ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2765/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Gh.V. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.L.S. SA Constanța, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 160.000.000 lei, reactualizată, reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1055/COM din 27 aprilie 2001, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamant, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 170.808.575 lei, reprezentând valoarea actualizată a sumei achitate în plus pentru lucrările de construcții, către reclamantă. A respins, ca prescrisă, cererea reclamantului în ce privește actualizarea sumei achitată în plus pe perioada anului 1995. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 14.422.050 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, atât termenul fixat, cât și valoarea fixă a lucrărilor, de 575.861.487 lei, stabilită prin contract, nu au fost respectate de către pârâtă, stabilindu-se prin expertiză că pârâta a încasat necuvenit, în perioada mai 1995 – august 1996, suma de 17.913.119 lei, care, reactualizată, conform indicelui de inflație, se ridică la 240.176.237 lei. A mai reținut și că, întrucât, în luna septembrie 1996, lucrările au fost sistate, pentru plățile efectuate în perioada mai 1995 – septembrie 1999, a intervenit prescripția dreptului la acțiune, astfel că suma încasată necuvenit de către pârâtă este de 170.808.575 lei. Prin decizia civilă nr. 15/COM din 21februarie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamant și de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, în speță, au fost efectuate două expertize contabile, care au stabilit că sumele de bani plătite de reclamant, peste valoarea fixă a lucrărilor, totalizează 17.913.119 lei. Aplicându-se indicii de actualizare stabiliți de către Comisia Națională de Statistică, a rezultat că suma mai sus arătată reprezintă, începând cu luna mai 1995, 240.176.237 lei. Reclamantul și-a majorat pretențiile la această sumă, dar, în raport cu data încetării lucrărilor – luna septembrie 1996 – s-a apreciat că cererea este prescrisă pentru suma de 69.367.662 lei. Cât privește expertiza extrajudiciară, s-a reținut că, în mod corect, nu a fost examinată, având un cu totul alt obiectiv față de pretențiile, așa cum au fost stabilite prin acțiune și ulterior majorate de către reclamant, împrejurare în care s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a probelor administrate.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și, în fond, casarea ambelor hotărâri pronunțate atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie și suplimentarea probatoriilor, cu efectuarea unui nou raport de expertiză, cu aceleași obiective ca și primul, în vederea aprecierii fidele a pretențiilor deduse judecății. Recurenta susține astfel că, în cauză, s-a întocmit un singur raport de expertiză oficial, ale cărei concluzii au venit în contrast cu un alt raport întocmit în cadrul unui dosar anterior între aceleași părți, având ca obiect asigurarea de dovezi. Arată că diferența valorică concluzionată de aceste două expertize este enormă și, chiar dacă expertiza extrajudiciară nu a fost însușită ca probă, a stabilit totuși o bază de calcul pentru precizarea pretențiilor formulate de reclamant și, deci, ar fi trebuit avută în vedere.

Mai arată că administrarea ca probă unică a singurului raport de expertiză tehnică imobiliară a dus la concluzii cu o marjă mare de inexactitate motivată de expert prin aceea că părțile nu au avut, la acel moment, totalitatea actelor justificative și timpul afectat lucrării a fost scurt. În fine, învederează că ambele părți au susținut cererea de efectuare a unui nou raport sau cel puțin efectuarea unui supliment care să lămurească aspectele deduse judecății, cerere motivată de insuficiența probatoriului neimputabilă părților, recurentul susținând în plus, în ceea ce-l privește, că, prin refuzarea acestei probe cerute, considerată a fi pertinentă și utilă dezbaterilor, i-a fost încălcat și dreptul la apărare.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Deși, în cauză, a fost administrat un amplu probatoriu, acesta nu a fost în măsură să conducă la o deplină lămurire a tuturor aspectelor pricinii. Părțile, formulând obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică imobiliară, la care expertul a răspuns, au contestat, din nou, concluziile la care acesta a ajuns, apreciindu-le ca inconsistente și insuficient de explicite, față de obiectivele stabilite de instanță.

În susținerea recursului, reclamantul arată că expertul a motivat inexactitățile conținute în raportul de expertiză prin lipsa totalității actelor justificative și timpul scurt avut la dispoziție, împrejurare care, coroborată cu criticile asupra expertizei exprimate de pârâtă în întâmpinare și cu refuzul insuficient motivat al instanței de a efectua o nouă expertiză, conduce spre concluzia că expertiza tehnică imobiliară efectuată în cauză nu a oferit elemente clare, la adăpost de orice critică, elemente necesare pentru formarea unei convingeri corecte și soluționarea judicioasă a cauzei, cu luarea în considerare a întregului material probator și respectarea deplină a dreptului la apărare al părților.

În consecință, se impune rejudecarea cauzei, pentru efectuarea unei noi expertize sau a unui supliment, care să aibă eventual aceleași obiective ca și expertiza deja efectuată, dar care să aibă în vedere documentele aflate la dosarul cauzei și cele deținute de părți, cererile și lămuririle date de ele prin delegați, în așa fel încât să constituie, într-adevăr, o probă utilă și pertinentă în soluționarea cauzei dedusă judecății. Astfel fiind, urmează a se admite recursul declarat de reclamant, a se casa decizia curții de apel și a se trimite cauza aceleiași instanțe de apel, care va soluționa cauza prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Gh.V. Casează decizia nr. 15/COM din 21 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 mai 2003.