ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. P. S.R.L. Brașov a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea Deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2008, prin care i-a fost respinsă contestația, anularea deciziei de impunere nr. 237 din 3 iunie 2008 prin care i s-a stabilit un impozit suplimentar de 1.259.094 RON și i s-au calculat majorări de întârziere aferente în valoare de 1.609.501 RON și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa și a majorărilor de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 26 martie 2008 - 24 aprilie 2008 și 7 mai 2008 - 27 mai 2008 a fost controlată de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, controlul urmărind verificarea modului de determinare a obligațiilor fiscale pe perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2007. În urma controlului s-a încheiat raportul de inspecție fiscală nr. X/2008, prin care, în ceea ce privește impozitul pe profit, a fost verificată perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2006. În timpul verificării, organul de control a considerat o serie de cheltuieli, ca fiind nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, procedând la recalcularea profitului impozabil și stabilind un impozit pe profit suplimentar în valoare de 1.609.501 RON.

În baza raportului de inspecție fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a emis decizia de impunere nr. X/2008, pentru obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, impozit pe profit de plată în valoare de 1.259.094 RON și majorări de întârziere aferente în valoare de 1.609.501 RON. Totodată, a fost emisă și decizia din 3 iunie 2008, pentru nemodificarea bazei de impunere, în cazul celorlalte obligații fiscale. Aceste două acte administrative fiscale, au fost contestate, în conformitate cu prevederile art. 205 - 207 C. proc. fisc. Prin decizia nr. X/2008 contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru suma totală de 2.328.595 RON din care 1.259.094 RON reprezentând impozit pe profit și 1.069 RON majorări de întârziere.

Reclamanta a considerat că în mod greșit s-a procedat la recalcularea impozitului pe profit pe perioada 2003 - 2004, întrucât în perioada 13 martie 2006 - 26 mai 2006 s-a mai efectuat un control la societate și s-a întocmit și un raport de inspecție fiscală, care, însă, nu a fost înregistrat și semnat. Pe fondul cererii s-au adus argumente pentru fiecare categorie de cheltuieli apreciate de organul fiscal ca fiind nedeductibil.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 83/F din 16 aprilie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a anulat în parte Decizia din 23 octombrie 2008, dispunând anularea parțială a Deciziei de impunere din 3 iunie 2008 și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 28 mai 2008, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sarcina S.C. P. S.R.L. Brașov în sumă de 1.161.482 RON, recalculat ca urmare a aprecierii nedeductibile fiscal a cheltuielilor de refinanțare și a celor de amortizare, a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și a majorărilor de întârziere aferente.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: 1) Referitor la cheltuielile de deplasare ale managerului societății în perioada 2003 - 2005, instanța a reținut că acestea nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, ca urmare a neîndeplinirii condiției de dovedire a faptului că aceste deplasări s-au efectuat în scopul realizării de venituri impozabile. 2) Cât privește cheltuielile cu serviciile externe, cheltuieli de refinanțare și cheltuieli juridice aferente serviciilor prestate cu ocazia refinanțării, s-a reținut de către instanța de fond că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și sunt înregistrate în contabilitate în baza unor documente justificative întocmite conform legii.

3) Cheltuielile de cercetare-dezvoltare, considerate nedeductibile de către organul fiscal au fost considerate de către instanță ca deductibile fiind înregistrate în contabilitate în baza unor documente justificative și reflectându-se atât în producția reclamantei cât și în profitul încasat de către aceasta. Referitor la deductibilitatea acestei categorii de cheltuieli, instanța reține că, în prezent, Codul fiscal prevede acest lucru în mod expres în art. 21 alin. (1) conform căruia "sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și lit. j) cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil; În ceea ce privește cheltuielile pentru masele festive acordate de P. salariaților în intervalul de timp 2005 - 2006, s-a reținut că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă cu privire la înscrierea greșită în alt cont analitic decât cel care justifică deducerea.

Referitor la cheltuieli de protocol în sumă de 37.826 RON și 117.943 RON, instanța a reținut că acestea sunt nedeductibile potrivit art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003, privind deductibilitatea limitată a cheltuielilor de protocol, în limita a 2% aplicată asupra diferenței între totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente acestor venituri. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.C. P. S.R.L. Brașov și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011. Procesat de GGC - CL