54.127.338 lei. Așadar, pârâta datorează prețul lucrărilor executate și recepționate, astfel că, în mod corect, instanțele au obligat-o la plata prețului neachitat, înlăturând susținerea sa relativă la deducerea valorii penalităților. Pârâta invocă o datorie în seama reclamantei și, deci, compensarea judiciară a acesteia cu prețul neachitat, dar, în speță, nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 1141 C. civ., privind compensarea, deoarece nu s-a introdus cerere reconvențională, fiind invocată numai ca un mijloc de apărare, ceea ce este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N. A.C.N. SA Constanța împotriva deciziei nr. 690 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.