ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3078/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 46496/3/2005

al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.C. SRL

București a acționat în judecată pe pârâta SC Z.C. SRL București pentru ca prin

hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată la plata sumelor de 299.562 lei

cu titlu de contravaloare a lucrărilor efectuate și neachitate de pârâtă plus T.V.A.,

precizată ulterior la 56.916,78 lei, 92.268 lei penalități de întârziere și

31.742 lei despăgubiri, dobânzi și comisioane bancare.

Prin cerere reconvențională,

pârâta, la rândul său a pretins obligarea reclamantei la plata sumelor de

32.697,78 euro și 6.212,58 euro T.V.A. aferent reprezentând lucrări de

construcții și finisaje executate de alți subantreprenori în contul lucrărilor

executate de reclamantă care nu respectau standardele de calitate.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială prin sentința comercială nr. 8021 din 13 iunie 2007 a admis

în parte acțiunea principală precizată, dispunând obligarea pârâtei la plata

echivalentului în lei a sumei de 15.372,92 euro, cu respingerea celorlalte

pretenții din acțiunea principală ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință s-a

admis în parte și cererea reconvențională pentru suma de 7.610 euro în

echivalentul în lei la data plății.

La pronunțarea hotărârii de

mai sus, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză dispusă

din oficiu și efectuată în cauză, clauzele contractuale perfectate de părți și protocolul

de negociere din 30 iunie 2006 dintre antreprenorul general SC Z.C. SRL și

subantreprenorul SC D.C. SRL.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond au declarat apel atât reclamanta care a

solicitat schimbarea în tot a acestei hotărâri în sensul admiterii acțiunii

principale și a respingerii în tot a cererii reconvenționale întrucât prin

recepția finală s-a certificat îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor

sale contractuale; a declarat apel și pârâta, care, a solicitat schimbarea în

parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii

sale reconvenționale.

Prin decizia comercială nr. 18

din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul

că a admis în tot cererea reconvențională cu obligarea reclamantei la plata

sumei de 38.910,35 euro cu T.V.A., în echivalent în lei la data plății și a

respins, ca nefondat apelul reclamantei, menținând celelalte dispoziții ale

hotărârii instanței de fond.

S-a reținut la pronunțarea

hotărârii de mai sus că nu au fost justificate considerentele în baza cărora Tribunalul

a redus sumele acordate pârâtei pentru lucrările de remediere efectuate de

ceilalți terți subantreprenori, iar în ce privește apelul reclamantei a reținut

că lipsa culpei reclamantei nu este probată de concluziile raportului de

expertiză, care, au un caracter echivoc datorită lipsei unor acte importante

din documentația lucrărilor.

Reclamanta SC D.C. SRL București

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel pe care a

considerat-o nelegală întrucât:

- hotărârea recurată este

lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sub acest

aspect recurenta a criticat hotărârea recurată pentru că nu a stabilit corect

situația de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond și a reținut în

mod greșit că reclamanta nu ar fi prezentat situațiile de lucrări care să

conducă la concluzia că ar fi executat lucrări în valoare de 61.038,5 euro;

- hotărârea recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de natura

pricinii – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – Din

această perspectivă admiterea cererii reconvenționale este nemotivată în drept,

instanța de apel obligând-o pe reclamantă să plătească lucrări la care nu s-a

obligat și care nu au fost reclamate în procesul - verbal de recepție. Prin

hotărârea din apel, această instanță a asigurat îmbogățirea fără justă cauză a

pârâtei.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Criticile din recurs nu

vizează motivele de nelegalitate cuprinse în art. 304 C. proc. civ.; referirile

la pct. 9 și 7 ale acestui articol procedural nu își găsesc confirmarea în

motivarea hotărârii dată de instanța de apel, concret motivată.

În considerentele hotărârii

recurate s-a reținut corect situația de fapt, consemnându-se că reclamanta nu

numai că nu a emis facturi însoțite de situații de lucrări pentru suma pretinsă

de la părți, dar nu a făcut nici dovada efectuării lucrărilor a căror

contravaloare a fost pretinsă de pârâtă.

În plus, s-a reținut că prin

procesul - verbal de recepție din 1 iulie 2005 s-a propus admiterea recepției

la terminarea lucrărilor, aceasta raportat la faptul că nu toate lucrările ce

făceau obiectul documentației ce a fost prezentată comisiei de recepție erau

finalizate la acea dată. Din această perspectivă instanța de apel a reținut că

acest proces - verbal nu constituie o probă concludentă în delimitarea

cuantumului obligației de plată ce revine pârâtei, în condițiile în care

recurenta și-a retras utilajele de pe șantier, lăsând nefinalizate lucrările

menționate în adresa din dosarul de apel, încât soluția de respingere a

apelului reclamantei era singura ce se impunea în cauză.

Nu este întemeiată nici

critica din recurs referitoare la necuprinderea în hotărârea instanței de apel

a motivelor pe care se sprijină cu mențiunea specială că această hotărâre

cuprinde motive străine de natura pricinii.

Instanța de apel a analizat

detaliat în considerentele hotărârii pronunțată în cauză motivația pentru care

lucrările efectuate de SC B.G.C.A. SRL, SC C.C. SRL, SC B. SRL și SC T. SRL au

fost achitate de pârâtă acestor executanți iar nu reclamantei dovedindu-se

astfel cu instrumentele bancare specifice – facturi, ordine de plată – că

hotărârea pronunțată este motivată.

Din analiza motivării

hotărârii recurate rezultă faptul că această instanță a reținut corect

circumstanțele în care au fost contractate lucrările de execuție, rezultând de

asemenea și motivarea pentru care reclamanta a căzut în pretenții prin

admiterea în tot a cererii reconvenționale și respingerea apelului său.

Rezultă așadar că recursul

reclamantei este nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL București, împotriva deciziei comerciale

nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2008.