ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5396/COM din 19 octombrie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL în contradictor cu pârâta SC R.C.S.L. SRL și în consecință: - a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.303.079,8 ron reprezentând preț al lucrărilor; - a respins cererea de obligare la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor; - a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj din 2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalente dobânzilor achitate la credite.

Prin aceeași sentință a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință: - a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei reconveniente suma de 450.069,2 ron reprezentând daune echivalente prețului lucrărilor executate de terți; - a respins celelalte capete ale cererii reconvenționale ca nefondate. Instanța de fond a reținut în fapt încheierea de către părți la data de 6 iunie 2002 a contractului având ca obiect executarea lucrărilor de construcții montaj la obiectiv, reclamanta având calitatea de beneficiar, părțile convenind prin acte adiționale și note de conciliere succesive asupra plăților și termenelor de execuție.

Făcând aplicarea prevederilor art. 969 și art. 1073 C. civ., reținând atât culpa reclamantei cât și culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale și având în vedere constatările raportului de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a admis în parte ambele cereri: principală și reconvențională, în sensul mai sus arătat. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 156/COM din 8 octombrie 2008 a admis apelul formulat de reclamantă și schimbând în parte sentința, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda legală calculată conform raportului de expertiză contabilă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la soluționarea cererii principale de chemare în judecată.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat. Cu privire la apelul declarat de pârâtă instanța de apel a înlăturat susținerea acesteia conform căreia nu mai datorează niciun preț pentru lucrările executate de SC N.C. SRL având în vedere caracterul sinalagmatic al convenției părților care îi determină obligația de a achita prețul stabilit pentru lucrările de care beneficiază în realizarea obiectului contractat.

În ce privește apelul declarat de reclamantă, instanța de apel a reținut că în condițiile în care ambele părți au încălcat clauzele contractuale în ce privește modalitatea de îndeplinire a obligațiilor asumate de fiecare prin contract iar prin acte adiționale s-au suplimentat lucrările și s-a convenit asupra stadiului lucrărilor și plăților efectuate, plecând de la constatările cuprinse în rapoartele de expertiză, prima instanță a reținut corect că reclamanta a efectuat atât lucrări de bază cât și lucrări suplimentare ce au fost acceptate de beneficiară și care a fost obligată la plata diferenței de preț de 13.030.797.078 rol. A mai reținut instanța de apel că reclamanta este îndreptățită la dobânda în sumă de 725.931,97 ron pentru neachitarea la scadență a diferenței de preț.

În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC N.C. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deși instanțele au reținut și culpa contractuală a pârâtei recurenta a fost obligată la plata lucrărilor efectuate de terți fără a se motiva în drept soluția sub acest aspect. Intimata nu a depus întâmpinare la dosar. Recursul este fondat. Recurenta și-a structurat motivele de apel în patru puncte, pe care decizia atacată le-a sintetizat în partea de istoric. Motivarea deciziei ca atare și care trebuie să cuprindă o analiză a fiecărui motiv de apel nu referă la critica relevată de recurentă constând în obligarea sa de către instanța de fond la plata lucrărilor efectuate de terți în condițiile deja reținute, respectiv la pct. 3 din motivele de apel, așa încât în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recursul este fondat. Cum respectivul motiv de apel nu a fost analizat, instanța de apel nepronunțându-se și cu privire la acesta deși obiectul lui a fost soluționat distinct prin dispozitivul sentinței apelată, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte decizia atacată și, în raport de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza aceeași instanță pentru soluționarea acestuia, menținând toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Ploiești, prin administrator judiciar P. SPRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 156/COM din 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează în parte decizia recurată și trimite cauza pentru soluționarea motivului 3 de apel, la aceeași instanță. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.