ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cerere adresată Tribunalului Constanța, secția

comercială, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SA

Constanța, cerând:

- rezilierea contractului de

antrepriză din 31 iulie 2001, având ca obiect construcție locuință P+1+pod,

Constanța;

- obligarea pârâtei la plata

penalităților convenționale aplicate la valoarea construcției pentru perioada

14 februarie 2002 (scadența obligației de predare a lucrării) și data

pronunțării hotărârii;

- obligarea pârâtei la plata

sumei reprezentând manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform

contractului, actualizată în funcție de indicele de inflație, aferent perioadei

cuprinsă între momentul plății sumei și cel al plății efective a acesteia,

obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei reprezentând

manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform contractului pentru perioada

14 februarie 2002 (scadența obligației de finalizare a lucrării) și data plății

efective a sumei;

- obligarea pârâtei la plata

sumelor reprezentând manoperă și materiale încorporate în lucrările asumate

prin contractul din 2001 și executate necorespunzător, actualizate în funcție

de indicele de inflație aferent perioadei cuprinsă între momentul plății

acestor sume și momentul plății efective a acestora, obligarea pârâtei la plata

dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând manoperă și materiale

încorporate în lucrările asumate prin contract și neexecutate corespunzător,

pentru perioada cuprinsă între momentul plății acestor sume și momentul pății

efective a acestora de către pârâtă;

- obligarea pârâtei la plata

sumelor reprezentând prejudiciu rezultând din privarea reclamantei de folosința

imobilului, pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de finalizare a

imobilului și momentul pronunțării rezilierii obligației de finalizare a

imobilului și momentul pronunțării rezilierii contractului, cu titlu de

beneficiu nerealizat;

- obligarea pârâtei la plata

sumei de 100.000.000 lei reprezentând daune morale;

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a

arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 31 iulie 2001, prin care aceasta

s-a obligat a edifica imobilul P+1+pod, în termen de 6 luni de la data virării

de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea contractului.

Avansul convenit, a fost

plătit la data de 14 august 2001, iar edificarea imobilului trebuia finalizată

la data de 14 februarie 2002.

Reclamanta a învederat că,

la data sesizării instanței, nu au fost executate pardoselile din dormitoare și

living-uri, lucrările de placare cu gresie a treptelor și contratreptelor la

scările interioare, lucrările de montaj ale ușilor interioare, cele de

acoperire a canalului de protecție al conductelor instalațiilor, precum și

pardoselile și tencuielile interioare ale pereților garajului.

Cum manopera aferentă

tuturor acestor lucrări a fost plătită, reclamanta a susținut că este

îndreptățită la plata daunelor, apreciate ca fiind egale cu contravaloarea

acesteia și ca efect al rezilierii contractului.

Lucrările executate

necorespunzător enumerate de reclamantă privesc: grosimea variabilă și mult mai

mare decât cea prevăzută în contract a șapei din beton din dormitoare și

living-uri, trotuarele și platforma de beton, din spatele imobilului, pereții

exteriori și o parte din cei din interior nu realizează unghiuri de 90 de

grade, contratreptele cu dimensiuni de 19,50 cm în loc de 17,50 cm, sistemul de

racordare a învelitorii din țiglă la atice este defectuos, izolația termică a

fost efectuată cu plăci BCA în loc de plăci din polistiren extrudat de 9,8 cm

conform proiectului, ceea ce a condus deja la apariția mucegaiului, placajele

de faianță și grosime la baia și bucătăria de la parter au denivelări 4 mm - 2

cm, iar în baia de la mansardă de 1,5 cm, tubul de ventilație al coloanei de

aerisire și ventilație al instalațiilor sanitare este subdimensionat și

necorespunzător, generând mirosuri persistente la momentul folosirii

instalațiilor sanitare, învelitoarea din țiglă a clădirii este necorespunzător

montată, tâmplăria este insuficient etanșeizată, iar vopseaua este compromisă

din cauza mucegaiului.

Reclamanta a solicitat

contravaloarea manoperei și a materialelor încorporate în lucrările executate

necorespunzător, materiale ce se vor deteriora ireversibil cu ocazia remedierii

deficiențelor de execuție; mai mult, mare parte din lucrările executate

necorespunzător sunt imposibil de remediat.

Totodată, s-a solicitat

acoperirea beneficiului nerealizat urmare a întârzierilor înregistrate în

finalizarea imobilului. Reclamanta a susținut că imobilul depășește cu mult

nevoile sale locative, iar pensia pe care o primește nu-i asigură un trai

decent, astfel că, construcția a fost de la început gândită încât să poată fi

utilizată și pentru închirierea parțială.

Întârzierile de finalizare,

modul în care lucrările au fost edificate nu au permis și nu permit utilizarea

imobilului în scopul închirierii sau prețul care s-ar putea obține în schimbul

cedării dreptului de folosință, drept pentru care reclamanta solicită obligarea

pârâtei la plata sumelor pe care le-ar fi putut obține cu titlu de chirie pe

perioada cuprinsă între scadența obligației de finalizare a edificării

imobilului și data pronunțării rezilierii.

În ce privește daunele

morale pretinse, reclamanta a arătat că acestea sunt subevaluate prin raportare

la suferințele psihice la care a fost supusă și care au condus la îmbolnăvirea

sa de o boală incurabilă.

Pe cale reconvențională,

pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 265.546.554 lei,

reactualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, calculate de la

data scadenței până la data plății efective, astfel cum va fi stabilită, suma

care, în subsidiar, să fie compensată cu eventualele sume de bani care se

constată a fi datorate de reclamantă.

La data de 14 mai 2004,

pârâta SC A.S. SA a formulat precizări la cererea reconvențională, arătând că a

executat, conform borderoului cu situația plăților, lucrări în valoare de

2.107.094.000 lei, din care reclamanta a achitat în anii 2001 și 2002 suma de

1.841.547 lei, astfel că aceasta datorează suma de 265.547.000 lei.

Totodată, pârâta

reconvenientă a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata penalităților

de întârziere aferente sumei pretinse, penalități cuantificate la 3.647.010

lei.

La data de 1 iulie 2004,

pârâta reconvenientă a precizat că penalitățile de întârziere se referă la suma

265.547.000 lei rămasă de achitat din suma totală cuprinsă în factura din 27

mai 2002 și că valoarea penalităților calculate începând cu data de 5 noiembrie

2002 este de 101.571.728 lei.

Prin sentința civilă nr. 2259/COM/2005,

Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea principală dispunând rezilierea

contractului din 2001, cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor de

34.359,74 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător,

dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referință B.N.R. la suma de

34.359,74 ron, pentru perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii și

data plății efective, 4927,35 ron reprezentând suma încasată în plus cu titlu

de preț lucrări și dobânda legală la acea sumă pentru aceeași perioadă, 10.000 ron

daune morale: au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii

principale ca nefondate; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.

Pentru a dispune astfel, a

reținut, în esență, prima instanță că reclamanta nu poate pretinde că pârâta a

întârziat în executarea lucrărilor prin raportare la vreun termen convenit de

părți, avându-se în vedere modificările solicitate de reclamantă și lucrările

suplimentare executare, dar și de faptul că părțile nu au încheiat un act

adițional la contract, prin care să se stabilească un nou termen de execuție;

în acest sens, clauza penală inserată în art. VII lit. a) din contract nu se

poate aplica.

A reținut prima instanță că

penalitățile de întârziere de 2.282.544.481 lei, calculate până la 31 august

2004, prin aplicarea procentului de 0,15% la suma reprezentând contravaloarea

lucrărilor executate și acceptate, nu sunt datorate de pârâtă și nici cele

convenționale calculate în continuare.

Referitor la capetele 3 și 4

din acțiunea principală, reprezentând prețul manoperei și lucrărilor

neexecutate, actualizat cu indicele de inflație și actualizarea prețului

efectiv în continuare până la momentul plății efective, precum și la plata

dobânzilor aferente prețului manoperei și lucrărilor neexecutate, instanța a

reținut că este întemeiată doar obligarea pârâtei la plata sumei de 49.273.487 rol,

achitată în plus pârâtei.

Pentru respingerea cererii

având ca obiect actualizarea sumei de 49.273.487 rol cu indicele de inflație și

dobânda legală, a reținut prima instanță că obligațiile bănești sunt purtătoare

de dobândă legală ce cuprinde și indicele de inflație asigurând repararea integrală

a prejudiciului creat.

Referitor la capetele 5 și 6

din cererea principală, a reținut prima instanță ca fiind întemeiate

pretențiile doar pentru suma de 343.597.391 lei, ca și lucrări executate

necorespunzător, avându-se în vedere faptul că situațiile de lucrări au fost

semnate de beneficiari fără obiecțiuni, la fel ca și procesul - verbal privitor

la coloana de aerisire și ventilație.

Cu privire la rezilierea

contractului, a reținut prima instanță că pârâta nu a executat corespunzător

unele lucrări, iar altele nu au fost finalizate.

Capătul de cerere privind

lipsa de folosință a fost respins, motivat de faptul că nu s-a probat intenția

de închiriere a mansardei și nici refuzul încheierii contractului de închiriere

de potențiali chiriași.

A fost obligată pârâta la

plata daunelor morale, întrucât reclamanta a dovedit suferințele psihice și

deteriorarea stării de sănătate ca rezultat al executării necorespunzătoare a

lucrărilor.

Cererea reconvențională a

fost respinsă în considerarea concluziilor raportului de expertiză, conform cu

care reclamanta a achitat pârâtei o sumă superioară celei efectiv datorate

pentru lucrările executate.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat apel ambele părți.

Apelul reclamantei a vizat,

în esență, următoarele aspecte:

- greșit a fost respins

capătul 2 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților

de întârziere convenționale aplicate la valoarea construcției pentru perioada

cuprinsă între scadența obligației de predare și data pronunțării hotărârii;

aceasta pentru că prima instanță a interpretat greșit convenția părților în

ceea ce privește dispozițiile art. IV alin. (2) din contract, conform cu care

durata de execuție se va prelungi în cazul apariției pe parcursul derulării

contractului a unor lucrări suplimentare impuse de beneficiar;

- greșit s-a dispus

obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de 49.273.487 lei cu

începere de la momentul pronunțării hotărârii apelate, apreciindu-se eronat că

scadența obligației de plată coincide cu momentul la care s-a constatat că suma

este datorată de pârâtă și nu este chiar momentul plății sumei achitate pârâtei

și nedatorată;

- nemotivat prima instanță

omite a obliga la plata sumei reprezentând valoarea manoperei și a lucrărilor

executate necorespunzător cu T.V.A. de 19% aferent acestei sume, deși raportul

de expertiză indică plata acestei sume; nu se cunoaște rațiunea respingerii

sumei de 223.152.919 lei și a T.V.A.-ului aferent acesteia, reținută de

expertul tehnic ca preț al lucrărilor executate necorespunzător și s-a

criticat, de asemenea, momentul acordării dobânzilor sumei acordate, pentru

considerentele expuse la critica 2 de apel;

- prima instanță a reținut

faptul că nu se impune obligarea pârâtei și la plata daunelor moratorii,

constând în devalorizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, ignorând

principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea

obligațiilor contractuale, iar art. 43 C. com. nu exclude acoperirea celorlalte

daune cauzate de neexecutare;

- se impune și schimbarea

modului de soluționare a cererii având ca obiect lipsa de folosință a

mansardei, întrucât aceasta reprezintă un factor de inflație și nu poate fi

locuită.

Apelul formulat de pârâta

reconvenientă a criticat aspecte legate de:

- caracterul nefondat al

dispoziții instanței de judecată privind rezilierea contractului din 2001,

precum și al celei privind obligarea apelantei reconveniente la plata sumei de

34.359,74 ron reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate necorespunzător,

cu dobânda legală și a sumei de 4.927,35 ron reprezentând suma încasată în plus

cu titlu de preț al lucrării; lucrările nu s-au efectuat potrivit contractului

din culpa reclamantei ce nu a mai dorit executarea obligațiilor asumate;

reclamanta nu poate invoca încălcarea unui alt termen contractual, deoarece

între părți nu a intervenit un act adițional care să instituie un nou termen de

execuție aferent modificării obiectului contractului; a arătat apelanta - pârâtă,

în legătură cu această critică, că o mare parte din lucrări reclamate ca

necorespunzătoare se datorează reclamantei; în plus, aceasta a semnat toate

situațiile de lucrări fără obiecțiuni.

- nu există legătură de

cauzalitate între boala susținută de reclamantă și fapta ilicită constând în

neexecutarea obligațiilor contractuale;

- greșit a fost respinsă

cererea reconvențională, atâta vreme cât reclamanta mai are de achitat pârâtei

265.546.554 lei, care, în subsidiar, în eventualitatea în care nu se va dispune

restituirea, să fie compensată cu eventualele sume pe care apelanta - pârâtă

reconvenientă le-ar datora reclamantei - apelante.

Față de apelul pârâtei

reconveniente, reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

acestuia.

În faza de judecată a

apelului, apelanta - pârâtă s-a prevalat de probatorii, fiind administrată

proba cu contra expertiză contabilă și tehnică judiciară efectuată de experți

specializați în construcții civile și contabilitate.

A fost efectuat raportul de

expertiză contabilă de către experții contabili G.L. și B.C.

Raportul de expertiză

tehnică a fost întocmit de experți ingineri B.M. și I.L.

Ambele părți au anexat la

dosar concluzii scrise.

Analizând apelurile în

raport de criticile formulate Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 50/COM

pronunțată la 23 februarie 2007 în dosarul nr. 4915, le-a admis și în

consecință:

S-a schimbat în parte

sentința în sensul obligării pârâtei reconvenționale la plata sumei de

13.516,98 lei cu titlu de diferență între suma de 35.397,74 lei acordată de

prima instanță și suma de 48.876,72 lei stabilită de raportul de

contraexpertiză, ca reprezentând preț al acestor materiale și al manoperei cu T.V.A.,

neactualizat în funcție de inflație și cu manoperă de 70% s-a respins capătul

de cerere formulat de reclamantă, reprezentând obligarea la plata daunelor

morale.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

S-a obligat apelanta -

pârâtă la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 3.021,5 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de apel a reținut:

Referitor la critica conform

căreia este nelegală dispoziția primei instanțe de a dispune rezilierea

contractului părților, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată arătând

că din probatoriul administrat rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit

corespunzător o serie de lucrări, iar altele nu au fost finalizate, fiind

încălcate astfel dispozițiile art. V lit. c) din contract.

S-a apreciat că nu poate fi

primită nici critica apelantei - pârâte, referitoare la susținerea că,

neexecutarea unor lucrări a fost cauzată de reclamantă, deoarece acest fapt nu

rezultă din probele administrate.

Astfel, apărarea apelantei

conform cu care încălcarea proiectului s-a făcut la cererea reclamantei, nu

justifică atitudinea antreprenorului, astfel că ea nu poate fi primită,

întrucât are un caracter ilicit și în contextul în care apelanta - pârâtă avea

calitatea de antreprenor, autorizat prin lege să efectueze lucrări numai pe

bază de proiecte efectuate ca proiectanți autorizați, încălcarea invocată îi

este imputabilă în exclusivitate apelantei și nu reclamantei.

În ceea ce privește

invocarea de către reclamantă a încălcării unui alt termen contractual,

întrucât părțile nu au întocmit un alt act adițional, se reține că prima

instanță a reținut în considerentele sale inexistența unui act adițional care

să stabilească un nou termen de execuție, stabilind că acest motiv nu poate

conduce la rezilierea contractului.

Prin urmare, această critică

va fi înlăturată.

Nici susținerea potrivit cu

care eronat a fost respinsă cererea reconvențională nu este confirmată de

probatoriile administrate în cauză astfel că urmează a fi înlăturată.

Apelul pârâtei reconveniente

a fost în ceea ce privește critica referitoare la obligarea pârâtei la plata

daunelor morale.

Instanța de apel a apreciat

că, pentru că din probele administrate în cauză, nu a reieșit legătura de

cauzalitate între prejudiciul produs reclamantei și fapta ilicită invocată,

astfel că, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile, cererea

de obligare la plata daunelor morale va fi respinsă ca nefondată.

Pe de altă parte, deși

reiese din dispozițiile martorilor că reclamanta a suferit o deteriorare a

stării de sănătate, actele medicale însă, nu confirmă faptul că afecțiunea

endocrină de către suferă a fost determinată de prestația antreprenorului.

Referitor la apelul reclamantei

s-au reținut următoarele:

Relativ la prima critică,

instanța reține că aceasta nu este fondată.

Așa cum judicios a reținut

și prima instanță, față de faptul că, deși prin contract pârâta s-a obligat să

execute lucrările de construire a locuinței P+1+pod în termen de 6 luni de la

data virării de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea estimată a

lucrărilor, ulterior, urmare a modificărilor solicitate de beneficiar și a

obținerii autorizației de construire din 2001 pentru aceste lucrări

suplimentare, termenul de execuție prevăzut în contract a devenit inaplicabil.

În consecință, solicitarea

de plată din partea pârâtei a penalităților convenționale de întârziere,

conform cu art. VII din contract nu poate fi primită.

S-a reținut că soluția

primei instanțe este temeinică și sub aspectul potrivit cu care penalitățile

convenționale trebuie calculate prin raportare la valoarea lucrărilor

neexecutate și nu în funcție de valoarea întregii construcții.

Referitor la critica

respingerii cererii privind lipsa de folosință a mansardei, instanța a apreciat

că nici aceasta nu poate fi primită, nerezultând din probatoriile administrate

prejudiciul creat reclamantei.

Nu s-a reținut nici critica,

conform cu care prima instanță a greșit atunci când a respins obligarea pârâtei

și la plata dobânzilor comerciale aferente sumelor de 34.359,74 ron și 4.927,35

ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător și de sumă

încasată în plus cu titlu de preț lucrări, deoarece prima instanță a acordat

dobânda legală aferentă acestor sume, dobânda care include devalorizarea

produsă iar prin acordarea căreia se realizează o acoperire completă și totală

a prejudiciului.

Or, acordarea și a sumelor

rezultate din reactualizarea cu indicele de inflație ar reprezenta o plată

dublă.

În ceea ce privește critica

privind neacordarea sumei de 749.079.756 lei, reprezentând diferența cuprinzând

sumele arătate de apelantă în cererea de apel, adică: 22.315,29 ron – preț al

lucrărilor executate necorespunzător achitat de beneficiar, T.V.A. aferent

acestei sume, 34.359,74 ron acordată de instanța fără T.V.A., actualizarea

funcției a sumei totale de 67.443,28 ron în preț total cu T.V.A. al lucrărilor

executate necorespunzător cu T.V.A. precum și plata daunelor - interese

rezultate din devalorizarea acestei din urmă sume, instanța reține că nici

aceasta nu are fundament.

Aceasta pentru că nu toate

lucrările afirmate de beneficiar ca fiind executate necorespunzător de

antreprenor, au fost dovedite, situațiile de lucrări fiind semnate fără obiecțiuni

de către beneficiar.

Nu pot fi primite apărările

apelantei - reclamante, conform cu care beneficiarul a semnat situațiile de

lucrări confirmând doar cantitatea lucrărilor și nu calitatea, atâta vreme cât

deficiențele reclamate în instanță erau susceptibile de a fi constatate de

reclamantă la momentul semnării acestor situații.

În ceea ce privește

obligarea la plata reactualizării sumelor rezultate prin aplicarea indicelui de

inflație, așa cum s-a arătat mai sus, în mod judicios prima instanță a

apreciat, respingând această cerere, că în cazul în care s-ar acorda ar

reprezenta o plată dublă, iar plata dobânzilor legale acoperă integral

prejudiciul creat reclamantei.

Nici susținerea apelantei

reclamante, potrivit cu care nelegal a fost obligată pârâta la plata dobânzilor

aferente sumei de 49.273,487 lei cu începere de la momentul pronunțării hotărârii

primei instanțe și nu de la data plății sumei achitată în plus, nu poate fi

împărtășită de instanța de apel întrucât momentul a fost reținut corect de

prima instanță, ca fiind cel la care s-a constatat existența obligației de

plată în sarcina pârâtei cât și cuantumul acesteia și de la care se pot

solicita dobânzi.

Se constată caracterul

întemeiat al critici aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe în ceea ce

privește neobligarea pârâtei la plata sumei reprezentând valoarea manoperei și

a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.-ul aferent, în condițiile în

care rapoartele de expertiză efectuate în cauză indică plata acestei sume,

impunându-se sub acest aspect admiterea acestui apel și schimbarea în parte a

hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs S.O. și SC A.S. SA criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta reclamantă,

invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în fapt în esență a dezvoltat următoarele critici:

- hotărârea instanței de

apel nu este motivată în fapt și în drept;

- instanța a interpretat

greșit contractul de antrepriză sub aspectul obligațiilor asumate și a

stabilirii penalităților sub aspectul curgerii termenului de calcul și a

modului de calcul.

Astfel, în mod eronat s-a

stabilit că penalitățile se aplică la valoarea lucrărilor rămase neexecutate și

față de prelungirea contractului pentru predarea imobilului, deși nu s-a

încheiat un act adițional.

Or, instanța a interpretat

greșit expertiza, din care rezultă clar că lucrările au fost nefinalizate cu

excepția mansardei.

- instanța a soluționat

greșit cauza sub aspectul despăgubirilor și a dobânzilor aferente pretențiilor

referitoare la sumele acordate cu titlu de preț al materialelor și manoperei

incorporate în lucrările executate necorespunzător, cât și a cererii de

obligare a intimatei - pârâte, inclusiv la plata daunelor interese, rezultate

din devalorizarea monedei naționale.

Recurenta SC A.S. SA

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat în fapt

aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind rezilierea contractului din 31

iulie 2001, de îndată ce reclamanta a fost cea care nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale și admiterea greșită a cererii reconvenționale, ca

urmare a întreprinderii eronate a expertizei efectuate în cauză.

Recursurile sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

Analizând critica recurentei

- reclamante ce vizează nemotivarea deciziei atacate, în raport de exigențele

ce se desprind din textul legal indicat, urmează a se aprecia în urma analizei

acesteia, că în cauză s-au respectat cerințele cerute de art. 261 alin. (1) C.

proc. civ.

Motivul de nelegalitate

impune instanței de recurs obligația de a statua dacă decizia supusă recursului

arată considerentele pe care se sprijină soluția sau dacă motivarea cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura cauzei, pentru că sub acest ultim

aspect, de fapt ne aflăm în situația unei nemotivări.

Or, motivarea hotărârii

judecătorești fiind un element indispensabil al acestei căii de atac, pentru că

numai în aceste condiții aceasta se poate cenzura sub aspectul nelegalității.

Analizând decizia se reține

că din considerentele acesteia, se desprinde starea de fapt reținută, și care a

constituit fundamentul pentru stabilirea raporturilor contractuale dintre

părți, așa cum acestea s-au desprins din analizarea contractului încheiat,

argumentându-se menținerea sentinței sub aspectul neîndeplinirea obligațiilor

contractuale de către pârâtă, neîndeplinire pentru care s-a și dispus

rezilierea contractului, și cele în raport de care s-au stabilit despăgubirile

și penalitățile.

Așa fiind interpretarea

contractului, realizată de instanță, răspunde voinței părților pe baza căreia

acesta a fost încheiat.

S-a mai reținut justificat

că, depășirea termenului de execuție s-a datorat modificărilor solicitate de

recurentă, modificare pentru care a fost necesară eliberarea autorizației.

Din considerentele deciziei

mai rezultă că instanța de apel, a adus argumente pentru respingerea cererii de

obligare a pârâtei la penalități, la plata daunelor pentru lipsa folosinței și

a dobânzilor aferente sumelor de 34.359,74 ron și 49.27,35 ron cu titlu de

contravaloare lucrări executate necorespunzător.

De asemenea din decizie

rezultă motivele, pentru neacordarea sumei de 749.079,756 lei, cât și cele de

au stat la baza admiterii motivului de apel în ceea ce privește greșita

respingere a cererii privind obligarea pârâtei recurente, la plata sumei

reprezentând valoarea manoperei și a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.–ul

aferent.

În ceea ce privește critica

ce vizează interpretarea greșită a contractului, mai trebuie reținut că

instanța a arătat, după o analiză judicioasă, că pentru lucrările suplimentare

solicitate de recurenta reclamantă, termenul de execuție prevăzut în contract a

devenit inaplicabil.

Așa fiind justificat s-a

stabilit că penalitățile s-au calculat în mod corespunzător, excluzându-se

aceste lucrări, calculul făcându-se numai în raport cu valoarea celorlalte

lucrări rămase neexecutate.

Or, cererea recurentei de a

se calcula penalitățile la întreaga valoare a construcției este lipsită de

temei legal.

În ceea ce privește

prejudiciul creat recurentei - pârâte, interpretându-se expertiza efectuată,

coroborată cu celelalte probe, s-a stabilit așa cum se și impunea că, sumele la

care pârâta a fost obligată, reprezintă contravaloarea lucrărilor

necorespunzătoare și suma încasată nejustificat cu titlu de pretenții în care

s-a inclus devalorizarea reactualizată cu indicele de inflație.

Pentru cele ce preced

urmează a se reține că motivele de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă

nu sunt justificate.

Nici critica formulată de

recurenta - pârâtă nu este justificată.

Din decizie, rezultă că în

raport cu starea de fapt reținută în cauză s-a stabilit culpa acesteia în

neîndeplinirea obligației asumate, aceea de a edifica construcția în mod

corespunzător, obligație ce rezultă din art. V lit. c) din contract.

În calea devolutivă a

apelului, s-a reanalizat probatoriul administrat și s-a confirmat starea de

fapt reținută de prima instanță.

Or, pentru aceste

considerente s-a făcut o corectă aplicare a art. 1020 C. civ. dispunându-se

rezilierea contractului.

Așa fiind în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta S.O. și de pârâta SC A.S. SA Constanța împotriva

deciziei civile nr. 50/COM din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 28 martie 2008.