ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, următoarele: Prin acțiunea introductivă, SC V.S. SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 145.170,03 lei cu titlu de penalizare întârziere, invocând culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a de decontare, fiind angajată răspunderea acesteia în condițiile stipulate în contn cte. Prin sentința nr. 596 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC V.S. SRL Corunca împotriva pârâtei SC F.T. SRL București, a fost obligată pârâta la plata sumei de 96.762,35 lei reprezentând penalități în cuantum procential de 0,1% pe zi de întârziere aferente intervalului 20 ianuarie 2006 - octombrie 2007, s-au respins celelalte pretenții formulate de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.187,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este admisibilă în parte, doar pentru suma de 96.762,35 lei ron, adnă în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere aferent intervalului 20 ianuarie 2006 - 1 octombrie 2007; este adevărat că în cuprinsul art. 26 din contract s-a prevăzut ca și cuantum al penalităților 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, însă reclamanta a înțeles să-și reconsidere sancțiunea sub aspectul daunelor dominatorii, inserând în fiecare din facturile emise în executarea contractului cuantumul penalităților nivelul de 0,1% pe zi de întârziere. Factura emisă ulterior și acceptați de partea adversă nu poate fi apreciată din acest punct de vedere al clauzei anterioare a contractului în mod bilateral, asimilat actului adițional, poziție ce se încadrează în aplicarea dispozițiile art. 969 C. civ 1. Potrivit acestei rațiuni, actul ulterior poate modifica, prelungi, ori chiar sista efectele contractului inițial.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia ca există o confuzie privind cele două consemnări ale cuantumului penalităților și că în realitate părțile nu au urmărit ulterior, la emiterea facturilor, o modificare a art. 26 din contract, devin incidente dispozițiile art. 983 C. civ. Potrivit acestuia "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă"; instanța de fond nu și-a însușit obiecția pârâtei privind confuzia ce s-ar genera prin mențiunea simplă „plata se face în 120 de zile"; în lipsa unei alte precizări, s-a interpretat că termenul de 120 de zile curge de la primirea mărfii și nicidecum că acesta s-ar proroga la un termen viitor, necunoscut. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC F.T.

SRL Pitești, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca prematur formulată pe considerentul că nu au fost respectate disp. art. 720 alin. (2) C. proc. civ. privind îndeplinirea procedurii prealabile, convocarea făcută de reclamantă în vederea concilierii nu a fost însoțită de actele doveditoare a pretențiilor solicitate respectiv facturi fiscale precum și calculul penalităților de întârziere. Se arată că instanța de fond a aplicat un procent de penalitate de 0,1% pe zi de întârziere, iar procedura concilierii s-a tăcut pentru o penalitate de 0,15%. Prin Decizia nr. 44/ A din 25 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de SC F.T.

SRL, cu motivarea că, în legătură cu procedura prealabilă, Curtea constată că aceasta nu trebuie privită sub un formalism excesiv, scopul legiuitorului fiind acela de notificare a debitului declarat de către reclamant și eventual realizarea unei înțelegeri asupra pretențiilor formulate; în cauză a fost inițiată procedura concilierii așa cum rezultă din actul depus la fila 5 din dosar, act în cuprinsul căruia se indică cuantumul pretenți lor, titlu în baza căruia se solicită aceste pretenții și modalitatea de calcul a penalităților, însă pârâta nu a dat curs invitației și nu s-a prezentat la conciliere.

Raportat la cuantumul penalităților de întârziere prin procedura concilierii s-a avut în vedere penalitățile de 0,15 % prevăzute în contractul nr. 3270/2005 încheiat între părți, însă în cursul cercetării judecătorești, judecătorul primei instanțe a interpretat mențiunii făcute pe facturile fiscale, acelea că penalitățile sunt 0,1 % pe zi de întârziere ca o modificare a convenției părților în ceea ce privește penalitățile de întârziere, convenție acceptată de ambele părți. Împotriva deciziei pronunțate de Instanța de Apel, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. l din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitații taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, potrivit dovezii aflate în dosarul cauzei fila 16, iar până la termenul de judecată stabilit pentru solutionarea recursului nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenu stabilit de Înalta Curte, 6 mai 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligație timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire a art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul SC F.T.

SRL Pitești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâtul SC F.T. SRL Pitești înpotriva Deciziei nr. 44 / A din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.