ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2008

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 700 din 23 iunie 2005

pronunțată în Dosarul nr. 10/2005 al Tribunalului Comercial Mureș s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Târgu Mureș împotriva pârâtei SC S.

SA Târgu Mureș având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de

2.429.520.614 lei reprezentând diferență preț neachitat din contravaloarea

lucrărilor de investiții efectuate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut în esență că între părți s-a

încheiat contractul de subantrepriză de lucrări, în temeiul căruia reclamanta

subantreprenor a executat îmbrăcăminți asfaltice la investiția „modernizată

str. X”, în favoarea investitorului Primăria Municipiului Târgu Mureș. Că,

pretențiile subantreprenorului nu sunt întemeiate întrucât depășesc valorile alocate

de beneficiar, stabilite prin contractul de execuție încheiat între acesta și

pârâtă, în calitate de antreprenor general.

Apelul declarat de

reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul

nr. 2758/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, iar hotărârea atacată schimbată în tot în sensul admiterii

acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata sumei de 2.429.520.614 lei

(vechi) cu titlu de debit și penalități de întârziere în cuantum de 0,15 %

începând cu data de 2 aprilie 2003 și până la achitarea integrală a debitului,

precum și restituirea sumei reținute cu titlu de garanție de bună execuție în

sumă de 7% din valoarea contractului, cu 7.242 lei cheltuieli de judecată în

primă instanță și 2.914,6 lei în apel.

Împotriva deciziei

instanței de apel, pârâta, antreprenor general, a declarat recurs susținând, în

principal, că suma pretinsă de subantreprenor nu este datorată întrucât

depășește plafonul valoric al lucrărilor stabilite în contractul de antrepriză.

Faptul acceptării facturii subantreprenorului și plata parțială, nu reprezintă

recunoașterea debitului.

S-a mai susținut

lipsa unui proces verbal de recepție cantitativă și calitativă a lucrărilor.

Cu Decizia nr. 3976

din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins recursul pârâtei ca nefondat.

În esență, instanța

de recurs a reținut că refuzul plății lucrărilor de către antreprenorul general

este neîntemeiat față de recepționarea și acceptarea lucrărilor prin procesul

verbal de recepție finală din 21 decembrie 2004, fără obiecțiuni cantitative și

calitative și, ca urmare, beneficiarul lucrărilor a achitat prețul acestora

către antreprenorul general, astfel că la rândul său, acesta avea obligația

achitării prețului către reclamanta, subantreprenor.

Împotriva acestei

decizii, pârâta SC S. SA a declarat la 25 aprilie 2007 contestație în anulare

invocând drept temei art. 317-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia,

desființarea deciziei instanței de recurs și în rejudecare să fie admis

recursul împotriva Deciziei nr. 4 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu

Mureș, modificarea acestei hotărâri și respingerii apelului reclamantei, cu

menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, de respingere a

cererii.

Contestatoarea a

susținut că instanța de recurs nu a analizat toate motivele invocate, ci a

făcut o motivare succintă și neconvingătoare. Nu a răspuns susținerilor

potrivit cărora subantreprenorul nu este îndreptățit la plata lucrărilor care

depășesc contravaloarea lucrărilor din contractul de antrepriză.

Contestația în

anulare, întemeiată pe art. 318 alin. (1), teza a II-a, C. proc. civ. este

nefondată.

Litigiul în cauză

privește refuzul antreprenorului general de a achita subantreprenorului prețul

lucrărilor, motivat de depășirea valorii acestora față de sumele contractate.

Instanța de recurs,

pe baza probelor dosarului, a răspuns la criticile recurentei pârâte împotriva

hotărârii instanței de apel, prin care s-a reținut ca întemeiată cererea

privind plata lucrărilor.

Prin decizia atacată,

instanța de control judiciar, analizând probele dosarului a respins criticile

pârâtei, reținând problema esențială, și anume că, atât timp cât lucrările

subantreprenorului reclamant au fost acceptate de beneficiarul investiției,

prin procesul verbal de recepție și au fost achitate de acesta, refuzul

pârâtei, antreprenor general pentru plata către subantreprenor,

partener contractul,

este fără temei.

Nu este întemeiată

contestația în anulare pe motiv că instanța de recurs nu a răspuns fiecărui

argument al recurentei în dezvoltarea motivelor de recurs.

Se reține că instanța

de recurs, grupând criticile recurentei, a răspuns motivelor invocate printr-un

raționament global, esențial, ce a dezlegat pricina.

Așa fiind,

contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Târgu-Mureș împotriva Deciziei nr.

3976 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.