ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cerere adresată Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.S.

SA Constanța, cerând: - rezilierea contractului de antrepriză din 31 iulie 2001, având ca obiect construcție locuință P+1+pod, Constanța; - obligarea pârâtei la plata penalităților convenționale aplicate la valoarea construcției pentru perioada 14 februarie 2002 (scadența obligației de predare a lucrării) și data pronunțării hotărârii; - obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform contractului, actualizată în funcție de indicele de inflație, aferent perioadei cuprinsă între momentul plății sumei și cel al plății efective a acesteia, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei reprezentând manoperă aferentă lucrărilor neexecutate conform contractului pentru perioada 14 februarie 2002 (scadența obligației de finalizare a lucrării) și data plății efective a sumei; - obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând manoperă și materiale încorporate în lucrările asumate prin contractul din 2001 și executate necorespunzător, actualizate în funcție de indicele de inflație aferent perioadei cuprinsă între momentul plății acestor sume și momentul plății efective a acestora, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând manoperă și materiale încorporate în lucrările asumate prin contract și neexecutate corespunzător,

pentru perioada cuprinsă între momentul plății acestor sume și momentul pății efective a acestora de către pârâtă; - obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prejudiciu rezultând din privarea reclamantei de folosința imobilului, pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de finalizare a imobilului și momentul pronunțării rezilierii obligației de finalizare a imobilului și momentul pronunțării rezilierii contractului, cu titlu de beneficiu nerealizat; - obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând daune morale; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 31 iulie 2001, prin care aceasta s-a obligat a edifica imobilul P+1+pod, în termen de 6 luni de la data virării de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea contractului.

Avansul convenit, a fost plătit la data de 14 august 2001, iar edificarea imobilului trebuia finalizată la data de 14 februarie 2002. Reclamanta a învederat că, la data sesizării instanței, nu au fost executate pardoselile din dormitoare și living-uri, lucrările de placare cu gresie a treptelor și contratreptelor la scările interioare, lucrările de montaj ale ușilor interioare, cele de acoperire a canalului de protecție al conductelor instalațiilor, precum și pardoselile și tencuielile interioare ale pereților garajului. Cum manopera aferentă tuturor acestor lucrări a fost plătită, reclamanta a susținut că este îndreptățită la plata daunelor, apreciate ca fiind egale cu contravaloarea acesteia și ca efect al rezilierii contractului.

Lucrările executate necorespunzător enumerate de reclamantă privesc: grosimea variabilă și mult mai mare decât cea prevăzută în contract a șapei din beton din dormitoare și living-uri, trotuarele și platforma de beton, din spatele imobilului, pereții exteriori și o parte din cei din interior nu realizează unghiuri de 90 de grade, contratreptele cu dimensiuni de 19,50 cm în loc de 17,50 cm, sistemul de racordare a învelitorii din țiglă la atice este defectuos, izolația termică a fost efectuată cu plăci BCA în loc de plăci din polistiren extrudat de 9,8 cm conform proiectului, ceea ce a condus deja la apariția mucegaiului, placajele de faianță și grosime la baia și bucătăria de la parter au denivelări 4 mm - 2 cm, iar în baia de la mansardă de 1,5 cm, tubul de ventilație al coloanei de aerisire și ventilație al instalațiilor sanitare este subdimensionat și necorespunzător, generând mirosuri persistente la momentul folosirii instalațiilor sanitare, învelitoarea din țiglă a clădirii este necorespunzător montată, tâmplăria este insuficient etanșeizată, iar vopseaua este compromisă din cauza mucegaiului.

Reclamanta a solicitat contravaloarea manoperei și a materialelor încorporate în lucrările executate necorespunzător, materiale ce se vor deteriora ireversibil cu ocazia remedierii deficiențelor de execuție; mai mult, mare parte din lucrările executate necorespunzător sunt imposibil de remediat. Totodată, s-a solicitat acoperirea beneficiului nerealizat urmare a întârzierilor înregistrate în finalizarea imobilului. Reclamanta a susținut că imobilul depășește cu mult nevoile sale locative, iar pensia pe care o primește nu-i asigură un trai decent, astfel că, construcția a fost de la început gândită încât să poată fi utilizată și pentru închirierea parțială.

Întârzierile de finalizare, modul în care lucrările au fost edificate nu au permis și nu permit utilizarea imobilului în scopul închirierii sau prețul care s-ar putea obține în schimbul cedării dreptului de folosință, drept pentru care reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor pe care le-ar fi putut obține cu titlu de chirie pe perioada cuprinsă între scadența obligației de finalizare a edificării imobilului și data pronunțării rezilierii. În ce privește daunele morale pretinse, reclamanta a arătat că acestea sunt subevaluate prin raportare la suferințele psihice la care a fost supusă și care au condus la îmbolnăvirea sa de o boală incurabilă.

Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 265.546.554 lei, reactualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data plății efective, astfel cum va fi stabilită, suma care, în subsidiar, să fie compensată cu eventualele sume de bani care se constată a fi datorate de reclamantă. La data de 14 mai 2004, pârâta SC A.S. SA a formulat precizări la cererea reconvențională, arătând că a executat, conform borderoului cu situația plăților, lucrări în valoare de 2.107.094.000 lei, din care reclamanta a achitat în anii 2001 și 2002 suma de 1.841.547 lei, astfel că aceasta datorează suma de 265.547.000 lei. Totodată, pârâta reconvenientă a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata penalităților de întârziere aferente sumei pretinse, penalități cuantificate la 3.647.010 lei.

La data de 1 iulie 2004, pârâta reconvenientă a precizat că penalitățile de întârziere se referă la suma 265.547.000 lei rămasă de achitat din suma totală cuprinsă în factura din 27 mai 2002 și că valoarea penalităților calculate începând cu data de 5 noiembrie 2002 este de 101.571.728 lei. Prin sentința civilă nr. 2259/COM/2005, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea principală dispunând rezilierea contractului din 2001, cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor de 34.359,74 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător, dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referință B.N.R.

la suma de 34.359,74 ron, pentru perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii și data plății efective, 4927,35 ron reprezentând suma încasată în plus cu titlu de preț lucrări și dobânda legală la acea sumă pentru aceeași perioadă, 10.000 ron daune morale: au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii principale ca nefondate; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională. Pentru a dispune astfel, a reținut, în esență, prima instanță că reclamanta nu poate pretinde că pârâta a întârziat în executarea lucrărilor prin raportare la vreun termen convenit de părți, avându-se în vedere modificările solicitate de reclamantă și lucrările suplimentare executare, dar și de faptul că părțile nu au încheiat un act adițional la contract, prin care să se stabilească un nou termen de execuție; în acest sens, clauza penală inserată în art. VII lit. a) din contract nu se poate aplica.

A reținut prima instanță că penalitățile de întârziere de 2.282.544.481 lei, calculate până la 31 august 2004, prin aplicarea procentului de 0,15% la suma reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și acceptate, nu sunt datorate de pârâtă și nici cele convenționale calculate în continuare. Referitor la capetele 3 și 4 din acțiunea principală, reprezentând prețul manoperei și lucrărilor neexecutate, actualizat cu indicele de inflație și actualizarea prețului efectiv în continuare până la momentul plății efective, precum și la plata dobânzilor aferente prețului manoperei și lucrărilor neexecutate, instanța a reținut că este întemeiată doar obligarea pârâtei la plata sumei de 49.273.487 rol, achitată în plus pârâtei.

Pentru respingerea cererii având ca obiect actualizarea sumei de 49.273.487 rol cu indicele de inflație și dobânda legală, a reținut prima instanță că obligațiile bănești sunt purtătoare de dobândă legală ce cuprinde și indicele de inflație asigurând repararea integrală a prejudiciului creat. Referitor la capetele 5 și 6 din cererea principală, a reținut prima instanță ca fiind întemeiate pretențiile doar pentru suma de 343.597.391 lei, ca și lucrări executate necorespunzător, avându-se în vedere faptul că situațiile de lucrări au fost semnate de beneficiari fără obiecțiuni, la fel ca și procesul - verbal privitor la coloana de aerisire și ventilație. Cu privire la rezilierea contractului, a reținut prima instanță că pârâta nu a executat corespunzător unele lucrări, iar altele nu au fost finalizate.

Capătul de cerere privind lipsa de folosință a fost respins, motivat de faptul că nu s-a probat intenția de închiriere a mansardei și nici refuzul încheierii contractului de închiriere de potențiali chiriași. A fost obligată pârâta la plata daunelor morale, întrucât reclamanta a dovedit suferințele psihice și deteriorarea stării de sănătate ca rezultat al executării necorespunzătoare a lucrărilor. Cererea reconvențională a fost respinsă în considerarea concluziilor raportului de expertiză, conform cu care reclamanta a achitat pârâtei o sumă superioară celei efectiv datorate pentru lucrările executate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel ambele părți.

Apelul reclamantei a vizat, în esență, următoarele aspecte: - greșit a fost respins capătul 2 de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere convenționale aplicate la valoarea construcției pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de predare și data pronunțării hotărârii; aceasta pentru că prima instanță a interpretat greșit convenția părților în ceea ce privește dispozițiile art. IV alin. (2) din contract, conform cu care durata de execuție se va prelungi în cazul apariției pe parcursul derulării contractului a unor lucrări suplimentare impuse de beneficiar; - greșit s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de 49.273.487 lei cu începere de la momentul pronunțării hotărârii apelate, apreciindu-se eronat că scadența obligației de plată coincide cu momentul la care s-a constatat că suma este datorată de pârâtă și nu este chiar momentul plății sumei achitate pârâtei și nedatorată; - nemotivat prima instanță omite a obliga la plata sumei reprezentând valoarea manoperei și a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.

de 19% aferent acestei sume, deși raportul de expertiză indică plata acestei sume; nu se cunoaște rațiunea respingerii sumei de 223.152.919 lei și a T.V.A.-ului aferent acesteia, reținută de expertul tehnic ca preț al lucrărilor executate necorespunzător și s-a criticat, de asemenea, momentul acordării dobânzilor sumei acordate, pentru considerentele expuse la critica 2 de apel; - prima instanță a reținut faptul că nu se impune obligarea pârâtei și la plata daunelor moratorii, constând în devalorizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, ignorând principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale, iar art. 43 C. com. nu exclude acoperirea celorlalte daune cauzate de neexecutare; - se impune și schimbarea modului de soluționare a cererii având ca obiect lipsa de folosință a mansardei, întrucât aceasta reprezintă un factor de inflație și nu poate fi locuită.

Apelul formulat de pârâta reconvenientă a criticat aspecte legate de: - caracterul nefondat al dispoziții instanței de judecată privind rezilierea contractului din 2001, precum și al celei privind obligarea apelantei reconveniente la plata sumei de 34.359,74 ron reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate necorespunzător, cu dobânda legală și a sumei de 4.927,35 ron reprezentând suma încasată în plus cu titlu de preț al lucrării; lucrările nu s-au efectuat potrivit contractului din culpa reclamantei ce nu a mai dorit executarea obligațiilor asumate; reclamanta nu poate invoca încălcarea unui alt termen contractual, deoarece între părți nu a intervenit un act adițional care să instituie un nou termen de execuție aferent modificării obiectului contractului; a arătat apelanta - pârâtă, în legătură cu această critică, că o mare parte din lucrări reclamate ca necorespunzătoare se datorează reclamantei; în plus, aceasta a semnat toate situațiile de lucrări fără obiecțiuni.

- nu există legătură de cauzalitate între boala susținută de reclamantă și fapta ilicită constând în neexecutarea obligațiilor contractuale; - greșit a fost respinsă cererea reconvențională, atâta vreme cât reclamanta mai are de achitat pârâtei 265.546.554 lei, care, în subsidiar, în eventualitatea în care nu se va dispune restituirea, să fie compensată cu eventualele sume pe care apelanta - pârâtă reconvenientă le-ar datora reclamantei - apelante. Față de apelul pârâtei reconveniente, reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acestuia. În faza de judecată a apelului, apelanta - pârâtă s-a prevalat de probatorii, fiind administrată proba cu contra expertiză contabilă și tehnică judiciară efectuată de experți specializați în construcții civile și contabilitate.

A fost efectuat raportul de expertiză contabilă de către experții contabili G.L. și B.C. Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit de experți ingineri B.M. și I.L. Ambele părți au anexat la dosar concluzii scrise. Analizând apelurile în raport de criticile formulate Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 50/COM pronunțată la 23 februarie 2007 în dosarul nr. 4915, le-a admis și în consecință: S-a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei reconvenționale la plata sumei de 13.516,98 lei cu titlu de diferență între suma de 35.397,74 lei acordată de prima instanță și suma de 48.876,72 lei stabilită de raportul de contraexpertiză, ca reprezentând preț al acestor materiale și al manoperei cu T.V.A., neactualizat în funcție de inflație și cu manoperă de 70% s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantă, reprezentând obligarea la plata daunelor morale.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a obligat apelanta - pârâtă la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 3.021,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut: Referitor la critica conform căreia este nelegală dispoziția primei instanțe de a dispune rezilierea contractului părților, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată arătând că din probatoriul administrat rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător o serie de lucrări, iar altele nu au fost finalizate, fiind încălcate astfel dispozițiile art. V lit. c) din contract. S-a apreciat că nu poate fi primită nici critica apelantei - pârâte, referitoare la susținerea că, neexecutarea unor lucrări a fost cauzată de reclamantă, deoarece acest fapt nu rezultă din probele administrate.

Astfel, apărarea apelantei conform cu care încălcarea proiectului s-a făcut la cererea reclamantei, nu justifică atitudinea antreprenorului, astfel că ea nu poate fi primită, întrucât are un caracter ilicit și în contextul în care apelanta - pârâtă avea calitatea de antreprenor, autorizat prin lege să efectueze lucrări numai pe bază de proiecte efectuate ca proiectanți autorizați, încălcarea invocată îi este imputabilă în exclusivitate apelantei și nu reclamantei. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a încălcării unui alt termen contractual, întrucât părțile nu au întocmit un alt act adițional, se reține că prima instanță a reținut în considerentele sale inexistența unui act adițional care să stabilească un nou termen de execuție, stabilind că acest motiv nu poate conduce la rezilierea contractului.

Prin urmare, această critică va fi înlăturată. Nici susținerea potrivit cu care eronat a fost respinsă cererea reconvențională nu este confirmată de probatoriile administrate în cauză astfel că urmează a fi înlăturată. Apelul pârâtei reconveniente a fost în ceea ce privește critica referitoare la obligarea pârâtei la plata daunelor morale. Instanța de apel a apreciat că, pentru că din probele administrate în cauză, nu a reieșit legătura de cauzalitate între prejudiciul produs reclamantei și fapta ilicită invocată, astfel că, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile, cererea de obligare la plata daunelor morale va fi respinsă ca nefondată. Pe de altă parte, deși reiese din dispozițiile martorilor că reclamanta a suferit o deteriorare a stării de sănătate, actele medicale însă, nu confirmă faptul că afecțiunea endocrină de către suferă a fost determinată de prestația antreprenorului.

Referitor la apelul reclamantei s-au reținut următoarele: Relativ la prima critică, instanța reține că aceasta nu este fondată. Așa cum judicios a reținut și prima instanță, față de faptul că, deși prin contract pârâta s-a obligat să execute lucrările de construire a locuinței P+1+pod în termen de 6 luni de la data virării de către reclamantă a avansului de 25% din valoarea estimată a lucrărilor, ulterior, urmare a modificărilor solicitate de beneficiar și a obținerii autorizației de construire din 2001 pentru aceste lucrări suplimentare, termenul de execuție prevăzut în contract a devenit inaplicabil. În consecință, solicitarea de plată din partea pârâtei a penalităților convenționale de întârziere, conform cu art. VII din contract nu poate fi primită.

S-a reținut că soluția primei instanțe este temeinică și sub aspectul potrivit cu care penalitățile convenționale trebuie calculate prin raportare la valoarea lucrărilor neexecutate și nu în funcție de valoarea întregii construcții. Referitor la critica respingerii cererii privind lipsa de folosință a mansardei, instanța a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită, nerezultând din probatoriile administrate prejudiciul creat reclamantei. Nu s-a reținut nici critica, conform cu care prima instanță a greșit atunci când a respins obligarea pârâtei și la plata dobânzilor comerciale aferente sumelor de 34.359,74 ron și 4.927,35 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător și de sumă încasată în plus cu titlu de preț lucrări, deoarece prima instanță a acordat dobânda legală aferentă acestor sume, dobânda care include devalorizarea produsă iar prin acordarea căreia se realizează o acoperire completă și totală a prejudiciului.

Or, acordarea și a sumelor rezultate din reactualizarea cu indicele de inflație ar reprezenta o plată dublă. În ceea ce privește critica privind neacordarea sumei de 749.079.756 lei, reprezentând diferența cuprinzând sumele arătate de apelantă în cererea de apel, adică: 22.315,29 ron – preț al lucrărilor executate necorespunzător achitat de beneficiar, T.V.A. aferent acestei sume, 34.359,74 ron acordată de instanța fără T.V.A., actualizarea funcției a sumei totale de 67.443,28 ron în preț total cu T.V.A. al lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A. precum și plata daunelor - interese rezultate din devalorizarea acestei din urmă sume, instanța reține că nici aceasta nu are fundament. Aceasta pentru că nu toate lucrările afirmate de beneficiar ca fiind executate necorespunzător de antreprenor, au fost dovedite, situațiile de lucrări fiind semnate fără obiecțiuni de către beneficiar.

Nu pot fi primite apărările apelantei - reclamante, conform cu care beneficiarul a semnat situațiile de lucrări confirmând doar cantitatea lucrărilor și nu calitatea, atâta vreme cât deficiențele reclamate în instanță erau susceptibile de a fi constatate de reclamantă la momentul semnării acestor situații. În ceea ce privește obligarea la plata reactualizării sumelor rezultate prin aplicarea indicelui de inflație, așa cum s-a arătat mai sus, în mod judicios prima instanță a apreciat, respingând această cerere, că în cazul în care s-ar acorda ar reprezenta o plată dublă, iar plata dobânzilor legale acoperă integral prejudiciul creat reclamantei.

Nici susținerea apelantei reclamante, potrivit cu care nelegal a fost obligată pârâta la plata dobânzilor aferente sumei de 49.273,487 lei cu începere de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe și nu de la data plății sumei achitată în plus, nu poate fi împărtășită de instanța de apel întrucât momentul a fost reținut corect de prima instanță, ca fiind cel la care s-a constatat existența obligației de plată în sarcina pârâtei cât și cuantumul acesteia și de la care se pot solicita dobânzi. Se constată caracterul întemeiat al critici aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe în ceea ce privește neobligarea pârâtei la plata sumei reprezentând valoarea manoperei și a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.-ul aferent, în condițiile în care rapoartele de expertiză efectuate în cauză indică plata acestei sume, impunându-se sub acest aspect admiterea acestui apel și schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs S.O. și SC A.S. SA criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta reclamantă, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în fapt în esență a dezvoltat următoarele critici: - hotărârea instanței de apel nu este motivată în fapt și în drept; - instanța a interpretat greșit contractul de antrepriză sub aspectul obligațiilor asumate și a stabilirii penalităților sub aspectul curgerii termenului de calcul și a modului de calcul. Astfel, în mod eronat s-a stabilit că penalitățile se aplică la valoarea lucrărilor rămase neexecutate și față de prelungirea contractului pentru predarea imobilului, deși nu s-a încheiat un act adițional.

Or, instanța a interpretat greșit expertiza, din care rezultă clar că lucrările au fost nefinalizate cu excepția mansardei. - instanța a soluționat greșit cauza sub aspectul despăgubirilor și a dobânzilor aferente pretențiilor referitoare la sumele acordate cu titlu de preț al materialelor și manoperei incorporate în lucrările executate necorespunzător, cât și a cererii de obligare a intimatei - pârâte, inclusiv la plata daunelor interese, rezultate din devalorizarea monedei naționale. Recurenta SC A.S. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a invocat în fapt aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind rezilierea contractului din 31 iulie 2001, de îndată ce reclamanta a fost cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și admiterea greșită a cererii reconvenționale, ca urmare a întreprinderii eronate a expertizei efectuate în cauză.

Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Analizând critica recurentei - reclamante ce vizează nemotivarea deciziei atacate, în raport de exigențele ce se desprind din textul legal indicat, urmează a se aprecia în urma analizei acesteia, că în cauză s-au respectat cerințele cerute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ. Motivul de nelegalitate impune instanței de recurs obligația de a statua dacă decizia supusă recursului arată considerentele pe care se sprijină soluția sau dacă motivarea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, pentru că sub acest ultim aspect, de fapt ne aflăm în situația unei nemotivări. Or, motivarea hotărârii judecătorești fiind un element indispensabil al acestei căii de atac, pentru că numai în aceste condiții aceasta se poate cenzura sub aspectul nelegalității.

Analizând decizia se reține că din considerentele acesteia, se desprinde starea de fapt reținută, și care a constituit fundamentul pentru stabilirea raporturilor contractuale dintre părți, așa cum acestea s-au desprins din analizarea contractului încheiat, argumentându-se menținerea sentinței sub aspectul neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă, neîndeplinire pentru care s-a și dispus rezilierea contractului, și cele în raport de care s-au stabilit despăgubirile și penalitățile. Așa fiind interpretarea contractului, realizată de instanță, răspunde voinței părților pe baza căreia acesta a fost încheiat. S-a mai reținut justificat că, depășirea termenului de execuție s-a datorat modificărilor solicitate de recurentă, modificare pentru care a fost necesară eliberarea autorizației.

Din considerentele deciziei mai rezultă că instanța de apel, a adus argumente pentru respingerea cererii de obligare a pârâtei la penalități, la plata daunelor pentru lipsa folosinței și a dobânzilor aferente sumelor de 34.359,74 ron și 49.27,35 ron cu titlu de contravaloare lucrări executate necorespunzător. De asemenea din decizie rezultă motivele, pentru neacordarea sumei de 749.079,756 lei, cât și cele de au stat la baza admiterii motivului de apel în ceea ce privește greșita respingere a cererii privind obligarea pârâtei recurente, la plata sumei reprezentând valoarea manoperei și a lucrărilor executate necorespunzător cu T.V.A.–ul aferent. În ceea ce privește critica ce vizează interpretarea greșită a contractului, mai trebuie reținut că instanța a arătat, după o analiză judicioasă, că pentru lucrările suplimentare solicitate de recurenta reclamantă, termenul de execuție prevăzut în contract a devenit inaplicabil.

Așa fiind justificat s-a stabilit că penalitățile s-au calculat în mod corespunzător, excluzându-se aceste lucrări, calculul făcându-se numai în raport cu valoarea celorlalte lucrări rămase neexecutate. Or, cererea recurentei de a se calcula penalitățile la întreaga valoare a construcției este lipsită de temei legal. În ceea ce privește prejudiciul creat recurentei - pârâte, interpretându-se expertiza efectuată, coroborată cu celelalte probe, s-a stabilit așa cum se și impunea că, sumele la care pârâta a fost obligată, reprezintă contravaloarea lucrărilor necorespunzătoare și suma încasată nejustificat cu titlu de pretenții în care s-a inclus devalorizarea reactualizată cu indicele de inflație.

Pentru cele ce preced urmează a se reține că motivele de nelegalitate invocate de recurenta - reclamantă nu sunt justificate. Nici critica formulată de recurenta - pârâtă nu este justificată. Din decizie, rezultă că în raport cu starea de fapt reținută în cauză s-a stabilit culpa acesteia în neîndeplinirea obligației asumate, aceea de a edifica construcția în mod corespunzător, obligație ce rezultă din art. V lit. c) din contract. În calea devolutivă a apelului, s-a reanalizat probatoriul administrat și s-a confirmat starea de fapt reținută de prima instanță. Or, pentru aceste considerente s-a făcut o corectă aplicare a art. 1020 C. civ. dispunându-se rezilierea contractului. Așa fiind în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta S.O. și de pârâta SC A.S. SA Constanța împotriva deciziei civile nr. 50/COM din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 28 martie 2008.