ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 6 iunie 2013 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, sub număr de Dosar x/2013, contestatorii Municipiul Târgu Mureș și Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș, au solicitat, în contradictoriu cu SC A. SRL, lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2006, în sensul că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 3 februarie 2005.

În motivare s-a arătat, în esență, că, prin Sentința nr. 1412 din 23 octombrie 2000 pronunțată în Dosarul nr. x/1997, Tribunalul Mureș a hotărât admiterea în parte a acțiunii civile formulate de SC A. SRL și, în consecință, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș a fost obligat la plata următoarelor sume: 380.788 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate și facturate; x.262.738 RON reprezentând penalități de întârziere; 22.096 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a mai arătat că prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2006 s-a schimbat în parte sentința Tribunalului Mureș nr. 1412/2000 în sensul că, a fost obligat Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalități calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac. Această decizie a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor prin Decizia nr. 2391/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare și acțiune reconvențională, invocând: excepția inadmisibilității contestației la titlu formulate de contestatori, în raport de faptul că titlul executoriu nu este reprezentat de Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, ci îl reprezintă Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș, aceasta din urmă fiind doar modificată prin decizia a cărei lămurire se tinde a se obține; excepția tardivității promovării contestației, dat fiind că nu sunt întrunite dispozițiile art. 401 alin. (*1

1

) C. proc. civ. excepția autorității de lucru judecat, contestatorii din cauza de față formulând o cerere similară în Dosarul nr. x/2004 al Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și, pe de altă parte în raport de dispozițiile luate de instanța de control judiciar - Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile civile nr. 2434/2003, 4082/2006 și respectiv nr. 2391/2008 prin care s-a soluționat litigiul comercial pe fond. Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile formulate de SC A. SRL.

S-a respins contestația privind lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, formulată de Municipiul Târgu Mureș și Consiliul Local Târgu Mureș, în contradictoriu cu SC A. SRL.

Au fost obligați contestatorii la plata către intimată a sumei de 18.600 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș, având în vedere dispozițiile art. 119 C. proc. civ. și pe cele ale art. 399 din același act normativ, a constatat că, deși intimata și-a intitulat cererea "întâmpinare și cerere reconvențională", în fapt, aceasta nu are pretenții proprii de la contestatori, solicitând doar să se constate exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către contestatori urmând ca ulterior să solicite daune interese, cu cheltuieli de judecată. S-a reținut că, în fapt, solicitarea intimatei de a se constata exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către contestatori, reprezintă doar apărări de fond, ce vor fi analizate ca atare.

S-a reținut ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității pe considerentul că titlul executoriu nu este reprezentată de Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, ci îl reprezintă Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș, fiind doar modificată prin decizia a cărei lămurire se tinde a se obține. Într-adevăr, prin Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș a fost stabilită în sarcina contestatorilor obligația de plată a unor sume de bani cu titlul de debit principal și penalități, iar prin Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost modificat cuantumul acestor penalități, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că decizia nu reprezintă, ea însăși, titlu executoriu. Astfel, câtă vreme dispozitivul deciziei cuantifică anumite sume de bani, și mai mult, conține și o obligație distinctă de cea din Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș și anume, obligarea la plata unor cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac până la acea dată, curtea a arătat că decizia constituie și ea un titlu executoriu pus în executare. De altfel, din însăși cererea de executare silită a rezultat că intimata a solicitat executarea și a unor sume la care contestatorii au fost obligați prin Decizia civilă nr. 59/A/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității a fost respinsă ca nefondată.

Întrucât pe perioada îndeplinirii actelor de executare cursul prescripției este întrerup prin efectuarea oricărui act de executare, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că, în raport de dispozițiile art. 401 alin. (*1

1

) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) și art. 17 din Decretul nr. 167/1958, contestația formulată nu este tardivă, astfel că excepția tardivității a fost respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat motivată pe faptul că împotriva Sentinței nr. 1412/2000 a mai fost formulată o contestație la titlu în care a fost pronunțată Decizia nr. 4/A/2005, s-a reținut că prezenta contestație la executare vizează lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2006, și nu a Sentinței nr. 1412/2000 pronunțată de Tribunalul Mureș. Pe de altă parte, s-a constatat că cele două contestații nu aveau același obiect.

Așa fiind, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele pentru a opera excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr. 4/A/2005, excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, curtea constată că, prin Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2006, s-a schimbat în parte sentința Tribunalului Mureș nr. 1412/2000 în sensul că, Consiliul Local Târgu Mureș a fost obligat la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalități calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac. Prin contestația dedusă judecății s-a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia de mai sus, în sensul că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 03.02.2005.

Din motivarea contestației, curtea a constată că, în fapt, contestatorii solicită instanței care a pronunțat titlul executoriu Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, să constate, indirect, imputația plății dintr-un dosar execuțional în care titlul executoriu l-a constituit Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș. S-a constata că la data pronunțării deciziei menționate, era deja pronunțată și Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2005 și se executase în parte și Sentința civilă nr. 1412/2000. În dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, s-a efectuat și o expertiză contabilă în cuprinsul căreia s-au făcut trimiteri la sumele din Sentința nr. 1412/2000 precum și la cele executate deja. Pe tot parcursul derulării procesului, inclusiv în calea de atac a recursului, contestatoarea nu a făcut nicio remarcă cu privire la aspectele pe care le solicită a fi lămurite.

S-a mai arătat că Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a fost dată de Curtea de Apel Târgu Mureș în urma casării parțiale și trimiterii spre rejudecare a apelului declarat împotriva Deciziei nr. 287/A/2001, prin Decizia nr. 2434/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar instanța care a rejudecat apelul declarat împotriva Sentinței nr. 1412/2000, a fost ținută strict de limitele trasate în decizia de casare.

Chestiunile puse în discuție de către contestatoare, s-a apreciat că privesc executarea silită propriu zisă, modul de imputație a plății și nu vizează vreo lămurire a întinderii și aplicării titlului executoriu.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș au declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș au susținut, în esență, că instanța de apel a reținut în mod eronat faptul că prin cererea formulată ar fi solicitat să se constate, indirect, imputația plății dintr-un dosar execuțional în care titlul executoriu l-a constituit Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș.

Precizează că petitul contestației, cât și motivarea acesteia vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș în sensul că penalitățile de întârziere calculate în cuantum de 0,4% pe zi la debitul de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale se datorează doar până la data stingerii debitului principal (3 februarie 2005).

În acest sens, au arătat că autoritatea de lucru judecat a Deciziei Curtea de Apel Mureș nr. 59/A din 2007 vizează în mod exclusiv modalitatea de calcul a penalităților (în sensul că penalitățile aferente debitului contractual de 368.563 RON sunt de 0,4% pe zi, iar cele aferente debitului extracontractual de 11.729 RON sunt de 0,15% pe zi, fără a depăși valoarea acestuia), nicidecum cuantumul acestora determinat prin raportare la un moment care nu are nicio legătură cu data stingerii debitului principal, care nu fusese încă determinată.

Având în vedere faptul că la momentul pronunțării Deciziei Curții de Apel Mureș nr. 59/A din 2007 nu s-a avut în vedere împrejurarea stingerii în totalitate a debitului principal la data de 3 februarie 2005, iar penalitățile de întârziere au fost calculate în modalitatea dispusă de instanță până la o dată mult ulterioară acestui moment (5 iunie 2007), cuantumul concret al penalităților aferente perioadei 3 februarie 2005 - 5 iunie 2007 nu prezintă caracterul cert și lichid impus de dispozițiile art. 379 C. proc. civ. din 1865 pentru a putea fi pus în executare.

În opinia recurenților, motivările instanței de apel privind invocarea aspectelor care se solicită a fi lămurite în cadrul dosarului de fond sunt contradictorii, ceea ce atrage incidența art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În mod greșit instanța a reținut că în expertiza contabilă care a stat la baza pronunțării Deciziei Curții de Apel Târgu Mureș nr. 59/A din 21 septembrie 2007 s-au făcut trimiteri la sumele din sentința Tribunalului Mureș nr. 1412/2000, întrucât nicăieri în cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul contabil B. și de expertul contabil asistent C. nu se face referire la suma de 1.152.915 RON recuperată în Dosarul execuțional nr. x/2004 al BEJ D. în temeiul Sentinței Tribunalului Mureș nr. 1412/2000.

Astfel, atât penalitățile de întârziere contractuale (anexa nr. 1 din raport), cât și cele extracontractuale (anexa nr. 2 din raport) au fost calculate prin raportare la numărul de zile de întârziere aferente fiecărei facturi, iar numărul de zile de întârziere a fost determinat pentru fiecare factură în parte de la data scadenței (5 zile de la emiterea facturii) până la 5 iunie 2007 (data întocmirii raportului de expertiză).

Raportarea la momentul întocmirii raportului de expertiză echivalează cu validarea punerii în executare a unor penalități de întârziere pentru o perioadă ulterioară momentului stingerii integrale a debitului principal, în condițiile în care acest moment este stabilit de instanța de executare ulterior pronunțării titlului executoriu.

Ignorarea faptului că debitul principal a fost achitat cu mai bine de doi ani înainte de calcularea penalităților de întârziere prin raportare la data pronunțării celui de-al doilea titlu executoriu ar însemna pe de o parte lipsirea de orice efecte a Deciziei nr. 4/A din 28 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Mureș în Dosar nr. x/2004/CCA, prin care s-a lămurit primul titlu executoriu, iar pe de altă parte, validarea unor nereguli grave în desfășurarea procedurii de executare silită (precum lipsa procesele-verbale execuționale privind imputația plății) cu consecința îmbogățirii fără justă cauză a creditoarei din fondurile publice ale bugetului local.

Decizia nr. 59/A/2007 a fost pronunțată în limitele unei cereri de apel formulate cu șapte ani înainte care, în mod obiectiv, nu avea cum să aibă în vedere realizarea creanței în perioada 23 martie 2004 - 3 februarie 2005.

Motivarea instanței de apel privind respingerea contestației este în contradicție cu soluția de respingere a cererii de suspendare a prezentului litigiu până la soluționarea Dosarului nr. x/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca și având ca obiect contestația la executare împotriva executării efectuate doar în temeiul primului titlu executoriu - Sentința Tribunalului Mureș nr. 1412/2000.

Totodată, mai susțin recurenții, decizia atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 18.600 RON.

Aceasta întrucât, suma de 18.600 RON încuviințată de către instanță cu titlu de cheltuieli de judecată este "nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat" (art. 274 alin. (3) C. proc. civ.).

Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat; în principal, modificarea deciziei recurate și, în consecință, admiterea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul cu nr. x/2006, în sensul că se datorează penalități de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, până la data stingerii debitului principal - 3 februarie 2005;

În subsidiar, recurenții solicită modificarea deciziei recurate în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată de 18.600 RON.

Intimata SC A. SRL Târgu Mureș a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. *302

1

lit. a) și c) raportat la art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia, ca nefondat.

La termenul din 11 februarie 2014, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art. *302

1

lit. a) C. proc. civ., având în vedere că prevederile Deciziei nr. 176/2005 a Curții Constituționale au declarat neconstituțional acest text de lege. Totodată, a respins excepția nulității recursului întemeiată pe art. *302

1

lit. c) C. proc. civ., apreciind că, în cauză, criticile din recurs pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente:

Art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de către recurenți, vizează nemotivarea hotărârii, precum și motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă.

Criticile recurenților nu susțin nici contradictorialitatea sau motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care Curtea de Apel Târgu Mureș a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată, dar argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată, decizia recurată fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite și a oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați precum și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Rezultă că aceasta nu poate fi considerată ca un mijloc procedural care poate fi folosit pentru a anula sau modifica titlul executoriu, care se poate realiza numai prin intermediul căilor de atac.

În acest context, s-a arătat că prezenta contestație vizează lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/2006, decizie prin care s-a schimbat în parte Sentința Tribunalului Mureș nr. 1412/2000 în sensul că, Consiliul Local Târgu Mureș a fost obligat la plata următoarelor sume: 4.908.808 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,4% pe zi aferente debitului de 368.563 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, penalități calculate până la data de 5 iunie 2007, care curg în continuare până la plata efectivă; 11.729 RON cu titlu de penalități de întârziere de 0,15% pe zi aferente debitului de 11.729 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor extracontractuale; 197.926 RON cheltuieli de judecată efectuate în căile de atac.

S-a constatat că Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007 a fost dată de Curtea de Apel Târgu Mureș în urma casării parțiale și trimiterii spre rejudecare a apelului declarat împotriva Deciziei nr. 287/A/2001, prin Decizia nr. 2434/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța care a rejudecat apelul declarat împotriva Sentinței nr. 1412/2000, fiind ținută strict de limitele trasate în decizia de casare.

Contestatorii au solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, în sensul că penalitățile de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, aferente debitului de 368.563 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor contractuale, sunt datorate până la stingerea debitului principal - 03.02.2005.

Argumentat și legal motivat, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut cu justețe că, în cauză, contestatorii, prin criticile aduse, solicită în realitate instanței care a pronunțat titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 59/A din 21 septembrie 2007, să constate, indirect, imputația plății dintr-un dosar execuțional în care titlul executoriu l-a constituit Sentința civilă nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș, de remarcat fiind și faptul că la data pronunțării Deciziei nr. 59/A din 21 septembrie 2007, era deja pronunțată și Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2005 (prin care se soluționase contestația la titlu împotriva Sentinței civile nr. 1412/2000 a Tribunalului Mureș) și se executase în parte și Sentința civilă nr. 1412/2000.

Contrar susținerilor recurenților, curtea a constatat cu justețe că aceștia nu au făcut nicio remarcă pe parcursul litigiului cu privire la aspectele pe care le solicită a fi lămurite, aspecte vizând fondul cauzei, executarea însăși, aspecte ce nu pot fi invocate artificial pe calea unei contestații la titlu.

Este de necontestat că instanța în cadrul contestației la titlu nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care ar repune în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.

Cum în mod legal a constatat și Curtea de Apel Târgu Mureș, prin contestația la titlu promovată nu se urmărește în realitate lămurirea întinderii ori aplicării titlului executoriu și de fapt se repun în discuție aspecte vizând executarea propriu zisă, modul de imputație a plății.

Așa fiind, simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea Curții de Apel Târgu Mureș, neînsușirea de către instanță a susținerilor formulate de către contestatori, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări sau unei motivări contradictorii, astfel cum, în mod greșit, pretind aceștia.

Cu privire la criticile recurenților vizând acordarea cheltuielilor de judecată prin decizia atacată, se reține că aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv asupra proporționalității onorariului cu munca prestată de avocat, valoarea litigiului și complexitatea cauzei, nu poate fi făcută în faza procesuală a recursului, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., care nu permit reformarea unei hotărâri decât pentru motive de nelegalitate.

Astfel, aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată este în căderea instanței și în raport de dovezile care s-au făcut se aplică dispozițiile art. 274 C. proc. civ., care în speță nu au fost încălcate.

Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii) nu a fost demonstrată.

Nu în ultimul rând, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie (aducerea în discuție a rapoartelor contabile întocmite în cauză etc.) care nu satisfac exigențele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurenți, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, menținând hotărârea atacată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurenților în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureș privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș să achite intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureș suma de 10.470 RON cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 96/A din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureș și Municipiul Târgu Mureș să achite intimatei-reclamante SC A. Târgu Mureș suma de 10.470 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM