ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2002 reclamanta SC E. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 14.213.471.759 lei contravaloare lucrări executate, costuri plus transport, chirii, telefoane, energie electrică, cost pe amplasament și pază. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 11.911 din 18 decembrie 2006 a admis în parte cererea precizată și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 352.391,591 lei reprezentând contravaloare lucrări și servicii efectuate în baza contractului nr. 2/1992, sumă ce se va reactualiza cu rata inflației pe perioada 31 decembrie 1998 - 30 septembrie 2006 și la plata dobânzii legale comerciale pentru suma menționată pe perioada ianuarie 1999 - decembrie 2006, plus cheltuieli de judecată în cuantum de 33.881,50 lei (RON).

Prin decizia comercială nr. 245 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1278 din 27 martie 2008 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva deciziei instanței de apel. La data de 2 aprilie 2008 SC C. SA cu sediul în București a formulat contestație în anularea deciziei nr. 1278 din 27 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, și a solicitat casarea în tot a acesteia, cu trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.

S-a invocat ca temei juridic al contestației dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare, art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. „hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe și art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În argumentarea motivului de contestație întemeiat pe art. 318 (1) C. proc. civ. s-a susținut că instanța de recurs a reținut în motivarea deciziei art. 5.10 din condițiile generale contractuale reprodus incomplet și a omis că obligația de conservare și protejare a lucrărilor este dispusă de consultant prin dispoziție scrisă, dar la dosar nu există niciun înscris din care să rezulte o dispoziție a consultantului sau a pârâtei contestatoare.

A precizat contestatoarea că hotărârea s-a întemeiat pe art. 17.2 și 17.3 din contract care se referă strict la cazul rezilierii și la sumele ce se acordă dacă sunt certificate că sunt datorate de investitor, în timp ce sumele acordate intimatei-reclamante privesc cheltuieli aferente diferitelor perioade de sistare pe parcursul lucrării și care nu au legătură cu rezilierea contractului. La data de 8 octombrie 2008 contestatoarea a formulat o cerere intitulată „precizare” la motivele contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 1 C. proc. civ. și a susținut că instanța de recurs deși în motivarea deciziei a reprodus art. 5.10 din Condițiile Generale din contract, atunci când l-a interpretat a omis însă partea finală a acestuia în care se prevedea expres„ așa cum va dispune consultantul”.

Că instanța în expunerea considerentelor a făcut confuzie între calitatea de antreprenor general al SC C. SA și calitatea de subantreprenor a intimatei SC E. SA și nu a sesizat că în realitate raporturile contractuale cu consultantul antreprenorului erau ale Antreprenorului General „Contransimex” SA și deci orice dispoziție sau acte întocmite de consultant, erau opozabile numai contestatoarei în calitate de antreprenor general. Contestatoarea a invocat și faptul că pentru soluționarea justă a cauzei se impunea efectuarea unor expertize tehnice de specialitate, respectiv financiar-contabilă care ar fi lămurit aspectele asupra cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat . Contestația în anulare nu este fondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. temei juridic invocat de contestatoare „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când instanța de recurs respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În speță, instanța de recurs a examinat motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a reținut că argumentele aduse de recurentă în dezvoltarea motivului privind denaturarea actului juridic și a contractului dedus judecății se referă la aspecte de netemeinicie, de insuficiența dovezilor administrate în legătură cu necesitatea conservării și protejării lucrărilor executate și care nu pot fi supuse cenzurii instanței de control judiciar.

În realitate, contestatoarea atât în cererea formulată inițial cât și în precizările depuse la aceasta, își manifestă nemulțumirea de modul în care instanțele au apreciat probele administrate în cauză și nu au reținut argumentele aduse de aceasta în interpretarea prevederilor contractuale (art. 5.10), de faptul că nu au dispus efectuarea unei expertize de specialitate, aspecte care însă nu pot fi reiterate în cadrul contestației în anulare. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs și care să fie soluționată de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.

Motivul al doilea și al treilea invocate de contestatoare și întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. (hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe) și art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) au fost numai enunțate, fără a se arăta în concret, în ce anume a constat încălcarea de către instanța de recurs a acestor prevederi legale. Față de cele reținute și având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC C. SA București, împotriva deciziei nr. 1278 din 27 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008.