ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 700 din 23 iunie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 10/2005 al Tribunalului Comercial Mureș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.P. SA Târgu Mureș împotriva pârâtei SC S. SA Târgu Mureș având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2.429.520.614 lei reprezentând diferență preț neachitat din contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză de lucrări, în temeiul căruia reclamanta subantreprenor a executat îmbrăcăminți asfaltice la investiția „modernizată str. X”, în favoarea investitorului Primăria Municipiului Târgu Mureș.

Că, pretențiile subantreprenorului nu sunt întemeiate întrucât depășesc valorile alocate de beneficiar, stabilite prin contractul de execuție încheiat între acesta și pârâtă, în calitate de antreprenor general. Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2758/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, iar hotărârea atacată schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la plata sumei de 2.429.520.614 lei (vechi) cu titlu de debit și penalități de întârziere în cuantum de 0,15 % începând cu data de 2 aprilie 2003 și până la achitarea integrală a debitului, precum și restituirea sumei reținute cu titlu de garanție de bună execuție în sumă de 7% din valoarea contractului, cu 7.242 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 2.914,6 lei în apel.

Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta, antreprenor general, a declarat recurs susținând, în principal, că suma pretinsă de subantreprenor nu este datorată întrucât depășește plafonul valoric al lucrărilor stabilite în contractul de antrepriză. Faptul acceptării facturii subantreprenorului și plata parțială, nu reprezintă recunoașterea debitului. S-a mai susținut lipsa unui proces verbal de recepție cantitativă și calitativă a lucrărilor. Cu Decizia nr. 3976 din 6 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul pârâtei ca nefondat.

În esență, instanța de recurs a reținut că refuzul plății lucrărilor de către antreprenorul general este neîntemeiat față de recepționarea și acceptarea lucrărilor prin procesul verbal de recepție finală din 21 decembrie 2004, fără obiecțiuni cantitative și calitative și, ca urmare, beneficiarul lucrărilor a achitat prețul acestora către antreprenorul general, astfel că la rândul său, acesta avea obligația achitării prețului către reclamanta, subantreprenor. Împotriva acestei decizii, pârâta SC S. SA a declarat la 25 aprilie 2007 contestație în anulare invocând drept temei art. 317-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei instanței de recurs și în rejudecare să fie admis recursul împotriva Deciziei nr. 4 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, modificarea acestei hotărâri și respingerii apelului reclamantei, cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, de respingere a cererii.

Contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a analizat toate motivele invocate, ci a făcut o motivare succintă și neconvingătoare. Nu a răspuns susținerilor potrivit cărora subantreprenorul nu este îndreptățit la plata lucrărilor care depășesc contravaloarea lucrărilor din contractul de antrepriză. Contestația în anulare, întemeiată pe art. 318 alin. (1), teza a II-a, C. proc. civ. este nefondată. Litigiul în cauză privește refuzul antreprenorului general de a achita subantreprenorului prețul lucrărilor, motivat de depășirea valorii acestora față de sumele contractate. Instanța de recurs, pe baza probelor dosarului, a răspuns la criticile recurentei pârâte împotriva hotărârii instanței de apel, prin care s-a reținut ca întemeiată cererea privind plata lucrărilor.

Prin decizia atacată, instanța de control judiciar, analizând probele dosarului a respins criticile pârâtei, reținând problema esențială, și anume că, atât timp cât lucrările subantreprenorului reclamant au fost acceptate de beneficiarul investiției, prin procesul verbal de recepție și au fost achitate de acesta, refuzul pârâtei, antreprenor general pentru plata către subantreprenor, partener contractul, este fără temei. Nu este întemeiată contestația în anulare pe motiv că instanța de recurs nu a răspuns fiecărui argument al recurentei în dezvoltarea motivelor de recurs. Se reține că instanța de recurs, grupând criticile recurentei, a răspuns motivelor invocate printr-un raționament global, esențial, ce a dezlegat pricina.

Așa fiind, contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Târgu-Mureș împotriva Deciziei nr. 3976 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.