ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:

Prin acțiunea introductivă, SC V.S. SRL

obligarea pârâtei la plata sumei de 145.170,03 lei cu titlu de penalizare

întârziere, invocând culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a de decontare,

fiind angajată răspunderea acesteia în condițiile stipulate în contn cte.

Prin sentința

nr. 596 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș s-a admis în

parte, acțiunea formulată de reclamanta SC V.S. SRL Corunca împotriva pârâtei

SC F.T. SRL București, a fost obligată pârâta la plata sumei de 96.762,35 lei

reprezentând penalități în cuantum procential de 0,1% pe zi de întârziere

aferente intervalului 20 ianuarie 2006 - octombrie 2007, s-au respins celelalte

pretenții formulate de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 3.187,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este

admisibilă în parte, doar pentru suma de 96.762,35 lei ron, adnă în cuantum

procentual de 0,1% pe zi de întârziere aferent intervalului 20 ianuarie 2006 -

1 octombrie 2007; este adevărat că în cuprinsul art. 26 din contract s-a

prevăzut ca și cuantum al penalităților 0,15% pentru fiecare zi de întârziere,

însă reclamanta a înțeles să-și reconsidere sancțiunea sub aspectul daunelor dominatorii,

inserând în fiecare din facturile emise în executarea contractului cuantumul

penalităților nivelul de 0,1% pe zi de întârziere. Factura emisă ulterior

și acceptați de partea adversă nu poate fi apreciată din acest punct de vedere

al clauzei anterioare a contractului în mod bilateral, asimilat actului

adițional, poziție ce se încadrează în aplicarea dispozițiile art. 969 C. civ

sista efectele contractului inițial.

Pe de altă parte,

chiar dacă s-ar aprecia ca există o confuzie privind cele două consemnări ale

cuantumului penalităților și că în realitate părțile nu au urmărit ulterior, la

emiterea facturilor, o modificare a art. 26 din contract, devin incidente

dispozițiile art. 983 C. civ. Potrivit acestuia "Când este îndoială,

convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă"; instanța de

fond nu și-a însușit obiecția pârâtei privind confuzia ce s-ar genera prin

mențiunea simplă „plata se face în 120 de zile"; în lipsa unei alte

precizări, s-a interpretat că termenul de 120 de zile curge de la primirea

mărfii și nicidecum că acesta s-ar proroga la un termen viitor, necunoscut.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC F.T. SRL Pitești, solicitând

schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca prematur

formulată pe considerentul că nu au fost respectate disp. art. 720 alin. (2) C.

proc. civ. privind îndeplinirea

procedurii

prealabile, convocarea făcută de reclamantă în vederea

concilierii nu a fost însoțită de actele doveditoare a pretențiilor

solicitate respectiv facturi fiscale precum și calculul penalităților de

întârziere. Se arată că instanța de fond a aplicat un procent de penalitate de

0,1% pe zi

de întârziere, iar procedura concilierii s-a tăcut pentru o

penalitate de 0,15%.

Prin Decizia

nr. 44/ A din 25 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de SC F.T. SRL,

cu motivarea că, în legătură cu procedura prealabilă, Curtea constată că

aceasta nu trebuie privită sub un formalism

excesiv, scopul legiuitorului

fiind acela de notificare a debitului

declarat de către reclamant și eventual realizarea unei înțelegeri asupra

pretențiilor formulate; în cauză a fost inițiată procedura concilierii așa cum

rezultă din actul depus la fila 5 din dosar, act în cuprinsul căruia se indică

cuantumul pretenți lor, titlu în baza căruia se solicită aceste pretenții și

modalitatea de calcul a penalităților, însă pârâta nu a dat curs invitației și

nu s-a prezentat la conciliere.

Raportat la cuantumul penalităților de

întârziere prin procedura concilierii s-a avut în vedere penalitățile de 0,15 %

prevăzute în

contractul nr. 3270/2005 încheiat

între părți, însă în cursul cercetării

judecătorești, judecătorul primei

instanțe a interpretat mențiunii făcute pe facturile fiscale, acelea că

penalitățile sunt 0,1 % pe zi de întârziere ca o modificare a convenției

părților în ceea ce privește penalitățile de întârziere, convenție acceptată de

ambele părți.

Împotriva deciziei pronunțate de Instanța de Apel,

pârâta a declarat

recurs,

solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea

deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

ca inadmisibilă, invocând drept motiv de

nelegalitate dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte,

luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit

art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din

aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a

legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va

fi anulată ca netimbrată.

În

speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitații taxei judiciare de timbru

și timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate în dosarul

cauzei

fila 16, iar până la termenul de judecată stabilit pentru

solutionarea recursului nu a depus dovada

achitării taxei de timbru și a

timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenu stabilit de Înalta

Curte, 6 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită,

iar în cauză nu operează scutirea legală de obligație timbrării, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr.

146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire a art. 9 din O.G nr. 32/1995

modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de

reclamanta.

Față

de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de

pârâtul

SC F.T. SRL Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul SC F.T. SRL

Pitești înpotriva Deciziei nr. 44 / A

din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția comercială și

contencios administrativ, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.