ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 18 aprilie 2004 și precizată la data de 21 octombrie 2004, reclamanta SC N.C. SRL Ploiești a chemat în judecată pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanța solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 16.171.076.332 lei contravaloare lucrări executate și neachitate, dobânzi plătite la creditele contractate. Totodată, se solicită și rezilierea contractului de construcții montaj nr. 148 din 6 iunie 2002. Se susține că părțile au perfectat contractul de construcții montaj nr. 148/2002 având ca obiect executarea lucrărilor de construcție montaj la obiectivul „Dezvoltare biconcesiune Dacia – Renault”, reclamanta începând executarea lucrărilor la data de 17 iunie 2002, fără ca pârâta beneficiară să-și fi îndeplinit obligația de plată a avansului de 400.000 dolari S.U.A.

și de prezentare a scrisorii de garanție. Arată reclamanta că a efectuat lucrările a căror execuție a fost îngreunată de întârzierile nejustificate de pârâtă la plata facturilor chiar dacă, au existat momente în care, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, a fost în imposibilitate de a desfășura lucrările de construcții, aspecte care au fost clarificate, agreate și consemnate prin acte adiționale. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la următoarele sume: 5.920.763.764 lei contravaloare materiale de construcție; 4.000.000 lei diferență dintre valoarea lucrărilor facturate și valoarea plăților efectuate în derularea contractului 50.000 dolari reprezentând suma achitată cu O.P.

nr. 3744/2003 în considerarea reluării lucrărilor, penalități de întârziere de 1 % din valoarea contractului, determinat potrivit clauzei penale aferente perioadei 6 iunie 2003 – 25 iunie 2003 cuantificate la suma de 261.800 dolari S.U.A. S-a motivat că sumele reprezintă diferențe de cantitate între valoarea facturată și achitată și valoarea livrată. La data de 24 martie 2005, reclamanta SC N.C. SRL a depus declarație de renunțare la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului de construcții montaj nr. 148/2002 și obligarea pârâtei la plata de daune echivalent dobânzilor bancare în cuantum de 292.972.067 lei. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 5396 din 19 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantei astfel cum a fost restrânsă, delegând pârâta să plătească reclamantei suma de 1.303.079,8 Ron reprezentând preț al lucrărilor.

Prin aceiași hotărâre s-a dispus respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor. Totodată, instanța de fond a admis, în parte, cererea reconvențională obligând reclamanta să plătească reclamantei pârâte suma de 450.069,2 Ron reprezentând daune echivalente prețului lucrărilor executate de terți, respingându-se celelalte capete de cerere reconvențională. Instanța de fond a reținut că. potrivit concluziilor raportului de expertiză că, reclamanta SC N.C. SRL a executat lucrări de bază în valoare de 43.005.491.928 ROL și lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL. iar pârâta reconvenientă a plătit celei dintâi pentru lucrările de bază. suma de 39.688.273.372 ROL și pentru lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000 ROL.

rezultând o diferență de plată în cuantum de 13.030.798.078 ROL (3.317.218.556 ROL + 9.713.579.522 ROL). Față de obiecțiunile formulate de părți, instanța a reținut că. prin suplimentul la raport, s-a calculat la suma de 4.500.692.421 ROL valoarea lucrărilor realizate de terți. Totodată, s-a apreciat că expertiza contabilă efectuată de către doamna expert C.A. și suplimentată, ca urmare a obiecțiunilor pârâtei reconveniente a confirmat. În urma examinării documentelor privitoare la încasări și plăți, din arhiva ambelor părți valoarea plăților executate de SC R.C.S.L. SRL și a încasărilor primite de SC N.C. SRL, respectiv 41.728.357.372 ROL. S-a reținut, în suplimentul la raportul de expertiză contabilă, că facturile sub formă de avans procurări materiale achitate de pârâta reconvenientă se înscriu ca plăți efectuate în contul lucrărilor de construcții-montaj executate.

Totodată, că suma achitată conform facturii nr. 0179566 din 06 mai 2003 este justificată, reprezentând plată pentru restul lucrărilor de executat la 05 mai 2003. Toate reținerile sus-expuse, au făcut ca instanța de fond să aprecieze în sensul că, acțiunea reclamantei SC N.C. SRL, astfel cum a fost restrânsă, este fondată în parte, deoarece: În calitate de executantă, desemnată prin contractul de construcții montaj nr. 148 din 06 iunie 2002, reclamanta SC N.C. SRL a realizat la obiectivul „Dezvoltare Biconcesiune Dacia - Renault” lucrări de bază, contractate conform devizului ofertă. în valoare de 43.005.491.928 ROL și lucrări suplimentare în valoare de 11.753.663.522 ROL. Lucrările suplimentare convenite de părți și executate de reclamantă au fost determinate, prin expertiza tehnică imobiliară, pe baza măsurătorilor, a notelor de comandă suplimentare, a listei de lucrări neexecutate la data de 30 mai 2003 a listelor de cantități de lucrări de bază.

a proceselor-verbale de lucrări ascunse, precum și a fișei de control. Pentru lucrările efectuate suplimentar, expertiza a identificat pentru fiecare deviz lista de resurse, cantitățile și prețurile pentru materialele folosite. În ceea ce privește valoarea lucrărilor, rezultă din cuprinsul raportului că, încheierea de deviz și tariful orar de manoperă de 50.000 rol/oră se regăsesc în toate situațiile de plată întocmite de reclamantă și însușite de pârâta beneficiară. Pârâta SC R.C.S.L. SRL și-a îndeplinit numai în parte obligația de plată a prețului lucrărilor executate, achitând cu acest titlu, pentru lucrările de bază, suma de 39.688.273.372 ROL. iar pentru lucrările suplimentare, suma de 2.040.084.000.

Instanța de fond a apreciat că, pârâta este ținută să plătească reclamantei, cu titlul de preț al lucrărilor, suma de 1.303.079.8 RON (13.030.798.078 ROL), potrivit art. 969 C. civ. și art. 1073 C. civ., coroborat cu clauzele contractului nr. 148/2002. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente prețului lucrărilor, instanța a apreciat în sensul respingerii acesteia, pentru următoarele. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 16.171.076.332 ROL (12.964.517.122 ROL cu titlul de preț și 3.206.559.210 ROL cu titlul de dobândă aferentă perioadei septembrie 2003 - septembrie 2004. Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză tehnică imobiliară, reclamanta și-a însușit suina stabilită prin acesta cu titlul de preț, 13.030.798.078 ROL, fără a mai înfățișa dovezi privind cuantumul dobânzii legale pe perioada vizată și nici un calcul al dobânzii, în raport de noul cuantum al creanței principale.

Instanța de fond, examinând probatoriul administrat în cauză, a reținut că cererea «convenționala formulată de pârâta SC R.C.S.L. SRL, este fondată, în parte, deoarece: Alăturat culpei pârâtei reconveniente în ceea ce privește nesocotirea obligației de plată a prețului, este și culpa reclamantei însăși pentru întreruperea activității pe șantier. Astfel, reclamanta, care a motivat sistarea activității pe șantier la începutul lunii iunie 2003 de neîndeplinirea prestațiilor la care se îndatorase pârâta beneficiară, nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanța cu o cerere în reziliere abia în luna august. Constatând întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale a reclamantei pentru daunele echivalente prețului lucrărilor de bază executate de beneficiară cu alte societăți, cuantificate la 450.069,2 RON (4.500.692.421 ROL), instanța admite acest capăt.

S-a apreciat ca fiind nefondat capătul de cerere din cererea reconvențională privind cererea de obligare a reclamantei la plata penalităților aferente perioadei cuprinse între data încetării lucrărilor și data de 25 iunie 2003. cuantificate inițial la suma de 7.691.885.800 ROL și restrânse la suma de 594.416.90 RON. pentru că. din redactarea art. ll lit. g) din contract rezultă că, prin clauza penală invocată de pârâta reconvenientă, părțile au convenit să sancționeze depășirea de către constructor a termenului de execuție stabilit, iar nu și neexecutarea. Or, pârâta impută reclamantei o neexecutare a obligației, prin părăsirea șantierului și nu o întârziere în îndeplinirea prestației contractuale.

Totodată, întrucât, astfel cum s-a reținut mai sus, față de volumul și valoarea lucrărilor de construcții, montaj executate, pârâtei îi incumbă obligația de plată a unei diferențe de preț, instanța de fond reține că, apar ca lipsite de suport și urmează a fi respinse cererile de obligare a reclamantei SC N.C. SRL la restituirea sumei de 400 RON și a sumei de 50.000 dolari S.U.A. în echivalentul în lei din ziua plății. S-a apreciat ca fiind nefondat și capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii materialelor, atât timp cât proba cu expertiza administrată a evidențiat că, materialele de construcție sunt incluse în cantitățile de lucrări real executate, atât în lista lucrărilor de bază, cât și în lista lucrărilor suplimentare.

Urmare apelului promovat de ambele părți prin decizia civilă nr. l56/ COM din 08 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, secția comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC R.C.S.L. SRL și s-a admis apelul formulat de reclamanta SC N.C. SRL PLOIEȘTI, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: obligă pârâta să plătească către reclamanta suma de 725.931,97 lei, reprezentând dobânda legală calculată conform raportului de expertiză contabilă. Urmare recursului declarat de reclamantă prin decizia nr. 1384 din 12 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei SC N.C. SRL, a casat în parte decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe, în vederea soluționării motivului 3 de apel.

menținând celelalte dispoziții ale deciziei. În considerente s-a reținut în esența că, motivarea deciziei recurate nu referă la critica relevată de recurentă constând în obligarea sa de către instanța de fond la plata lucrărilor efectuate de terți, în condițiile deja reținute, respectiv la pct. 3 din motivele de apel, așa încât, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul a fost apreciat, ca fondat, concluzionându-se în sensul neanalizării/nepronunțării cu privire la acest motiv de apel. În rejudecare prin decizia nr. 167/ COM din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul reclamantei și intimatei

SC N.C. SRL PLOIEȘTI, SC N.C. SRL PLOIEȘTI

prin administrator judiciar P. S.P.R.L. și se schimbă în parte sentința nr. 5396/ COM din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 77/118/2004, în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii reconvenționale formulată de SC R.C.S.L. SRL. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În motivarea soluției instanței de control judiciar a reținut că, prin acte adiționale și note de conciliere succesive, părțile au convenit asupra stadiului lucrărilor realizate, asupra lucrărilor suplimentare, asupra plăților și a termenelor de execuție.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în speță pot fi reținute ca fiind întrunite condițiile angajării răspunderii contractuale ale apelantei - reclamante pentru daunele echivalente prețului pentru lucrările de bază executate de beneficiară cu alte societăți, cuantificate la 450.069.2 RON, admițând acest capăt de cerere din cererea reconvențională deoarece, pretenția pârâtei - intimate, nu a fost probată în sensul art. 1 169 C. civ. Astfel, așa după cum rezultă din cererea privind încuviințarea probelor depusă la dosar de apelantă la data de 24 martie 2005., s-a solicitat intimatei pârâte a produce dovezi prin depunerea unor acte în circumstanțiere, privind valoarea lucrărilor achitate către alte societăți, contractele încheiate cu alte societăți, agrearea acelor societăți de către finanțatorul lucrării, B.R.D., fără însă a se fi dat curs unei astfel de solicitări.

Pe de altă parte, atât timp cât s-a stabilit cu certitudine că, derularea contractului intervenit între părți a fost împiedicată de întârzierile la plată a lucrărilor executate, recepționate de intimată, fapt atestat prin corespondența inițiată de apelantă și care a avut ca obiect permanent neplata sumelor restante, este de principiu că. pârâta nu poate pretinde celeilalte părți să-și execute obligațiile contractuale, aceasta putând opune excepția de. Situația de fapt rezultă și din modul în care a fost redactat art. 14 din contractul privind executarea lucrărilor de construcții, montaj, perfectat de părți sub nr. 148 din 06 iunie 2002. S-a mai reținut de către instanța de apel inexistența unei culpe comune/concomitente a părților contractului de antrepriză, aceasta pentru că.

odată ce instanța a considerat justificată suspendarea de către SC N.C. SRL a lucrărilor de șantier (lucrări contractate inițial și lucrări suplimentare), pentru neplata acestora, nu poate considera culpabilă necontinuarea lucrărilor, până la executarea în totalitate a contractului inițial. Împrejurarea că ulterior sistării lucrărilor, intimata în funcție de resursele financiare a efectuat lucrări cu alți executanți, nesocotește principiul relativității efectelor contractului. Împotriva acestei soluții SC R.C.S.L. SRL Constanța, prin administrator judiciar, a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale ale intimatei SC N.C.

SRL pentru daunele echivalente prețului pentru lucrările de baza executate de beneficiară cu alte societăți în cauză, hotărârea fiind sub acest aspect pronunțată cu aplicarea greșită a legii. În conformitate cu art. 14 din contract „dacă în timpul derulării contractului se constată că una din părți nu respectă obligațiile stabilite prin contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de soluționare a situațiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese care a motivat sistarea activității din șantier la începutul lunii 2003 de îndeplinirea prestațiilor la care se îndatorase SC R.C.S.L.

SRL nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanța cu o cerere de reziliere abia in luna august 2004. Astfel că, instanța de apel a făcut o aplicare/interpretare greșită a prevederilor art. 14 din contract reținând confuz și nearticulat în considerente „inexistența culpei comune/concomitente a pârtilor contractului de antrepriza”, concluzionând eronat că, în cauză, a fost încălcat principiul relativității efectelor contractului, cată vreme „ ulterior sistării lucrărilor, intimata în funcție de resursele financiare a efectuat lucrări cu alți executanți”. Instanța de apel a considerat eronat ca intimata - reclamantă ar putea „opune excepția de neexecutare”.

Condițiile prevăzute de lege pentru admiterea excepției de neexecutare nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, întrucât sistarea activității pe șantier la începutul lunii iunie 2003 nu poate fi justificată de neîndeplinirea prestațiilor la care s-a obligat recurenta, în condițiile în care intimata nu a urmat calea deschisă de art. 14 din contract, sesizând instanța cu o cerere de reziliere abia în luna august 2004. Instanța de apel ignorând înscrisurile depuse în probațiune și expertiza efectuată, a hotărât nelegal ca pretenția recurentei în valoare de 450.069,2 RON „nu a fost probată în sensul art. 1169 C. civ.” . Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate.

În acest context se vor examina numai aspectele de nelagalitate și în limitele indicațiilor date de instanța de casare, respectiv modul de interpretare a clauzelor contractului încheiat. Astfel prin convenția intervenită între părți acestea au stabilit asupra împrejurării că lucrările să fie decontate pe bază de facturi emise de executant la data de 20 a fiecărei luni însoțite de procesele verbale, preliminare, din care să reiasă volumul lucrărilor și calitatea acestora, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți. Din toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că părțile au convenit asupra stadiului rezultă că părțile au convenit asupra stadiului lucrărilor realizate, asupra lucrărilor suplimentare asupra plăților și termenelor de execuție.

În aceste condiții justificat instanța de apel a reținut eroarea instanței de fond ca fiind întrunite condițiile răspunderii contractuale pentru daune echivalente produsului pentru lucrările de bază executate de beneficiară cu alte societăți. Art. 14 din contractul privind executarea lucrărilor de construcții montaj prevede că „dacă în timpul derulării contractului se constată că una din părți nu respectă obligațiile stabilite prin contract, cealaltă parte poate solicita în scris luarea măsurilor de soluționare a situațiilor apărute. În cazul în care partea în culpă nu răspunde favorabil, partea păgubită poate cere rezilierea contractului cu daune interese cu un preaviz de 10 zile”. În aceste condiții justificat s-a reținut inexistența unei culpe comune, concomitente a părților contractului atât timp cât s-a considerat că suspendarea de către reclamantă a lucrărilor de șantier s-a făcut pentru neplata acestora.

De asemenea, s-a apreciat că recurenta a nesocotit principiul relativității efectelor contractului având în vedere că aceasta a efectuat lucrări cu alți executanți. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 167/ COM din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Obligă pârâta SC R.C.S.L. SRL Constanța la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC N.C. SRL Ploiești, prin administrator judiciar P. S.P.R.L. Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.