ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Conținutul deciziei atacate pe calea

contestației în anulare de față

1.1.Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta SC P. SRL Brașov, în contradictoriu cu Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a

solicitat anularea Deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2008, prin care i-a fost

respinsă contestația, anularea deciziei de impunere din 3 iunie 2008 prin care

i s-a stabilit un impozit suplimentar de 1.259.094 ROL și i s-au calculat

majorări de întârziere aferente în valoare de 1.609.501 ROL și anularea

parțială a Raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, în ceea ce privește

impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa și a majorărilor de

întârziere aferente.

1.2. Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 83/F din 16 aprilie

2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a anulat

în parte Decizia nr. 348 din 23 octombrie 2008, dispunând anularea parțială a deciziei

de impunere din 3 iunie 2008 și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală

din 28 mai 2008, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale

de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește impozitul pe profit

stabilit suplimentar în sarcina SC P. SRL Brașov în sumă de 1.161.482 ROL, recalculat

urmare a aprecierii ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor de refinanțare și a

celor de amortizare, a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și a majorărilor de

întârziere aferente.

1.3. Prin Decizia nr.

561 din 01 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de SC P. SRL Brașov împotriva

sentinței civile nr. 83/F din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, a modificat în parte sentința atacată și a dispus

anularea parțială a deciziei de impunere din 3 iunie 2008 și a raportului de inspecție

fiscală din 28 mai 2008, în privința impozitului pe profit stabilit suplimentar

corespunzător sumelor aferente cheltuielilor pentru mesele festive acordate salariaților,

în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 și respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorări

de întârziere aferente.

Prin aceeași decizie au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și totodată a fost respins,

ca tardiv formulat, recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a pronunța această

decizie, atacată pe calea contestației de față, instanța de control judiciar a reținut,

în esență următoarele:

Astfel cum a reținut și

judecătorul fondului, reclamanta SC P. SRL Brașov, în ceea ce privește cheltuielile

de deplasare, nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli în scopul realizării

de venituri impozabile. În lipsa prezentării unor documente justificative, a apreciat

instanța de recurs, nu se poate trage concluzia că deplasările efectuate în străinătate

de administratorul societății au fost efectuate în legătură directă cu activitatea

de producție. Chiar dacă administratorul societății a efectuate respectivele deplasări

în străinătate în scopul arătat de reclamantă, aceasta avea obligația să probeze

acest lucru cu documente justificative, or, așa cum s-a reținut și la fond, nu au

fost prezentate ordinele de deplasare pentru fiecare dintre deplasările efectuate,

din care să rezulte destinația, durata deplasării, ziua plecării/sosirii, cheltuielile

decontate.

De altfel, a constatat

Înalta Curte, chiar reclamanta a recunoscut în recursul său că nu există contracte

încheiate direct între SC P. SRL Brașov și furnizorii de materii prime și materiale

ori între aceasta și beneficiarii finali ai produselor fabricate de respectiva societate

comercială.

În ceea ce privește cheltuielile

pentru mesele festive acordate de SC P. SRL salariaților în perioada 2005-2006,

instanța de recurs a apreciat că acestea au caracter deductibil, întrucât intră

în câmpul de aplicare al art. 21 alin. (3) lit. c) din C. fisc., astfel că impozitul

pe profit, stabilit suplimentar, corespunzător sumelor aferente acestor cheltuieli

în valoare de 37.826 ROL în anul 2005 și respectiv 38.307 ROL în anul 2006, cu majorările

de întârziere aferente, a fost nelegal stabilit de către organele fiscale.

Referitor la recursul

declarat de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța de

control judiciar a apreciat că acesta este tardiv, reținând faptul că, în speță,

comunicarea sentinței recurate pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală

s-a efectuat la 6 mai 2010, așa cum rezultă de pe dovada de comunicare aflată la

dosar de fond, iar recursul acestei pârâte a fost înregistrat la instanța de fond,

Curtea de Apel Brașov, la data de 25 mai 2010 (dosar recurs).

Înalta Curte a înlăturat

apărarea instituției pârâte potrivit căreia recursul a fost expediat cu poșta militară

la data de 21 mai 2010, în susținerea afirmației sale prezentând un borderou pentru

a face dovada depunerii în termen a recursului, întrucât înscrisul aflat la dosar

recurs, deși datat 21 mai 2010, este completat exclusiv de mână, nu are aplicată

ștampila serviciului poștal la care a apelat pârâta și nicio dată, de asemenea,

consemnată oficial de către același serviciu poștal, care să facă dovada momentului

la care pârâta a depus recursul în vederea expedierii la instanța de fond.

Pe cale de consecință,

instanța de recurs, față de prevederile neechivoce ale art. 104 cu referire la

art. 103 din C. proc. civ., a apreciat că nu poate valorifica susținerile pârâtei

în sensul că recursul a fost depus, cu respectarea termenului legal prevăzut, la

data 21 mai 2010.

contestației în anulare promovate

Împotriva Deciziei

nr. 561 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ..

În esență, contestatoarea

Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că soluția pronunțată de Înalta

Curte asupra recursului său este rezultatul unei greșeli materiale.

În opinia contestatoarei

recursul a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile, respectiv la data de

21 mai 2010, prin înmânarea acestuia reprezentantului poștei militare, spre a fi

transmis Curții de Apel Brașov.

S-a mai arătat că o astfel

de procedură de transmitere a corespondenței prin poșta militară este reglementată

prin H.G. nr. 1349/2002, privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția

pe teritoriul României a corespondenței clasificate, dovada fiind efectuată cu borderoul

depus de reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală la dosar, la

termenul din 25 ianuarie 2011, astfel că decizia nr. 561 din 1 februarie 2011 este

rezultatul unei erori materiale.

Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare

Fiscală

Examinând conținutul motivelor

invocate în susținerea contestației în anulare exercitată de contestatoarea Agenția

Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte

reține că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, în considerarea

celor în continuare arătate.

Analizând cu prioritate

excepția de inadmisibilitate a căii de atac promovate, invocată de intimata SC

P. SRL, Înalta Curte arată că aceasta nu este întemeiată și se impune a fi respinsă

întrucât, potrivit art. 318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestației în

anulare specială singura condiție ce se cere a fi îndeplinită este ca hotărârea

atacată să fie pronunțată de instanța de recurs.

Această condiție, cu referire

la Decizia nr. 561 din 1 februarie 2011, este în mod evident îndeplinită.

Înalta Curte apreciază

însă, contrar celor susținute de contestatoarea Agenția Națională de Administrare

Fiscală că „dezlegarea” dată de instanța de recurs, cu referire la recursul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nu este rezultatul unei greșeli materiale, în

sensul art. 318 teza I C. proc. civ..

Astfel cum s-a reținut

în doctrină și potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în această materie, în sensul art. 318 C. proc. civ. noțiunea de „greșeală materială”

vizează aspecte de ordin formal, procedural, ce nu impun o reexaminare, respectiv

o reapreciere a probelor administrate cu ocazia soluționării recursului.

Din cuprinsul Deciziei

nr. 561/2011 rezultă fără echivoc că respingerea ca tardiv formulat, a recursului

declarat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost rezultatul

examinării și verificării conținutului înscrisurilor depuse la dosar, evocate și

în cuprinsul contestației de față, prin raportare la prevederile art. 103 și 104

C. proc. civ..

Înalta Curte nu a omis,

din eroare, să constate că data poștei s-ar afla înăuntrul termenului de declarare

a căii de atac, ci, dimpotrivă, a apreciat pentru motivele dezvoltate în decizia

atacată că prin conținutul și forma sa, borderoul depus ca dovadă a pretinsei depuneri

în termen a recursului de către recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală,

nu satisface exigențele art. 104 C. proc. civ..

Așa fiind, pretinsa „greșeală

materială” nu a fost rezultatul unei omisiuni sau a unei confuzii, în sensul

art. 318 C. proc. civ..

În concluzie, în considerarea

argumentelor înfățișate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare,

întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ., teza I nu poate fi primită, nefiind

îndeplinită ipoteza legală impusă de legiuitor, în sensul că actul apreciat ca deplin

doveditor pentru declararea în termen a recursului nu a fost omis și nici ignorat,

ba dimpotrivă a fost examinat, apreciat și înlăturat motivat de instanța de control

judiciar, o eventuală greșeală de judecată neputând constitui temeiul formulării

unei contestații în anulare, cum de asemenea s-a decis în mod constant în jurisprudență.

Dispozițiile art. 318

C. proc. civ. se impun a fi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru

a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

împotriva Deciziei nr. 561 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.