ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1156/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința comercială nr. 53 din 13 februarie 2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL împotriva pârâtei SC C.P.C. SRL ambele cu sediul social în municipiul Turnu Măgurele județul Teleorman, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 141.954.254 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 26.590.075 lei Rol. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că prin contractul nr. 381 din 9 august 2003 pârâta SC C.P.C. SRL s-a obligat să execute și să finalizeze pentru reclamanta SC C. SRL lucrări de reparații și amenajare pentru o hală de producție.

Procesul verbal de recepție finală a fost încheiat după împlinirea perioadei de garanție de 60 de zile, așa cum rezultă din conținutul acestuia, iar pentru restul lucrărilor s-au întocmit procese verbale de recepție preliminară cât și borderouri de lucrări, semnate de părți. Pentru lucrările recepționate numai parțial, reclamanta a refuzat să efectueze recepția finală pe motiv că o parte din plăcile de paviment s-au dezlipit sau au crăpat, așa cum a rezultat din declarația martorului C.E.L. Raportul de expertiză a reținut existența la unele lucrări efectuate de pârâtă a unor vicii aparente și a unor vicii ascunse, s-a stabilit că există diferențe între cantitățile și valorile încasate, comparativ cu suprafețele existente în teren.

Viciile ascunse au existat cu privire la lucrările de hidroizolație și neamorsarea suprafețelor în mod corespunzător. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 249 din 16 mai 2007, a respins apelul declarat de reclamanta SC C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 53 din 13 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 1259/2005 și, a admis apelul formulat de pârâta SC C.P.C. SRL împotriva aceleiași hotărâri, în sensul că a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea ca neîntemeiată. De asemenea, a obligat apelanta-reclamantă SC C. SRL să plătească apelantei-pârâte SC C.P.C. SRL suma de 1779,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în esență, a apreciat că în acord cu clauzele contractuale cu putere obligatorie între părți, conform art. 969 C. civ., părțile au încheiat procese-verbale de recepție parțială (în data de 2 octombrie 2003 și 5 decembrie 2003), în toate acestea înserându-se mențiunea expresă că lucrările efectuate de antreprenor sunt de bună calitate, executantul respectând tehnologia de punere în operă. În procesul verbal de recepția finală încheiat de părți în data de 2 decembrie 2003, după expirarea termenului de garanție de 60 de zile de la încheierea și facturarea lucrărilor contractuale nu au fost consemnate obiecțiuni din partea beneficiarei reclamante, fiind aprobată inclusiv restituirea garanțiilor reținute.

Pentru vicii, răspunderea antreprenorului ar fi putut fi angajată numai dacă, potrivit contractului, datora garanție, dar numai în cadrul termenului stabilit pentru lucrarea efectuată, termen care în cauză a fost depășit. Împotriva deciziei comerciale nr. 249 din 16 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SRL, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în tot, în sensul obligării pârâtei SC C.P.C. SRL la plata sumei de 124.646,18 lei Ron cu titlu de prejudiciu, precum și cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, greșita aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 273/1994, instanța ignorând probele administrate, în realitate raportul de expertiză reținând la unele lucrări efectuate de pârâtă existența unor vicii aparente și a unor vicii ascunse. Intimata pârâtă SC C.P.C. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea corectă a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, în concordanță cu toate clauzele contractuale, așa cum au fost ele stipulate, prin liberul consimțământ exprimat la momentul încheierii contractului de antrepriză nr. 381 din 9 august 2003, urmat de actele adiționale corespunzătoare. A fost dată eficiență juridică atât actelor depuse de părți, declarațiilor martorilor audiați cât și raportului de expertiză tehnică, cu completarea sa, întocmit de expert D.M. În faza procesuală a apelului, la cererea reclamantei, dar și din perspectiva rolului activ al instanței, în scopul de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, prin încheierea din 27 septembrie 2006 a fost încuviințată o nouă expertiză tehnică, cu obiectivele inițiale ale primei instanțe.

Raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert M.O., cu respectarea dreptului la apărare în egală măsură pentru ambele părți, prin desemnarea participării a câte un consilier expert, a evidențiat că deficiențele calitative au caracter local, existente din abateri locale de la tehnologia de execuție, exploatare necorespunzătoare și lipsa întreținerii curente. Mai mult, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a considerat că proba de laborator nu este relevantă, pentru că toate lucrările care s-au executat sunt la vedere și nu sunt lucrări ascunse, putând fi văzute cu ochiul liber. Amplu documentat și bine argumentat, s-a reținut, în esență, că recepția finală de lucrări din partea beneficiarului fără obiecțiuni și rezerve echivalează cu descărcarea antreprenorului și decade pe client din drepturile de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrării.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C.P.C. SRL. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC C. SRL cu sediul social în municipiul Turnu Măgurele județul Teleorman, împotriva deciziei nr. 249 din 16 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Turnu Măgurele, împotriva deciziei nr. 249 din 16 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata SC C.P.C. SRL Turnu Măgurele. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.