ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București prin sentința comercială nr. 2375 din 21 aprilie 2006 a respins, ca neîntemeiate, pretențiile reclamantei S.C.T. București SA București în contradictoriu cu pârâta SC C. SA București pentru suma de 210.665.339 lei reprezentând garanția de bună execuție a lucrărilor de pe Autostrada București - Constanța, tronson Fundulea - Lehliu și pentru suma de 34.153.112 lei reprezentând garanții de bună execuție aferente lucrărilor de reabilitare pe DN 1 Pod Posada. Prin aceeași hotărâre Tribunalul București a respins și pretențiile reclamantei pentru suma de 5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor metalice provizorii, ca fiind prematur solicitate și a respins, de asemenea și cererea reconvențională a pârâtei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei reprezentând garanțiile de bună execuție nu sunt îndreptățite atâta vreme cât aceasta nu și-a executat întocmai obligațiile pe care le avea față de pârâtă asumate prin contractul de subantrepriză nr. 383 din 18 martie 1992 încheiat între părți, iar pretențiile referitoare la suma de 5.945.864.750 lei nu au fost precedate de efectuarea unei concilieri în forma prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 9 din 12 ianuarie 2007, reținându-se că instanța de fond a pronunțat acea hotărâre în acord cu concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Hotărârea recurată a fost criticată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât: - greșit nu i s-au acordat garanțiile de bună execuție întrucât acestea au fost recuperate de intimată de la beneficiarul acesteia C.N.A.D.N.R., instanța de apel făcând sub acest aspect o aplicare greșită a legii; - ceea ce a reținut instanța de apel referitor la plata de către pârâtă a lucrărilor de remedieri nu a ținut seama de faptul că înscrisurile din dosar cu acest subiect nu s-au coroborat cu întregul probatoriu existent la dosar iar instanța de apel nu a analizat integral raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul T.Z.; - procedura prealabilă a convocării la conciliere directă s-a realizat în cauză prin mai multe înscrisuri, nu așa cum a reținut instanța de apel printr-un singur înscris needificator.

Recursul reclamantei este nefondat. În ce privesc garanțiile de bună execuție, pentru care reclamanta a formulat pretenții atât cu privire la Autostrada București - Constanța cât și la Podul Posada de pe DN 1, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor contractuale subantreprenorul este îndreptățit să primească plata sumelor reprezentând aceste garanții, după expirarea perioadei de garanție, respectiv după recepționarea, chiar și parțială a construcției. Instanța de apel a reținut corect că nu a fost respectată de reclamantă prevederea de la art. 3.37 din contractul de subantrepriză dintre părți nr. 383 din 18 martie 1992 prin care s-a stabilit că în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei de garanție, antreprenorul general (respectiv pârâta) va restitui subantreprenorului garanția numai dacă până la acea dată nu s-au înregistrat motivații pentru ridicarea de pretenții asupra acesteia.

Nerespectarea obligațiilor contractuale de către reclamantă, cum corect a reținut instanța de apel rezultă atât din actele depuse la dosar cât și din raportul de expertiză în care se menționează că reclamanta a părăsit lucrarea fără a finaliza lucrările prevăzute în contract pentru DN 1, iar lucrările în litigiu de pe Autostrada București - Constanța au fost executate în vederea recepționării și predării către beneficiar, de către pârâtă pe cheltuiala sa. De altfel necontestarea de către reclamantă a concluziilor raportului de expertiză evidențiază acceptarea de către aceasta a formei în care expertul a redactat-o. Nici critica din recurs privitoare la îndeplinirea de către recurentă a procedurii concilierii prealabile directe nu este întemeiată.

Această critică s-a constituit și în motiv de apel analizat și respins ca atare de Curtea de Apel București întrucât cerințele impuse reclamantei de art. 720 1 C. proc. civ., de convocare a pârâtei cu comunicarea în scris a pretențiilor sale, temeiul legal și toate actele doveditoare pe care se sprijină, prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, nu au fost respectate de reclamantă. Pentru nerespectarea cerințelor de mai sus impuse de legea procedurală instanța de apel, confirmând cele reținute de instanța de fond, corect a respins, ca prematură, pretenția recurentei de a i se achita 5.945.864.750 lei valoarea de înlocuire a podurilor metalice provizorii.

Rezultă din cele de mai sus că recursul reclamantei este nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.T. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 9 din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.