ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2718/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011

Prin sentința

comercială nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC T.M.L. SA împotriva

pârâtei SC C.E.R.C. SRL și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata

sumei de 55.979 lei contravaloare servicii de telecomunicații și 211.176,66 lei

penalități de întârziere calculate până la data de 24 decembrie 2007. S-a

dispus rezilierea contractului de abonament seria E nr. 46880 din 01 octombrie

2003 și obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 175.315,76 lei.

Totodată, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei cheltuielile de

judecată în cuantum de 13.561,3 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că în baza unui contract de abonament

telefonic reclamanta i-a prestat pârâtei servicii de furnizare telecomunicații

a căror contravaloare nu a fost achitată de către pârâtă, care nu a dovedit

neexecutarea obligației corelative de către reclamantă sau o cauză străină

exoneratoare de răspundere. Penalitățile de întârziere au fost calculate

potrivit clauzei penale contractuale, iar rezilierea a fost dispusă în baza

art. 1020, art. 1021 C. civ., care a antrenat obligația pârâtei de plată a

daunelor interese determinate după modul de calcul stabilite anticipat, în

contract, pentru denunțarea acestuia înainte de termen. Asupra cheltuielilor de

judecată s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., fiind reprezentată de

taxele de timbru și onorariul avocațial.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat , cu obligarea

apelantei la plata sumei de 5.950 lei cheltuieli de judecată, prin decizia

comercială nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

S-a reținut în

motivare, că pârâta nu a contestat factura în termenul prevăzut de contract ,

iar expertiza contabilă administrată în cauză relevă sumele pe care aceasta le

datorează reclamantei în baza contractului. De asemenea, în apărare nu s-a

depus niciun înscris prin care pârâta să precizeze o altă modalitate de calcul

a penalităților de întârziere.

Recursul declarat de

pârâtă împotriva deciziei pronunțate în apel a fost admis, cu consecința

casării acesteia și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului, aceleiași

instanțe, prin decizia nr. 2616 din 7 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a reținut în considerente faptul că decizia nu cuprinde

considerentele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii

instanței, consemnându-se aspecte de ordin general, cu încălcarea art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, reține

că pârâta este îndreptățită să cunoască motivul pentru care apărările sale au

fost înlăturate , în condițiile administrării unui probatoriu suplimentar ,

care nu a fost examinat de instanță.

În rejudecarea

apelului, după casarea cu trimitere Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a pronunțat Decizia comercială nr. 37 din 2 februarie 2011 prin care

a admis apelul formulat de pârâta SC C.E.R.C. SRL împotriva sentinței

comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC T.M.L. SA și în

consecință sentința atacată a fost schimbată în întregime, în sensul

respingerii acțiunii ca nefondată și obligării reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 14.120 lei.

În considerentele

deciziei s-a reținut că între părți s-a încheiat inițial contractul de

abonament la serviciile Zapp seria E nr. 46880 din 1 octombrie 2003 , prin care

reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de telecomunicații prin

intermediul a trei conturi către un număr de 598 de telefoane, care au fost

conectate succesiv , însă ulterior, relațiile contractuale dintre părți au

devenit complexe , prin încheierea altor contracte de parteneriat, de prestări

servicii și promovare comercială, evidențiate în expertiza contabilă

administrată.

Astfel, contractul

inițial a fost modificat în sensul că, prin înțelegerile ce au urmat s-au

acordat reduceri și facilități de către alte societăți care au acționat în

numele reclamantei, în calitate de agenți , așa cum relevă probele

administrate.

Curtea a mai reținut

că excepția de neexecutare invocată de pârâtă este întemeiată întrucât, chiar

dacă aceasta nu a contestat expres facturile în cauză, a solicitat constant

reclamantei respectarea obligațiilor asumate iar expertiza întocmită

concluzionează că, în urma compensării datoriilor reciproce, reclamanta este

cea care datorează pârâtei suma de 27.790,22 lei .

În argumentarea

reținerii excepției de neexecutare , instanța a reținut că reclamanta nu și-a

îndeplinit obligațiile acordării bonusurilor și facilităților la care s-a

obligat, evidențiate în expertiză.

Reținând că debitul

principal nu este datorat, a fost respinsă și cererea de acordare a penalităților

aferente, fiind totodată respinsă și cererea de reziliere a contractului, în

lipsa culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, precum și

solicitarea obligării acesteia la daune interese.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea deciziei pronunțate

în apel, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei

instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurenta invocă greșita interpretare a actelor deduse judecății și

susține că, în fapt, din contractul de abonament încheiat între părți nu

rezultă vreo obligație a reclamantei de acordare a unor facilități și pe care

nu a îndeplinit-o, iar o asemenea obligație nu rezultă nici din vreun alt

contract semnat în nume propriu sau prin reprezentant de către

SC T.M.L. SA.

Prin urmare, se arată

că în mod greșit a fost soluționată excepția de neexecutare a contractului

invocată de pârâtă .

Totodată, recurenta

arată că decizia s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 119

C. proc. civ., art. 969 C. civ., raportat la art. 1 alin. (2) C. com., a art. 155

alin. (1) C. fisc. și a principiului relativității actelor juridice.

Sub acest aspect,

recurenta a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de voința părților

exprimată prin clauzele contractuale astfel cum au fost asumate, stabilind că

ar fi vorba de o neexecutare a contractului de către reclamantă, în condițiile

în care acesta nu conține nicio prevedere referitoare la acordarea unui bonus

sau a altei facilități.

Se mai susține că

apărările pârâtei, având natura unor contrapretenții, se impunea a fi

solicitate pe cale cererii reconvenționale, și nu ca apărări de fond , lipsind

prin aceasta pe reclamanta-recurentă de un grad de jurisdicție în analiza

temeiniciei acestora.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate se va reține că acesta este fondat, conform art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Între părți a fost

încheiat la data de 1 octombrie 2003 un contract de abonament la servicii de

telefonie mobilă în baza căruia reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de

telecomunicații către pârâtă pentru un număr de 598 de telefoane mobile,

pârâtei revenindu-i obligația corelativă de a achita la scadență contravaloarea

acestora.

În speță, sunt în

discuție două facturi fiscale pe care pârâta nu le-a achitat, respectiv factura

nr. 340221 din 27 mai 2005 și factura seria IFXIX nr. 9208241PJ din 20 aprilie

2006.

În primă instanță,

pârâta nu a formulat întâmpinare care să cuprindă apărările față de cererea de

chemare în judecată , potrivit art. 115 C. proc. civ., însă a invocat excepția

de neexecutare a contractului în faza procesuală a apelului, susținând

neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de acordare a unor bonusuri și

facilități la care s-a obligat , excepție reținută ca întemeiată de către

instanța de apel , prin hotărârea supusă recursului, în mod greșit.

Astfel, se va reține

că, actul juridic dedus judecății îl reprezintă contractul de abonament seria E

nr. 46880 din 1 octombrie 2003 din ale cărui clauze nu rezultă vreo obligație a

prestatorului serviciului de telefonie mobilă, în speță reclamanta

SC T.M.L. SA, de a

acorda vreun bonus ori altă facilitate cocontractantei sale SC C.E.R.C. SRL.

Apărările pârâtei,

deși au fost susținute sub forma unei excepții de neexecutare a contractului,

reprezintă în fapt contrapretenții rezultate din derularea altor raporturi

contractuale pretins încheiate cu reclamanta ori reprezentanți ai acesteia, iar

nu simple apărări de fond, cum eronat a reținut instanța de apel.

Astfel, admiterea

excepției de neexecutare a contractului nu vizează neexecutarea vreunei

obligații specifice a reclamantei rezultate din contractul de abonament sau

strict referitoare la cele două facturi care fac obiectul litigiului, ci,

neacordarea unor pretinse bonusuri și alte facilități de către SC T.M.L. SA ca urmare

a unor alte raporturi juridice , pretins a fi în strânsă legătură cu contractul

de abonament în litigiu.

Excepția de

neexecutare presupune , pe lângă existența unui contract sinalagmatic,

existența unor obligații reciproce rezultate din același contract, precum și o

neexecutare a obligațiilor uneia dintre părți , în condițiile în care aceasta

pretinde celeilalte părți îndeplinirea obligațiilor corelative.

Prin urmare, se

reține că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea art. 119 alin. (1) C. proc.

civ. care prevede că ,,dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea

reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională”.

În consecință,

întrucât reclamanta a învestit instanța cu o acțiune comercială patrimonială,

solicitând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani derivând dintr-un contract

încheiat între părți, iar pârâta nu a făcut dovada achitării, și reținând că

excepția de neexecutare a fost greșit invocată și reținută ca atare, fără ca

aceasta să decurgă din actul juridic dedus judecății, potrivit considerentelor

mai sus reținute, urmează a se da eficiență dispozițiilor art. 969, art. 1020

și art. 1021 C. civ.

Astfel, conform art. 312

alin. (1) și (2) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va

admite recursul declarat de reclamantă, cu consecința modificării deciziei

pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului pârâtei, potrivit art. 296 C.

proc. civ. și menținerii sentinței primei instanțe care a admis acțiunea

reclamantei așa cum a fost formulată.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., fiind în culpă procesuală, intimata SC C.E.R.C. SRL va fi obligată să-i

achite recurentei suma de 4272,85 lei cheltuieli de judecată ocazionate cu

plata taxelor judiciare de timbru , potrivit ordinelor de plată nr. 31806 și

27850 (fila 31,32) și a timbrului judiciar (fila 30 verso).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta SC T.M.L. SA BALOTEȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 2

februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta C.E.R.C.

SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Obligă intimata C.E.R.C.

SRL BUCUREȘTI la plata sumei de 4272,85 lei, cheltuieli de judecată în favoarea

recurentei SC T.M.L. SA BALOTEȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.