ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, la data
de 18 aprilie 2004 și precizată la data de 21 octombrie 2004, reclamanta SC N.C.
SRL Ploiești a chemat în judecată pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanța solicitând ca
în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de
16.171.076.332 lei contravaloare lucrări executate și neachitate, dobânzi plătite
la creditele contractate. Totodată, se solicită și rezilierea contractului de
construcții montaj nr. 148 din 6 iunie 2002.
Se susține că părțile au perfectat
contractul de construcții montaj nr. 148/2002 având ca obiect executarea
lucrărilor de construcție montaj la obiectivul „Dezvoltare biconcesiune Dacia –
Renault”, reclamanta începând executarea lucrărilor la data de 17 iunie 2002,
fără ca pârâta beneficiară să-și fi îndeplinit obligația de plată a avansului
de 400.000 dolari S.U.A. și de prezentare a scrisorii de garanție.
Arată reclamanta că a efectuat
lucrările a căror execuție a fost îngreunată de întârzierile nejustificate de
pârâtă la plata facturilor chiar dacă, au existat momente în care, datorită
condițiilor meteorologice nefavorabile, a fost în imposibilitate de a desfășura
lucrările de construcții, aspecte care au fost clarificate, agreate și
consemnate prin acte adiționale.
Pârâta a formulat cerere
reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la următoarele
sume: 5.920.763.764 lei contravaloare materiale de construcție; 4.000.000 lei
diferență dintre valoarea lucrărilor facturate și valoarea plăților efectuate
în derularea contractului 50.000 dolari reprezentând suma achitată cu O.P. nr. 3744/2003
în considerarea reluării lucrărilor, penalități de întârziere de 1 % din
valoarea contractului, determinat potrivit clauzei penale aferente perioadei 6
iunie 2003 – 25 iunie 2003 cuantificate la suma de 261.800 dolari S.U.A.
S-a motivat că sumele reprezintă
diferențe de cantitate între valoarea facturată și achitată și valoarea
livrată.
La data de 24 martie 2005,
reclamanta SC N.C. SRL a depus declarație de renunțare la judecata capetelor de
cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj nr. 148/2002 și
obligarea pârâtei la plata de daune echivalent dobânzilor bancare în cuantum de
292.972.067 lei.
Tribunalul Constanța, secția comercială,
prin sentința nr. 5396 din 19 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea
reclamantei astfel cum a fost restrânsă, delegând pârâta să plătească
reclamantei suma de 1.303.079,8 Ron reprezentând preț al lucrărilor.
Prin aceiași hotărâre s-a dispus
respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente
prețului lucrărilor.
Totodată, instanța de fond a admis,
în parte, cererea reconvențională obligând reclamanta să plătească reclamantei
pârâte suma de 450.069,2 Ron reprezentând daune echivalente prețului lucrărilor
executate de terți, respingându-se celelalte capete de cerere reconvențională.
Instanța de fond a reținut că.
potrivit concluziilor raportului de expertiză că, reclamanta SC N.C. SRL a
executat lucrări de bază în valoare de 43.005.491.928 ROL și lucrări
suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL.
iar
pârâta reconvenientă a plătit celei dintâi pentru lucrările
de bază. suma de 39.688.273.372 ROL și pentru lucrările suplimentare, suma de
2.040.084.000 ROL. rezultând o diferență de plată în cuantum de 13.030.798.078
ROL (3.317.218.556 ROL + 9.713.579.522 ROL).
Față de obiecțiunile formulate de
părți, instanța a reținut că. prin suplimentul la
raport,
s-a calculat la suma de 4.500.692.421 ROL valoarea
lucrărilor realizate de terți.
Totodată, s-a apreciat că expertiza
contabilă efectuată de către doamna expert C.A. și suplimentată, ca urmare a
obiecțiunilor pârâtei reconveniente a confirmat. În urma examinării
documentelor privitoare la încasări și plăți,
din
arhiva ambelor părți valoarea
plăților
executate de SC R.C.S.L. SRL și a încasărilor
primite
de SC N.C. SRL, respectiv 41.728.357.372 ROL.
S-a
reținut,
în suplimentul la raportul de expertiză contabilă, că
facturile sub formă de avans procurări materiale achitate de pârâta
reconvenientă se înscriu ca plăți efectuate în contul lucrărilor de construcții-montaj
executate.
Totodată, că suma achitată conform
facturii nr. 0179566 din 06 mai 2003 este justificată, reprezentând plată
pentru restul lucrărilor de executat la 05 mai 2003.
Toate
reținerile
sus-expuse, au făcut ca instanța de fond să aprecieze
în sensul că, acțiunea reclamantei SC N.C. SRL, astfel cum a fost restrânsă,
este fondată în parte, deoarece:
În
calitate
de executantă, desemnată
prin
contractul de construcții montaj nr. 148 din 06 iunie 2002, reclamanta SC N.C.
SRL a realizat la obiectivul „Dezvoltare Biconcesiune Dacia - Renault” lucrări
de bază, contractate conform devizului ofertă. în valoare de 43.005.491.928 ROL
și lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL.
Lucrările suplimentare convenite de
părți și executate de reclamantă au fost determinate, prin expertiza tehnică
imobiliară, pe baza măsurătorilor, a notelor de comandă suplimentare, a listei
de lucrări neexecutate la data de 30 mai 2003 a listelor de cantități de
lucrări de bază. a proceselor-verbale de lucrări ascunse, precum și a fișei de
control.
Pentru
lucrările
efectuate suplimentar, expertiza a identificat pentru fiecare deviz lista de
resurse,
cantitățile
și prețurile
pentru materialele folosite.
În ceea ce privește valoarea
lucrărilor, rezultă
din
cuprinsul
raportului că, încheierea de deviz și tariful orar de manoperă de 50.000 rol/oră
se regăsesc în toate
situațiile
de
plată întocmite de reclamantă și însușite de pârâta beneficiară.
Pârâta SC R.C.S.L. SRL și-a
îndeplinit
numai în
parte
obligația de plată a prețului
lucrărilor executate, achitând cu acest
titlu,
pentru
lucrările
de bază, suma de
39.688.273.372 ROL.
iar
pentru
lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000.
Instanța de fond a apreciat că,
pârâta este
ținută
să plătească
reclamantei, cu titlul de preț al
lucrărilor,
suma de 1.303.079.8 RON (13.030.798.078 ROL),
potrivit
art. 969 C. civ. și art. 1073 C. civ., coroborat cu clauzele
contractului
nr.
148/2002.
În ceea ce privește cererea de
obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor, instanța
a apreciat în sensul respingerii acesteia, pentru următoarele.
Reclamanta a solicitat obligarea
pârâtei la
plata
sumei de
16.171.076.332 ROL
(12.964.517.122
ROL
cu
titlul
de preț și 3.206.559.210
ROL cu
titlul
de dobândă aferentă
perioadei septembrie 2003 - septembrie 2004.
Ulterior
depunerii
suplimentului
la raportul de
expertiză tehnică imobiliară, reclamanta și-a însușit suina
stabilită
prin acesta cu
titlul
de preț, 13.030.798.078 ROL, fără a
mai înfățișa dovezi privind cuantumul dobânzii legale pe perioada vizată și
nici un calcul al dobânzii, în raport de noul cuantum al creanței principale.
Instanța de fond, examinând
probatoriul administrat în cauză, a reținut că cererea «convenționala formulată
de pârâta SC R.C.S.L. SRL, este fondată, în parte, deoarece:
Alăturat culpei pârâtei
reconveniente în ceea ce privește nesocotirea obligației de plată a prețului,
este și culpa reclamantei însăși pentru întreruperea activității pe șantier.
Astfel, reclamanta, care a motivat
sistarea activității pe șantier la începutul lunii
iunie
2003 de neîndeplinirea prestațiilor la care se îndatorase
pârâta beneficiară, nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând
instanța cu o cerere în reziliere abia în luna august.
Constatând întrunite condițiile
angajării răspunderii contractuale a reclamantei pentru daunele echivalente
prețului lucrărilor de bază executate de beneficiară cu alte societăți,
cuantificate la 450.069,2 RON (4.500.692.421 ROL), instanța admite acest capăt.
S-a apreciat ca
fiind
nefondat capătul de cerere din
cererea reconvențională privind cererea de obligare a reclamantei la plata
penalităților aferente perioadei cuprinse
între
data încetării lucrărilor și data de 25 iunie 2003. cuantificate inițial la
suma de 7.691.885.800 ROL și restrânse la suma de 594.416.90 RON. pentru că.
din
redactarea art. ll lit. g) din contract
rezultă că, prin clauza penală invocată de pârâta reconvenientă, părțile au
convenit să sancționeze depășirea de către constructor a termenului de execuție
stabilit, iar nu și neexecutarea.
Or, pârâta impută reclamantei o
neexecutare a obligației,
prin
părăsirea șantierului și nu o întârziere în îndeplinirea prestației
contractuale.
Totodată, întrucât, astfel cum s-a
reținut mai sus, față de volumul și valoarea lucrărilor de construcții, montaj
executate, pârâtei îi incumbă obligația de
plată
a unei diferențe de preț, instanța de fond reține că, apar ca
lipsite
de suport și urmează a fi respinse
cererile de obligare a reclamantei SC N.C. SRL la restituirea sumei de 400 RON
și a sumei de 50.000 dolari S.U.A. în echivalentul în lei
din
ziua plății.
S-a apreciat ca fiind nefondat și
capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii
materialelor, atât timp cât proba cu expertiza administrată a evidențiat că,
materialele de construcție sunt incluse în
cantitățile
de lucrări real executate, atât în lista lucrărilor de bază, cât și în lista
lucrărilor suplimentare.
Urmare apelului promovat de ambele
părți prin decizia civilă nr. l56/ COM din 08 octombrie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel Constanta, secția comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul
pârâtei SC R.C.S.L. SRL și s-a admis apelul formulat de reclamanta SC N.C. SRL
PLOIEȘTI, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: obligă pârâta să
plătească către reclamanta suma de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda legală
calculată conform raportului de expertiză contabilă.
Urmare recursului declarat de
reclamantă prin decizia nr. 1384 din 12 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei SC N.C.
SRL, a casat în parte decizia recurată, cu consecința
trimiterii
cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe, în vederea
soluționării motivului 3 de apel. menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
În considerente s-a reținut în
esența că, motivarea deciziei recurate nu referă la critica relevată de
recurentă constând în obligarea sa de către instanța de fond la plata
lucrărilor efectuate de
terți,
în
condițiile deja reținute, respectiv la pct. 3
din
motivele de apel, așa încât, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
recursul a fost apreciat, ca fondat, concluzionându-se în sensul
neanalizării/nepronunțării cu privire la acest motiv de apel.
În rejudecare prin decizia nr. 167/ COM
din
10 decembrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de
contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul reclamantei și intimatei
SC N.C. SRL PLOIEȘTI, SC N.C. SRL PLOIEȘTI
prin
administrator
judiciar
P. S.P.R.L. și
se schimbă în parte sentința nr. 5396/ COM
din
19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 77/118/2004,
în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii reconvenționale formulată de SC
R.C.S.L. SRL.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței apelate.
În motivarea soluției instanței de
control judiciar a
reținut
că, prin
acte
adiționale
și note de
conciliere succesive,
părțile
au
convenit asupra
stadiului
lucrărilor
realizate, asupra lucrărilor
suplimentare, asupra plăților și a termenelor de execuție.
În consecință, în mod greșit
instanța de fond a apreciat că, în speță pot fi
reținute
ca fiind
întrunite
condițiile angajării răspunderii contractuale ale apelantei - reclamante pentru
daunele echivalente prețului pentru
lucrările
de bază executate de beneficiară cu alte societăți, cuantificate la 450.069.2
RON, admițând acest capăt de cerere din cererea reconvențională deoarece,
pretenția pârâtei -
intimate,
nu a
fost probată în sensul
art. 1
169 C.
civ.
Astfel, așa după cum rezultă
din
cererea privind încuviințarea probelor
depusă la dosar de apelantă la data de 24 martie 2005., s-a solicitat intimatei
pârâte a produce dovezi prin depunerea unor acte în circumstanțiere, privind
valoarea
lucrărilor
achitate
către alte societăți, contractele
încheiate cu
alte
societăți, agrearea
acelor societăți de către finanțatorul lucrării, B.R.D., fără însă a se fi dat
curs unei astfel de solicitări.
Pe de altă parte, atât timp cât s-a
stabilit cu certitudine că, derularea contractului intervenit
între
părți a fost împiedicată de
întârzierile la plată a lucrărilor executate, recepționate de
intimată,
fapt atestat prin corespondența
inițiată
de apelantă și care a avut ca
obiect permanent neplata sumelor restante, este de
principiu
că. pârâta nu poate pretinde celeilalte părți să-și execute
obligațiile contractuale, aceasta putând opune excepția de.
Situația de fapt rezultă și din
modul în care a fost redactat art. 14 din contractul privind executarea
lucrărilor de construcții, montaj, perfectat de părți sub nr. 148 din 06 iunie 2002.
S-a mai
reținut
de către instanța de apel inexistența unei culpe
comune/concomitente a
părților
contractului de antrepriză, aceasta pentru că. odată ce instanța a considerat
justificată suspendarea de către SC N.C. SRL a lucrărilor de șantier (lucrări
contractate inițial și lucrări suplimentare), pentru neplata acestora, nu poate
considera culpabilă necontinuarea lucrărilor, până la executarea în
totalitate
a contractului
inițial.
Împrejurarea că ulterior
sistării
lucrărilor,
intimata
în funcție de resursele
financiare a efectuat lucrări cu alți executanți, nesocotește
principiul
relativității
efectelor contractului.
Împotriva acestei soluții SC R.C.S.L.
SRL Constanța, prin administrator judiciar, a declarat recurs, criticile vizând
aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Astfel, recurenta consideră că în
speță sunt îndeplinite
condițiile
angajării răspunderii contractuale ale
intimatei
SC N.C. SRL pentru daunele echivalente prețului pentru
lucrările
de baza executate de beneficiară cu alte societăți în
cauză, hotărârea fiind sub acest aspect pronunțată cu aplicarea greșită a
legii.
În conformitate cu art. 14 din
contract „dacă în timpul derulării contractului se constată că una din părți nu
respectă obligațiile
stabilite
prin
contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de
soluționare a situațiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde
favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese
care a motivat sistarea
activității
din
șantier la începutul lunii 2003 de îndeplinirea
prestațiilor la care se îndatorase SC R.C.S.L. SRL nu a urmat calea deschisă de
art. 14 din contract, sesizând instanța cu o cerere de reziliere abia in luna
august 2004.
Astfel că, instanța de apel a făcut
o aplicare/interpretare greșită a prevederilor art. 14 din contract reținând
confuz și nearticulat în considerente „inexistența culpei comune/concomitente a
pârtilor contractului de antrepriza”, concluzionând eronat că, în cauză, a fost
încălcat principiul
relativității
efectelor contractului, cată vreme „
ulterior
sistării
lucrărilor, intimata în
funcție de resursele financiare a efectuat lucrări cu
alți
executanți”.
Instanța de apel a considerat eronat
ca intimata - reclamantă ar putea „opune excepția de neexecutare”.
Condițiile prevăzute de lege pentru
admiterea excepției de neexecutare nu sunt
îndeplinite
cumulativ în cauză, întrucât sistarea activității pe șantier la începutul lunii
iunie
2003 nu poate fi justificată de
neîndeplinirea prestațiilor la care s-a obligat recurenta, în condițiile în
care intimata nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând
instanța cu o cerere de reziliere abia în
luna
august 2004.
Instanța de apel ignorând
înscrisurile depuse în probațiune și expertiza efectuată, a hotărât nelegal ca
pretenția recurentei în valoare de 450.069,2 RON „nu a fost probată în sensul art.
1169 C. civ.”
.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea
sau modificarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de
nelegalitate.
În acest context se vor examina
numai aspectele de nelagalitate și în limitele indicațiilor date de instanța de
casare, respectiv modul de interpretare a clauzelor contractului încheiat.
Astfel prin convenția intervenită
între părți acestea au stabilit asupra împrejurării că lucrările să fie
decontate pe bază de facturi emise de executant la data de 20 a fiecărei luni
însoțite de procesele verbale, preliminare, din care să reiasă volumul
lucrărilor și calitatea acestora, precum și drepturile și obligațiile fiecărei
părți.
Din toate înscrisurile aflate la
dosarul cauzei rezultă că părțile au convenit asupra stadiului rezultă că
părțile au convenit asupra stadiului lucrărilor realizate, asupra lucrărilor
suplimentare asupra plăților și termenelor de execuție.
În aceste condiții justificat
instanța de apel a reținut eroarea instanței de fond ca fiind întrunite
condițiile răspunderii contractuale pentru daune echivalente produsului pentru
lucrările de bază executate de beneficiară cu alte societăți.
Art. 14 din contractul privind
executarea lucrărilor de construcții montaj prevede că „dacă în timpul
derulării contractului se constată că una din părți nu respectă obligațiile stabilite
prin contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de
soluționare a situațiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde
favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese
cu un preaviz de 10 zile”.
În aceste condiții justificat s-a
reținut inexistența unei culpe comune, concomitente a părților contractului
atât timp cât s-a considerat că suspendarea de către reclamantă a lucrărilor de
șantier s-a făcut pentru neplata acestora.
De asemenea, s-a apreciat că
recurenta a nesocotit principiul relativității efectelor contractului având în
vedere că aceasta a efectuat lucrări cu alți executanți.
Față de cele arătate văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 167/ COM
din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Obligă pârâta SC R.C.S.L. SRL
Constanța la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către
reclamanta SC N.C. SRL Ploiești, prin administrator judiciar P. S.P.R.L.
Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 iunie 2010.