ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2008

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 8 mai 2002 reclamanta SC E. SA a solicitat

obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 14.213.471.759 lei contravaloare

lucrări executate, costuri plus transport, chirii, telefoane, energie

electrică, cost pe amplasament și pază.

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința nr. 11.911 din 18 decembrie 2006 a admis în parte cererea

precizată și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 352.391,591

lei reprezentând contravaloare lucrări și servicii efectuate în baza

contractului nr. 2/1992, sumă ce se va reactualiza cu rata inflației pe

perioada 31 decembrie 1998 - 30 septembrie 2006 și la plata dobânzii legale

comerciale pentru suma menționată pe perioada ianuarie 1999 - decembrie 2006,

plus cheltuieli de judecată în cuantum de 33.881,50 lei (RON).

Prin decizia comercială nr. 245 din 14

mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțate de instanța

de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 1278 din 27 martie 2008 a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva deciziei instanței de

apel.

La data de 2 aprilie 2008 SC C. SA cu

sediul în București a formulat contestație în anularea deciziei nr. 1278 din 27

martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

și a solicitat casarea în tot a acesteia, cu trimiterea cauzei spre soluționare

instanței competente.

S-a invocat ca temei juridic al

contestației dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că

instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de

modificare sau de casare, art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. „hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe și art. 304 alin. (1) pct. 9 C.

proc. civ., că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În argumentarea motivului de contestație

întemeiat pe art. 318 (1) C. proc. civ. s-a susținut că instanța de recurs a

reținut în motivarea deciziei art. 5.10 din condițiile generale contractuale

reprodus incomplet și a omis că obligația de conservare și protejare a

lucrărilor este dispusă de consultant prin dispoziție scrisă, dar la dosar nu există

niciun înscris din care să rezulte o dispoziție a consultantului sau a pârâtei

contestatoare.

A precizat contestatoarea că hotărârea

s-a întemeiat pe art. 17.2 și 17.3 din contract care se referă strict la cazul

rezilierii și la sumele ce se acordă dacă sunt certificate că sunt datorate de

investitor, în timp ce sumele acordate intimatei-reclamante privesc cheltuieli

aferente diferitelor perioade de sistare pe parcursul lucrării și care nu au legătură

cu rezilierea contractului.

La data de 8 octombrie 2008

contestatoarea a formulat o cerere intitulată „precizare” la motivele contestației

în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318

1

C. proc. civ. și a

susținut că instanța de recurs deși în motivarea deciziei a reprodus art. 5.10

din Condițiile Generale din contract, atunci când l-a interpretat a omis însă

partea finală a acestuia în care se prevedea expres„ așa cum va dispune

consultantul”. Că instanța în expunerea considerentelor a făcut confuzie între

calitatea de antreprenor general al SC C. SA și calitatea de subantreprenor a intimatei

SC E. SA și nu a sesizat că în realitate raporturile contractuale cu

consultantul antreprenorului erau ale Antreprenorului General „Contransimex” SA

și deci orice dispoziție sau acte întocmite de consultant, erau opozabile numai

contestatoarei în calitate de antreprenor general.

Contestatoarea a invocat și faptul că

pentru soluționarea justă a cauzei se impunea efectuarea unor expertize tehnice

de specialitate, respectiv financiar-contabilă care ar fi lămurit aspectele asupra

cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat .

Contestația în anulare nu este

fondată.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. temei juridic invocat de contestatoare „hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație, când instanța de recurs respingând recursul

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare.

În speță, instanța de recurs a

examinat motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a

reținut că argumentele aduse de recurentă în dezvoltarea motivului privind denaturarea

actului juridic și a contractului dedus judecății se referă la aspecte de

netemeinicie, de insuficiența dovezilor administrate în legătură cu necesitatea

conservării și protejării lucrărilor executate și care nu pot fi supuse

cenzurii instanței de control judiciar.

În realitate, contestatoarea atât în

cererea formulată inițial cât și în precizările depuse la aceasta, își

manifestă nemulțumirea de modul în care instanțele au apreciat probele

administrate în cauză și nu au reținut argumentele aduse de aceasta în

interpretarea prevederilor contractuale (art. 5.10), de faptul că nu au dispus

efectuarea unei expertize de specialitate, aspecte care însă nu pot fi

reiterate în cadrul contestației în anulare.

Contestația în anulare este o cale de

atac extraordinară, de retractare, admisibilă numai în cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Legea nu a urmărit să deschidă

părților calea recursului la recurs și care să fie soluționată de aceeași

instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.

Motivul al doilea și al treilea

invocate de contestatoare și întemeiate pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct.

3 C. proc. civ. (hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe) și

art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) au

fost numai enunțate, fără a se arăta în concret, în ce anume a constat încălcarea

de către instanța de recurs a acestor prevederi legale.

Față de cele reținute și având în

vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC C. SA București, împotriva deciziei nr. 1278 din 27 martie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 octombrie

2008.