ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin
sentința comercială nr. 14725 din 29 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată
de reclamanta SC T. SA București în contradictoriu cu pârâta SC C.E. SRL
București în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume:
- 55.979
RON
reprezentând contravaloare servicii de
telecomunicații;
- 211.176,66
RON
cu titlu de penalități calculate până la data de 24
decembrie 2007.
De asemenea s-a dispus rezilierea
contractului de abonament din 1 octombrie 2003 și obligarea pârâtei la plata
penalităților în cuantum de 175.315,71 lei (echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.).
În final a fost obligată pârâta la
plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.561,3
RON
.
În fundamentarea acestei soluții,
instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul de abonament la
servicii la data de 1 octombrie 2003, prin care reclamanta s-a angajat să
furnizeze servicii de telecomunicații către un număr de 598 de telefoane, care
au fost conectate succesiv.
Pentru serviciile prestate
reclamanta a emis facturile fiscale din 27 mai 2005 și 20 aprilie 2006, în
valoare totală de 55.979, 46
RON
.
Pârâta, deși a depus o serie de
înscrisuri, nu a făcut dovada plății acestor facturi și nici nu a dovedit
neexecutarea obligației de către reclamantă sau o cauză străină exoneratoare de
răspundere.
Pentru neplata în termen a acestor
facturi, pârâta datorează și penalități, calculate potrivit clauzei penale
inserate în art. 9 pct. 1 din contract precum și art. 1066 C. civ.
Rezilierea contractului de abonament
a antrenat din partea pârâtei și obligația de plată a daunelor interese
determinate după modul de calcul stabilit anticipat în art. 9 pct. 2 din
contract, pentru denunțarea contractului înainte de termen.
Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia comercială nr. 333 din 24 iunie 2009 a respins ca
neîntemeiat apelul formulat de pârâta SC C.E. SRL București împotriva sentinței
comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a
VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel la data de 25 iunie 2008 a încuviințat părților probele solicitate,
respectiv apelantei pârâte proba cu înscrisuri interogatoriu și expertiză
contabilă, iar intimatei reclamante proba cu înscrisuri și interogatoriu.
S-a apreciat că pentru serviciile
prestate în baza contractului de abonament la servicii reclamanta a emis cele
două facturi fiscale. În legătură cu cuantumul pretențiilor pârâta nu a
contestat factura emisă în termenul prevăzut de art. 10 din Condițiile Generale
de furnizarea serviciilor care prevede că orice reclamație a abonatului în
legătură cu serviciul sau valoarea facturilor se va comunica în scris, în
termen de 45 de zile, calculată de la data prestării serviciului.
Raportul de expertiză contabilă
reține în capitolul II că reclamanta are de încasat suma de 55.979,45
RON
, adică suma pe care reclamanta a cerut-o prin
acțiune.
De asemenea apelanta pârâtă nu a
depus niciun înscris prin care să precizeze o altă modalitate de calcul a
penalităților de întârziere în funcție de prevederile contractuale.
Împotriva deciziei comerciale nr. 333
din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a
promovat recurs pârâta SC C.E. SRL București, care a criticat pentru
nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct.
7, 8 și 9 C. proc. civ. în principal admiterea recursului, casarea deciziei
atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel iar în
subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului
cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs
s-a evocat împrejurarea că instanța de apel nu a examinat excepția de
neexecutare a contractului de către SC T. SA, excepție invocată de apelanta SC
C.E. SRL.
Nu s-a ținut seama de concluziile
raportului de expertiză, care a precizat că reclamanta datorează pârâtei suma
de 27.790,22
RON
, reprezentând datorii reciproce ale
părților, care puteau fi compensate.
Eronat s-a reținut că nu au fost
depuse înscrisuri prin care să fie precizată o altă modalitate de calculul a
penalităților de întârziere, în realitate la dosar existând Acordul de
Parteneriat încheiat la data de 30 octombrie 2004 în care s-a modificat procentul
de penalizare de la 1% la 0,01% pe zi de întârziere.
Și rezilierea contractelor s-a făcut
abuziv deși contul a fost achitat în întregime.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea
de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul
pârâtei SC C.E. SRL în limitele și pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în judecată
formulată de reclamanta SC T. SA București are ca obiect obligarea pârâtei SC
C.E. SRL la plata sumei de 55.979,46 RON cu titlu de debit pentru serviciile de
telecomunicații prestate, a sumei de 211.176,66 RON cu titlu de penalități de
întârziere la plata serviciilor de telecomunicații și rezilierea contractului
de abonant din data de 1 octombrie 2003, precum și plata daunelor interese în
sumă de 175.315,76 RON echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.
Așa cum au reținut instanțele
judecătorești anterioare, întreg litigiul a fost generat de neplata celor două
facturi fiscale din 27 mai 2005 și 20 aprilie 2006 în valoare totală de
55.979,46
RON
reprezentând contravaloarea
serviciilor de telecomunicații.
Este adevărat că prin încheierea de
ședință din 26 iunie 2008 instanța de apel a încuviințat efectuarea unei
expertize contabile cu obiectivele propuse de pârâtă și care a fost efectuată
de expertul contabil P.M.C.
Tot același expert a răspuns și la
obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă inițial, formulate de
reclamanta SC T. SA, care au fost admise prin încheierea de ședință din 29 aprilie
2009.
Deși în faza procesuală a apelului,
instanța a dat dovadă de rol activ și a administrat la cererea părților probe
suplimentare, totuși nu a valorificat rezultatul lor pentru aflarea adevărului
și lămurirea cauzei sub toate aspectele controversate.
În motivarea deciziei recurate nu se
regăsesc considerentele de fapt și de drept care au stat la baza formării
convingerii de respingere a apelului reclamantei, consemnându-se aspecte de
ordin general ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ.
Constant, jurisprudența a evidențiat
că o hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele
pro și contra, de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu
privire la soluția adoptată. Toate aceste argumente de natură juridică trebuie
să se raporteze la susținerile și apărările părților, dar și la cadrul legal
aplicabil.
Pârâta a invocat în apărarea sa și
se regăsesc aceste aspecte în documentația existentă la dosar, înscrisuri
suplimentare depuse în apel și avute în vedere la efectuarea expertizei
contabile.
La rândul său, raportul de expertiză
contabilă întocmit de expertul contabil P.M.C., concluzionează că nu se
justifică calcularea penalizărilor de întârziere, deoarece în urma compensării
sumelor neîncasate cu obligațiile față de pârâtă, reclamanta mai are de plată
suma de 27.790,22 RON.
Pârâta SC C.E. SRL este îndreptățită
să cunoască de ce apărările sale au fost înlăturate, mai ales că a fost
administrat un probatoriu suplimentar, care nu a fost examinat de instanță,
motivarea sumară existentă în prezent nefiind suficientă a răspunde exigențelor
în materie.
Pentru aceste rațiuni, urmează a
admite recursul pârâtei SC C.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr.
333 din 24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o
va casa și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC
C.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite
cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 7 iulie 2010.