ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 287/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6 din 9 ianuarie 2008 a Tribunalului

Comercial Mureș, ca urmare a rejudecării cauzei în fond, potrivit dispozițiilor

deciziei nr. 17/A din 19 martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis în

parte acțiunea reclamantei SC A.U. SA, sucursala Mureș, formulată în

contradictoriu cu pârâții SC C.A. SA Sibiu, SC C.C. SRL și S.J.A., s-a dispus

obligarea pârâtei SC C.A. SA Sibiu la plata sumei de 66.908,07 lei cu titlu de

pretenții către reclamantă, fiind respinse restul pretențiilor, și de asemenea

s-a respins acțiunea reclamantei formulată împotriva celorlalți pârâți, pentru

plata în solidar a prejudiciului de 109.685,3538 lei. S-a respins petitul

privind obligarea pârâților în solidar la plata penalităților de întârziere de

0,1% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, ce a fost admis prin decizia nr. 94/A din 17

noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Instanța de apel a dispus

modificarea hotărârii atacate, în sensul că a dispus obligarea pârâtei SC C.A.

SA să plătească reclamantului penalități de 0,1% pentru fiecare zi de

întârziere, cu începere de la 30 martie 2005 și până la plata debitului. A fost

respins petitul privind obligarea în solidar și a pârâților SC C.C. SRL și S.J.A.

la plata penalităților și au fost menținute restul dispozițiilor din hotărârea

atacată, cu obligarea intimatei la plata către apelantă a cheltuielilor de

judecată, în cuantum de 1.438,5 lei.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de control judiciar a reținut în considerente că prejudiciul

încercat de societatea pârâtă de rang II a fost evaluat just, prin prisma

despăgubirilor achitate de reclamantă, în baza poliței CASCO, la valoarea de

109.685,3538 lei. Pe de altă parte, în raport de cota parte din culpa

concurentă a asiguratului pârâtei SC C.A. SA - 61% - despăgubiri la plata

cărora a fost obligată pârâta, până la concurența sumei de 66.908,07 lei, nu

depășesc plafonul maxim instituit de legiuitor prin art. 10 alin. (1) lit. a)

din Ordinul nr. 9/2002 al C.S.A., astfel că sub acest aspect hotărârea este ferită

de critici. În aceeași ordine de idei, tocmai pentru că întinderea acestor

despăgubiri nu a depășit plafonul maxim, nu s-a dispus obligarea și a

celorlalți pârâți, de rang II și III, la plata în solidar a sumei stabilite cu

titlu de pretenții.

În ceea ce privește

susținerea apelantei, precum că ar fi procedat la plata integrală a

despăgubirilor, este nerelevantă în cauză, în condițiile în care răspunderea

civilă delictuală așa cum este guvernată de principiile rezultate din art. 998

și urm. C. civ., este limitată la cota parte de 61%, așa cum aceasta a fost

stabilită în raport de mecanismul de producere al evenimentului asigurat.

În ceea ce privește

acordarea penalităților de întârziere, la solicitarea determinării întinderii

perioadei de acordare a acestora, apelanta a susținut că acestea se cuvin a fi

acordate cu începere de la data de 13 decembrie 2004, data expirării termenului

de 20 zile calendaristice de la depunerea ultimului document necesar

finalizării dosarului de daună, și până la introducerea cererii de chemare în

judecată.

Curtea de Apel a apreciat

că, într-adevăr regresul administrativ a fost exercitat la data de 23 noiembrie

2004, dar împrejurarea că pârâta de rang I nu a efectuat plata, potrivit

obligației legale instituie de art. 46 alin. (2) din Ordinul nr. 9/2002 al C.S.A.,

tăcerea acesteia din punct de vedere juridic reprezintă ca un refuz la plată,

echivalent cu formularea de obiecțiuni. Dar, pe de altă parte, neformularea și

neprecizarea acestora în scris, a avut drept consecință imposibilitatea din

partea reclamantului de a le soluționa, SC C.A. SA împiedicând astfel,

culpabil, să curgă termenul de 20 de zile calendaristice de la trecerea cărora

să se efectueze plata.

În aceste condiții, Curtea

de Apel, constatând reaua credință a pârâtei de rang I, a apreciat că aceste

penalități de întârziere, în cuantumul stabilit de legiuitor – 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere, curg de la data formulării cererii de chemare în

judecată și nu de la data depunerii regresului administrativ, urmând a fi

acordate până la data achitării debitului, potrivit art. 46 alin. (3) din Ordinul

nr. 2/2002 al C.S.A.

Întrucât pârâții de rang II

și III nu pot fi ținuți solidar la plata despăgubirilor ce nu depășesc plafonul

maxim prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 2/2002 al C.S.A.,

nu pot fi obligați nici la plata accesoriilor debitului principal, reprezentat

de despăgubirile cuvenite reclamantei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC C.A. SA Sibiu, care a invocat dispozițiile art. 304 pct.

6 C. proc. civ., suținând că în mod greșit a fost obligată la penalități de 0,1%

pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la 30 martie 2005 și până la

plata debitului, în condițiile în care acestea au fost solicitate numai până la

30 martie 2005.

Intimații a depus la dosat

întânpinare solicitând respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Verificând înscrisul

„Precizări” de la dosarul instanței de apel, se observă că nu s-a renunțat la

pretinderea penalităților până la data plății efective, ci numai s-a procedat o

cuantificare a pretențiilor în vederea satisfacerii taxei judiciare de timbru.

În situația în care recurenta era nemulțumită de modalitatea de stabilire a

taxei judiciare de timbru, avea altei căi procedurale în fața instanței de

apel, de care însă nu a uzat. Critica formulată nu se circumscrie motivului de

recurs invocat.

Pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 94/A din 17

noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 94/A din 17 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 ianuarie 2010.