ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 14725 din 29 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA București în contradictoriu cu pârâta SC C.E. SRL București în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume: - 55.979 RON reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații; - 211.176,66 RON cu titlu de penalități calculate până la data de 24 decembrie 2007. De asemenea s-a dispus rezilierea contractului de abonament din 1 octombrie 2003 și obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 175.315,71 lei (echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.).

În final a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.561,3 RON . În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul de abonament la servicii la data de 1 octombrie 2003, prin care reclamanta s-a angajat să furnizeze servicii de telecomunicații către un număr de 598 de telefoane, care au fost conectate succesiv. Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturile fiscale din 27 mai 2005 și 20 aprilie 2006, în valoare totală de 55.979, 46 RON . Pârâta, deși a depus o serie de înscrisuri, nu a făcut dovada plății acestor facturi și nici nu a dovedit neexecutarea obligației de către reclamantă sau o cauză străină exoneratoare de răspundere.

Pentru neplata în termen a acestor facturi, pârâta datorează și penalități, calculate potrivit clauzei penale inserate în art. 9 pct. 1 din contract precum și art. 1066 C. civ. Rezilierea contractului de abonament a antrenat din partea pârâtei și obligația de plată a daunelor interese determinate după modul de calcul stabilit anticipat în art. 9 pct. 2 din contract, pentru denunțarea contractului înainte de termen. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 333 din 24 iunie 2009 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de pârâta SC C.E. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de apel la data de 25 iunie 2008 a încuviințat părților probele solicitate, respectiv apelantei pârâte proba cu înscrisuri interogatoriu și expertiză contabilă, iar intimatei reclamante proba cu înscrisuri și interogatoriu. S-a apreciat că pentru serviciile prestate în baza contractului de abonament la servicii reclamanta a emis cele două facturi fiscale. În legătură cu cuantumul pretențiilor pârâta nu a contestat factura emisă în termenul prevăzut de art. 10 din Condițiile Generale de furnizarea serviciilor care prevede că orice reclamație a abonatului în legătură cu serviciul sau valoarea facturilor se va comunica în scris, în termen de 45 de zile, calculată de la data prestării serviciului.

Raportul de expertiză contabilă reține în capitolul II că reclamanta are de încasat suma de 55.979,45 RON , adică suma pe care reclamanta a cerut-o prin acțiune. De asemenea apelanta pârâtă nu a depus niciun înscris prin care să precizeze o altă modalitate de calcul a penalităților de întârziere în funcție de prevederile contractuale. Împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.E. SRL București, care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel nu a examinat excepția de neexecutare a contractului de către SC T. SA, excepție invocată de apelanta SC C.E. SRL. Nu s-a ținut seama de concluziile raportului de expertiză, care a precizat că reclamanta datorează pârâtei suma de 27.790,22 RON , reprezentând datorii reciproce ale părților, care puteau fi compensate. Eronat s-a reținut că nu au fost depuse înscrisuri prin care să fie precizată o altă modalitate de calculul a penalităților de întârziere, în realitate la dosar existând Acordul de Parteneriat încheiat la data de 30 octombrie 2004 în care s-a modificat procentul de penalizare de la 1% la 0,01% pe zi de întârziere.

Și rezilierea contractelor s-a făcut abuziv deși contul a fost achitat în întregime. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei SC C.E. SRL în limitele și pentru următoarele considerente. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. SA București are ca obiect obligarea pârâtei SC C.E. SRL la plata sumei de 55.979,46 RON cu titlu de debit pentru serviciile de telecomunicații prestate, a sumei de 211.176,66 RON cu titlu de penalități de întârziere la plata serviciilor de telecomunicații și rezilierea contractului de abonant din data de 1 octombrie 2003, precum și plata daunelor interese în sumă de 175.315,76 RON echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.

Așa cum au reținut instanțele judecătorești anterioare, întreg litigiul a fost generat de neplata celor două facturi fiscale din 27 mai 2005 și 20 aprilie 2006 în valoare totală de 55.979,46 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații. Este adevărat că prin încheierea de ședință din 26 iunie 2008 instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse de pârâtă și care a fost efectuată de expertul contabil P.M.C. Tot același expert a răspuns și la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă inițial, formulate de reclamanta SC T. SA, care au fost admise prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2009. Deși în faza procesuală a apelului, instanța a dat dovadă de rol activ și a administrat la cererea părților probe suplimentare, totuși nu a valorificat rezultatul lor pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele controversate.

În motivarea deciziei recurate nu se regăsesc considerentele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii de respingere a apelului reclamantei, consemnându-se aspecte de ordin general ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Constant, jurisprudența a evidențiat că o hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra, de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția adoptată. Toate aceste argumente de natură juridică trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, dar și la cadrul legal aplicabil. Pârâta a invocat în apărarea sa și se regăsesc aceste aspecte în documentația existentă la dosar, înscrisuri suplimentare depuse în apel și avute în vedere la efectuarea expertizei contabile.

La rândul său, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil P.M.C., concluzionează că nu se justifică calcularea penalizărilor de întârziere, deoarece în urma compensării sumelor neîncasate cu obligațiile față de pârâtă, reclamanta mai are de plată suma de 27.790,22 RON. Pârâta SC C.E. SRL este îndreptățită să cunoască de ce apărările sale au fost înlăturate, mai ales că a fost administrat un probatoriu suplimentar, care nu a fost examinat de instanță, motivarea sumară existentă în prezent nefiind suficientă a răspunde exigențelor în materie. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul pârâtei SC C.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.E. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 iulie 2010.