ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanța din data de 8 mai 2002, reclamanta SC E. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 14.213.471.759 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, costuri și transport, chirii, telefoane, energie electrică, cost pe amplasament și pază, sume datorate în baza contractului nr. 2 încheiat la 7 aprilie 1992 cu pârâta în calitate de antreprenor general, în vederea executării unor lucrări pentru tronsonul Lehliu – Drajna al Autostrăzii Transeuropene Nord-Sud, secțiunea Fundulea – Fetești. Prin întâmpinarea formulată la 7 iunie 2002, pârâta a invocat în apărare excepția prematurității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a susținut în esență ca pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece nu se fundamentează pe prevederile contractului.
Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, Curtea de Apel București, investită cu acțiunea introductivă, a admis excepția prematurității cererii printr-o sentință pronunțată la 11 iunie 2002, sentință ce a fost desființată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel București prin sentința din data de 5 decembrie 2003 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, hotărâre ce a fost desființată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului București, secția comercială. Instanța supremă a statuat sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, că acțiunea a fost introdusă înăuntrul termenului general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În cursul dezbaterilor în fața Tribunalului București, secția comercială, reclamanta și-a majorat cuantumul pretențiilor la suma de 2.788.546,06 lei (RON), din care 1.994.356,79 lei reprezentând contravaloarea lucrări executate, costuri și transport, chirii, telefoane, energie electrică, cost pe amplasament și pază, sumă ce a fost actualizată conform coeficientului de inflație publicat de C.N.S.; 794.189.356,26 lei reprezentând dobânzi comerciale.
Prin sentința comercială nr. 11911 pronunțată la 18 decembrie 2006 tribunalul a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 352.391,591 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor și serviciilor efectuate în baza contractului nr. 2/1992, sumă ce se va reactualiza cu rata inflației pe perioada 31 decembrie 1998 – 30 septembrie 2006. Totodată, pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale comerciale pentru suma menționată pe perioada ianuarie 1999 – octombrie 2006. Prima instanță a reținut din examinarea contractului de subantrepriză nr. 2/1992 încheiat de părți și a anexelor acestuia că pârâta, antreprenor general, și-a asumat obligația de a suporta contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în conformitate cu prevederile din condițiile speciale de contractare și anexele acestora.
Că, potrivit art. 5.10 din condițiile generale de contractare ale antreprizei, parte integrantă a contractului de subantrepriză, la dispoziția scrisă a consultantului numit de A.N.D. lucrările executate au fost suspendate la 17 februarie 1997, iar ulterior contractul de subantrepriză reziliat, consultantul întocmind centralizatorul cheltuielilor efectuate de reclamantă, pentru pază, costuri de amplasament, utilaje situații de lucrări. Prima instanță a apreciat că situația întocmită de consultant la 7 aprilie 1999 reflectă ansamblul lucrărilor efectuate de reclamantă și este opozabilă pârâtei, suma astfel stabilită de consultant fiind datorată reclamantei respectiv 352.391,591 lei, sumă ce a fost probată cu înscrisuri opozabile pârâtei.
Cu privire la reactualizarea sumei cu indicele de inflație, tribunalul își motivează punctul de vedere pe deprecierea monedei naționale de la data scadenței obligației, depreciere ce trebuie suportată de pârâtă în baza principiului acoperirii integrale a prejudiciului, iar în ce privește dobânda legală, instanța reține aplicarea art. 43 C. com. Împotriva sentinței pronunțate de tribunal pârâta a declarat apel, motivele de critică vizând motivarea sumară a hotărârii precum și lipsa de îndreptățire a reclamantei la suma acordată atât sub aspectul debitului principal cât și a accesorilor acestuia. Prin decizia comercială nr. 245 din data de 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul formulat de pârâtă.
Răspunzând motivelor de apel, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., statuând în fapt și în drept motivele care au stat la baza convingerii sale privind obligarea pârâtei la plata sumei certificată de consultantul investitorului, sumă care a fost probată și cu înscrisurile depuse de reclamantă. La data de 28 iunie 2007, pârâta SC C. SA a declarat, în termen legal, recurs, împotriva deciziei nr. 245 pronunțată de Curtea de Apel, solicitând casarea în tot a deciziei și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., susținând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele: - reclamanta nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că este îndreptățită la plata unor sume; - lucrările executate, nu necesitau măsuri de conservare și pază, iar la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte că din dispoziția consultantului ar fi fost obligată să conserve lucrările; - orice plată, în afara celor prevăzute în devizul lucrării contractuale, trebuie aprobată de investitor printr-o notă de comandă suplimentară care nu se regăsește în actele depuse; - cumulul dobânzii legale cu rata inflației este inadmisibil deoarece se creează un dezechilibru inacceptabil în raporturile dintre părți; - acordarea de daune sub forma ratei inflației în lipsa unei clauze de impreviziune în contract, este contrară art. 1085 C. civ.; - data scadenței pentru stabilirea dobânzii legale a fost în mod eronat apreciată la nivelul lunii decembrie 1998 sau ianuarie 1999; - suportarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate este nejustificată față de admiterea în parte a acțiunii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit actualei reglementări a recursului (art. 304 C. proc. civ.) modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ arătate de textul de lege.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia -. Argumentele recurentei în dezvoltarea motivului de casare bazat pe denaturarea actului juridic, a contractului dedus judecății, nu vizează ipoteza textului de lege, ci se referă la chestiuni de netemeinicie, la insuficiența dovezilor administrate, în legătură cu necesitatea conservării și protejării lucrărilor executate. Distinct de acestea, susținerile recurentei au un caracter general fără nici o referire la clauzele contractului al căror înțeles ar fi fost denaturat de instanțe, astfel încât sub acest prim aspect, critica este nefondată.
Cu privire la cumulul dobânzii legale cu rata inflației, recurenta pune în discuție încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum rezultă din dezvoltările sale, astfel că potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va analiza această critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reactualizarea creanțelor bănești depreciate ca efect al inflației monetară, în absența unor clauze de menținere a valorii contractului, își găsește fundamentul legal în dispozițiile art. 970 C. com., text potrivit căruia „convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar, la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa”. Or, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat în 1992, suma datorată de pârâtă fiind certificată de consultantul investitorului în 1997, iar ulterior contractul este reziliat, astfel că se justifică reactualizarea creanței bănești ca urmare a deprecierii monedei naționale după data când datoria a devenit exigibilă, o asemenea soluție, fiind de natură să prevină dezechilibrul dintre obligațiile reciproce ale părților, asigurând o despăgubire echitabilă, necesară aducerii valorii banilor la puterea de cumpărare din momentul plății.
În ce privește dobânda legală, aceasta are un alt regim juridic, consacrat de dispozițiile art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com. Potrivit art. 1088 C. com., în obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate. Prin urmare, dobânzile sunt daune interese moratorii, menite să sancționeze pe debitor pentru încălcarea obligației, debitorul în materie comercială fiind de drept în întârziere. Diferența de regim juridic dintre dobânzi și reactualizare impune concluzia cumulului pentru a se asigura repararea integrală a pagubei suferite de creditor și a beneficiului de care a fost lipsit în condițiile stipulate de art. 1084 C. civ.
Determinarea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată partea căzută în pretenții, constituie o chestiune de apreciere a instanței fondului, care scapă controlului casației. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale ntr.245 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.