ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5396/COM din 19 octombrie 2007,

Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC N.C. SRL în contradictor cu pârâta SC R.C.S.L. SRL și în

consecință:

- a obligat-o pe pârâtă la

plata sumei de 1.303.079,8 ron reprezentând preț al lucrărilor;

- a respins cererea de

obligare la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor;

- a luat act de renunțarea

reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind rezilierea contractului de

construcții montaj din 2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalente

dobânzilor achitate la credite.

Prin aceeași sentință a

admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință:

- a obligat-o pe reclamantă

să plătească pârâtei reconveniente suma de 450.069,2 ron reprezentând daune

echivalente prețului lucrărilor executate de terți;

- a respins celelalte capete

ale cererii reconvenționale ca nefondate.

Instanța de fond a reținut

în fapt încheierea de către părți la data de 6 iunie 2002 a contractului având

ca obiect executarea lucrărilor de construcții montaj la obiectiv, reclamanta

având calitatea de beneficiar, părțile convenind prin acte adiționale și note

de conciliere succesive asupra plăților și termenelor de execuție.

Făcând aplicarea

prevederilor art. 969 și

art.

1073 C. civ., reținând atât culpa reclamantei cât și culpa

pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale și având în vedere

constatările raportului de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a admis

în parte ambele cereri: principală și reconvențională, în sensul mai sus

arătat.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 156/COM din 8 octombrie 2008

a admis apelul formulat de reclamantă și schimbând în parte sentința, a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda

legală calculată conform raportului de expertiză contabilă, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței cu privire la soluționarea cererii principale de

chemare în judecată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.

Cu privire la apelul

declarat de pârâtă instanța de apel a înlăturat susținerea acesteia conform

căreia nu mai datorează niciun preț pentru lucrările executate de SC N.C. SRL

având în vedere caracterul sinalagmatic al convenției părților care îi

determină obligația de a achita prețul stabilit pentru lucrările de care

beneficiază în realizarea obiectului contractat.

În ce privește apelul

declarat de reclamantă, instanța de apel a reținut că în condițiile în care

ambele părți au încălcat clauzele contractuale în ce privește modalitatea de

îndeplinire a obligațiilor asumate de fiecare prin contract iar prin acte adiționale

s-au suplimentat lucrările și s-a convenit asupra stadiului lucrărilor și

plăților efectuate, plecând de la constatările cuprinse în rapoartele de

expertiză, prima instanță a reținut corect că reclamanta a efectuat atât

lucrări de bază cât și lucrări suplimentare ce au fost acceptate de beneficiară

și care a fost obligată la plata diferenței de preț de 13.030.797.078 rol.

A mai reținut instanța de

apel că reclamanta este îndreptățită la dobânda în sumă de 725.931,97 ron pentru

neachitarea la scadență a diferenței de preț.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta SC N.C. SRL pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deși

instanțele au reținut și culpa contractuală a pârâtei recurenta a fost obligată

la plata lucrărilor efectuate de terți fără a se motiva în drept soluția sub

acest aspect.

Intimata nu a depus

întâmpinare la dosar.

Recursul este fondat.

Recurenta și-a structurat

motivele de apel în patru puncte, pe care decizia atacată le-a sintetizat în

partea de istoric.

Motivarea deciziei ca atare

și care trebuie să cuprindă o analiză a fiecărui motiv de apel nu referă la

critica relevată de recurentă constând în obligarea sa de către instanța de

fond la plata lucrărilor efectuate de terți în condițiile deja reținute,

respectiv la pct. 3 din motivele de apel, așa încât în raport de prevederile art.

304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este fondat.

Cum respectivul motiv de

apel nu a fost analizat, instanța de apel nepronunțându-se și cu privire la

acesta deși obiectul lui a fost soluționat distinct prin dispozitivul sentinței

apelată, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia atacată și,

în raport de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza aceeași

instanță pentru soluționarea acestuia, menținând toate celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC N.C. SRL Ploiești, prin administrator judiciar P. SPRL Ploiești,

împotriva deciziei nr. 156/COM din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează în parte decizia

recurată și trimite cauza pentru soluționarea motivului 3 de apel, la aceeași

instanță.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2009.