ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Conținutul deciziei atacate pe calea contestației în anulare de față 1.1.Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC P. SRL Brașov, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat anularea Deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă contestația, anularea deciziei de impunere din 3 iunie 2008 prin care i s-a stabilit un impozit suplimentar de 1.259.094 ROL și i s-au calculat majorări de întârziere aferente în valoare de 1.609.501 ROL și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa și a majorărilor de întârziere aferente.

1.2. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 83/F din 16 aprilie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 348 din 23 octombrie 2008, dispunând anularea parțială a deciziei de impunere din 3 iunie 2008 și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina SC P. SRL Brașov în sumă de 1.161.482 ROL, recalculat urmare a aprecierii ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor de refinanțare și a celor de amortizare, a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și a majorărilor de întârziere aferente.

1.3. Prin Decizia nr. 561 din 01 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC P. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 83/F din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat în parte sentința atacată și a dispus anularea parțială a deciziei de impunere din 3 iunie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, în privința impozitului pe profit stabilit suplimentar corespunzător sumelor aferente cheltuielilor pentru mesele festive acordate salariaților, în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 și respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorări de întârziere aferente.

Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și totodată a fost respins, ca tardiv formulat, recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pentru a pronunța această decizie, atacată pe calea contestației de față, instanța de control judiciar a reținut, în esență următoarele: Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, reclamanta SC P. SRL Brașov, în ceea ce privește cheltuielile de deplasare, nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli în scopul realizării de venituri impozabile. În lipsa prezentării unor documente justificative, a apreciat instanța de recurs, nu se poate trage concluzia că deplasările efectuate în străinătate de administratorul societății au fost efectuate în legătură directă cu activitatea de producție.

Chiar dacă administratorul societății a efectuate respectivele deplasări în străinătate în scopul arătat de reclamantă, aceasta avea obligația să probeze acest lucru cu documente justificative, or, așa cum s-a reținut și la fond, nu au fost prezentate ordinele de deplasare pentru fiecare dintre deplasările efectuate, din care să rezulte destinația, durata deplasării, ziua plecării/sosirii, cheltuielile decontate. De altfel, a constatat Înalta Curte, chiar reclamanta a recunoscut în recursul său că nu există contracte încheiate direct între SC P. SRL Brașov și furnizorii de materii prime și materiale ori între aceasta și beneficiarii finali ai produselor fabricate de respectiva societate comercială.

În ceea ce privește cheltuielile pentru mesele festive acordate de SC P. SRL salariaților în perioada 2005-2006, instanța de recurs a apreciat că acestea au caracter deductibil, întrucât intră în câmpul de aplicare al art. 21 alin. (3) lit. c) din C. fisc., astfel că impozitul pe profit, stabilit suplimentar, corespunzător sumelor aferente acestor cheltuieli în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 și respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorările de întârziere aferente, a fost nelegal stabilit de către organele fiscale.

Referitor la recursul declarat de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța de control judiciar a apreciat că acesta este tardiv, reținând faptul că, în speță, comunicarea sentinței recurate pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a efectuat la 6 mai 2010, așa cum rezultă de pe dovada de comunicare aflată la dosar de fond, iar recursul acestei pârâte a fost înregistrat la instanța de fond, Curtea de Apel Brașov, la data de 25 mai 2010 (dosar recurs).

Înalta Curte a înlăturat apărarea instituției pârâte potrivit căreia recursul a fost expediat cu poșta militară la data de 21 mai 2010, în susținerea afirmației sale prezentând un borderou pentru a face dovada depunerii în termen a recursului, întrucât înscrisul aflat la dosar recurs, deși datat 21 mai 2010, este completat exclusiv de mână, nu are aplicată ștampila serviciului poștal la care a apelat pârâta și nicio dată, de asemenea, consemnată oficial de către același serviciu poștal, care să facă dovada momentului la care pârâta a depus recursul în vederea expedierii la instanța de fond. Pe cale de consecință, instanța de recurs, față de prevederile neechivoce ale art. 104 cu referire la art. 103 din C. proc.

civ., a apreciat că nu poate valorifica susținerile pârâtei în sensul că recursul a fost depus, cu respectarea termenului legal prevăzut, la data 21 mai 2010. 2. Motivele și temeiul contestației în anulare promovate Împotriva Deciziei nr. 561 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ.. În esență, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că soluția pronunțată de Înalta Curte asupra recursului său este rezultatul unei greșeli materiale.

În opinia contestatoarei recursul a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile, respectiv la data de 21 mai 2010, prin înmânarea acestuia reprezentantului poștei militare, spre a fi transmis Curții de Apel Brașov. S-a mai arătat că o astfel de procedură de transmitere a corespondenței prin poșta militară este reglementată prin H.G. nr. 1349/2002, privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția pe teritoriul României a corespondenței clasificate, dovada fiind efectuată cu borderoul depus de reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la dosar, la termenul din 25 ianuarie 2011, astfel că decizia nr. 561 din 1 februarie 2011 este rezultatul unei erori materiale.

3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală Examinând conținutul motivelor invocate în susținerea contestației în anulare exercitată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, în considerarea celor în continuare arătate. Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate, invocată de intimata SC P. SRL, Înalta Curte arată că aceasta nu este întemeiată și se impune a fi respinsă întrucât, potrivit art. 318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestației în anulare specială singura condiție ce se cere a fi îndeplinită este ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs.

Această condiție, cu referire la Decizia nr. 561 din 1 februarie 2011, este în mod evident îndeplinită. Înalta Curte apreciază însă, contrar celor susținute de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală că „dezlegarea” dată de instanța de recurs, cu referire la recursul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ.. Astfel cum s-a reținut în doctrină și potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, în sensul art. 318 C. proc. civ. noțiunea de „greșeală materială” vizează aspecte de ordin formal, procedural, ce nu impun o reexaminare, respectiv o reapreciere a probelor administrate cu ocazia soluționării recursului.

Din cuprinsul Deciziei nr. 561/2011 rezultă fără echivoc că respingerea ca tardiv formulat, a recursului declarat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost rezultatul examinării și verificării conținutului înscrisurilor depuse la dosar, evocate și în cuprinsul contestației de față, prin raportare la prevederile art. 103 și 104 C. proc. civ.. Înalta Curte nu a omis, din eroare, să constate că data poștei s-ar afla înăuntrul termenului de declarare a căii de atac, ci, dimpotrivă, a apreciat pentru motivele dezvoltate în decizia atacată că prin conținutul și forma sa, borderoul depus ca dovadă a pretinsei depuneri în termen a recursului de către recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, nu satisface exigențele art. 104 C. proc.

civ.. Așa fiind, pretinsa „greșeală materială” nu a fost rezultatul unei omisiuni sau a unei confuzii, în sensul art. 318 C. proc. civ.. În concluzie, în considerarea argumentelor înfățișate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ., teza I nu poate fi primită, nefiind îndeplinită ipoteza legală impusă de legiuitor, în sensul că actul apreciat ca deplin doveditor pentru declararea în termen a recursului nu a fost omis și nici ignorat, ba dimpotrivă a fost examinat, apreciat și înlăturat motivat de instanța de control judiciar, o eventuală greșeală de judecată neputând constitui temeiul formulării unei contestații în anulare, cum de asemenea s-a decis în mod constant în jurisprudență.

Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. se impun a fi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității. Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva Deciziei nr. 561 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.