ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București prin
sentința comercială nr. 2375 din 21 aprilie 2006 a respins, ca neîntemeiate,
pretențiile reclamantei S.C.T. București SA București în contradictoriu cu
pârâta SC C. SA București pentru suma de 210.665.339 lei reprezentând garanția
de bună execuție a lucrărilor de pe Autostrada București - Constanța, tronson
Fundulea - Lehliu și pentru suma de 34.153.112 lei reprezentând garanții de
bună execuție aferente lucrărilor de reabilitare pe DN 1 Pod Posada.
Prin aceeași hotărâre
Tribunalul București a respins și pretențiile reclamantei pentru suma de
5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor metalice provizorii, ca
fiind prematur solicitate și a respins, de asemenea și cererea reconvențională
a pârâtei.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei reprezentând
garanțiile de bună execuție nu sunt îndreptățite atâta vreme cât aceasta nu
și-a executat întocmai obligațiile pe care le avea față de pârâtă asumate prin
contractul de subantrepriză nr. 383 din 18 martie 1992 încheiat între părți,
iar pretențiile referitoare la suma de 5.945.864.750 lei nu au fost precedate
de efectuarea unei concilieri în forma prevăzută de art. 720
1
C. proc.
civ.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins,
ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin
decizia comercială nr. 9 din 12 ianuarie 2007, reținându-se că instanța de fond
a pronunțat acea hotărâre în acord cu concluziile raportului de expertiză
dispus și efectuat în cauză.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva acestei din urmă hotărâri solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de
apel.
Hotărârea recurată a fost
criticată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
întrucât:
- greșit nu i s-au acordat
garanțiile de bună execuție întrucât acestea au fost recuperate de intimată de
la beneficiarul acesteia C.N.A.D.N.R., instanța de apel făcând sub acest aspect
o aplicare greșită a legii;
- ceea ce a reținut instanța
de apel referitor la plata de către pârâtă a lucrărilor de remedieri nu a ținut
seama de faptul că înscrisurile din dosar cu acest subiect nu s-au coroborat cu
întregul probatoriu existent la dosar iar instanța de apel nu a analizat
integral raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul T.Z.;
- procedura prealabilă a
convocării la conciliere directă s-a realizat în cauză prin mai multe
înscrisuri, nu așa cum a reținut instanța de apel printr-un singur înscris
needificator.
Recursul reclamantei este
nefondat.
În ce privesc garanțiile de
bună execuție, pentru care reclamanta a formulat pretenții atât cu privire la
Autostrada București - Constanța cât și la Podul Posada de pe DN 1, instanța de
apel a reținut că potrivit dispozițiilor contractuale subantreprenorul este
îndreptățit să primească plata sumelor reprezentând aceste garanții, după
expirarea perioadei de garanție, respectiv după recepționarea, chiar și
parțială a construcției.
Instanța de apel a reținut
corect că nu a fost respectată de reclamantă prevederea de la art. 3.37 din
contractul de subantrepriză dintre părți nr. 383 din 18 martie 1992 prin care
s-a stabilit că în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei de garanție,
antreprenorul general (respectiv pârâta) va restitui subantreprenorului
garanția numai dacă până la acea dată nu s-au înregistrat motivații pentru
ridicarea de pretenții asupra acesteia.
Nerespectarea obligațiilor
contractuale de către reclamantă, cum corect a reținut instanța de apel rezultă
atât din actele depuse la dosar cât și din raportul de expertiză în care se
menționează că reclamanta a părăsit lucrarea
fără a
finaliza lucrările prevăzute
în contract pentru DN 1, iar lucrările în litigiu
de pe Autostrada București - Constanța au fost executate în vederea
recepționării și predării către beneficiar, de către pârâtă pe cheltuiala sa.
De altfel necontestarea de
către reclamantă a concluziilor raportului de expertiză evidențiază acceptarea
de către aceasta a formei în care expertul a redactat-o.
Nici critica din recurs
privitoare la îndeplinirea de către recurentă a procedurii concilierii
prealabile directe nu este întemeiată. Această critică s-a constituit și în
motiv de apel analizat și respins ca atare de Curtea de Apel București întrucât
cerințele impuse reclamantei de art. 720
1
C. proc. civ., de
convocare a pârâtei cu comunicarea în scris a pretențiilor sale, temeiul legal
și toate actele doveditoare pe care se sprijină, prin scrisoare recomandată cu
dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de
comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii
acestuia, nu au fost respectate de reclamantă.
Pentru nerespectarea
cerințelor de mai sus impuse de legea procedurală instanța de apel, confirmând
cele reținute de instanța de fond, corect a respins, ca prematură, pretenția
recurentei de a i se achita 5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor
metalice provizorii.
Rezultă din cele de mai sus că
recursul reclamantei este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., se va
respinge cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta S.C.T. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr.
9 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 februarie 2008.