ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 722/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 722/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 20 noiembrie 2008

sub nr.44338/3/2008 reclamanta SC B.T.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.I.E.

SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate

rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 27 din 4 februarie

2000 încheiat între părți ca urmare a operării pactului comisoriu de grad III

prevăzut la cap. XI, art. 11.1 lit. e) din contract și prin urmare să se

dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei

de 2.787,66 lei reprezentând contravaloare factură nr. 10112 din 11 martie 2008;

- obligarea pârâtei să predea

reclamantei întregul activ ce a făcut obiectul asocierii în participațiune,

respectiv să predea spațiul comercial în suprafață de 136,30 mp situat în

municipiul Cluj, județul Cluj împreună cu terenul aferent părții de active

asociate în suprafață de (42,8 mp) 31,44 mp, cu toate cheltuielile imobilului

(utilități) achitate la zi la data predării efective;

- plata daunelor-interese în cuantum

de 670 Euro/lună plus TVA (prejudiciu efectiv cauzat și beneficiu nerealizat)

cauzate reclamantei ca urmare a nepredării spațiului în discuție în termen de 5

zile de la data primirii notificării nr. 878 din 04 martie 2008, daune

calculate de la data de 10 martie 2008 până la data predării efective a acestui

spațiu;

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că la

data de 04 februarie 2000 s-a încheiat între părți contractul de asociere în

participațiune nr. 27 din 04 februarie 2000 prin care s-a stabilit dezvoltarea

unui program de investiții pentru modernizarea și exploatarea în comun a părții

de activ liberă de sarcini, aflată în administrarea directă a sucursalei B.T.T.

Cluj, respectiv spațiul liber de contracte din activul Sediu de agenție B.T.T.

Cluj, situat în Municipiul Cluj, în suprafață utilă de 100 mp și terenul

aferent în suprafață de 31,44 mp, bunuri identificate conform anexei nr. 1 la

contract.

Prin actul adițional nr. 1 din 29

septembrie 2004 părțile contractului de asociere în participațiune au modificat

suprafața ce formează obiectul contractului în sensul că era vorba de activul

„Sediu Agenție B.T.T. Cluj”, aflat în administrarea directă a sucursalei B.T.T.

Cluj, situat în Municipiul Cluj, în suprafață de 136,30 mp și teren aferent în

suprafață de 42,8 mp.

Pentru cota minimă de participare la

profit, părțile s-au înțeles ca asociatul administrator să achite asociatului

participant SC B.T.T. SA suma de 670 Euro/lună la care se adaugă TVA, iar

diferența de plătit, conform cotei de participare la profit a SC B.T.T. SA, se

va stabili în maxim 30 de zile de la încheierea bilanțului contabil anual.

Plata sumei de 670 Euro/lună la care

se adăuga TVA urma să fie efectuată în contul asociatului participant SC B.T.T.

SA, până la data de 10 a lunii în curs, pentru luna precedentă, pe baza

facturii emisă de CS B.T.T. SA.

Durata contractului a fost stabilită

la 10 ani, existând posibilitatea prelungirii acestuia cu acordul părților,

prin încheierea unui act adițional.

A mai arătat reclamanta că pe durata

derulării contractului, pârâta și-a îndeplinit cu întârziere obligațiile

contractuale asumate referitoare la achitarea cotei minime de profit aferentă

lunilor octombrie, noiembrie și decembrie ale anului 2007, așa cum rezultă din

facturile nr. 10056 din 25 octombrie 2007, 10072 din 23 noiembrie 2007 și 10081

din 19 decembrie 2007.

În drept cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 480, art. 482, art. 483, art. 969 și art. 1073, art. 1020,

art. 1021 C. civ., art. 10 pct. 1, art. 274 C. proc. civ.

În dovedirea cererii reclamanta a

depus înscrisuri.

Prin sentința comercială nr. 10597

din 7 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost

admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost constată rezilierea

contractului de asociere în participațiune nr. 27 din 4 februarie 2000, din

culpa pârâtei, a fost obligată pârâta la plata sumei de 2787,66 lei penalități

de întârziere, precum și să predea reclamantei activul ce a făcut obiectul

contractului „Sediul Agenție B.T.T. Cluj” situat în Cluj-Napoca, județul Cluj,

a fost obligată pârâta la 6644,17 Euro în echivalent lei la data plății,

reprezentând daune interese calculate de la data de 30 martie 2008 până la data

de 20 noiembrie 2008, s-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Între reclamantă și pârâtă s-a

încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 27 din 4 februarie 2000

și actul adițional nr. 1 din 29 septembrie 2004 având ca obiect exploatarea în

comun a activului sediu agenție B.T.T. Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca, județul

Cluj.

Asociatul participant – pârâta avea

obligația de a achita suma de 670 Euro/lună plus TVA până la data de 10 a lunii în curs, pentru luna precedentă, pe baza facturii emisă de asociatul administrator –

reclamanta.

Pârâta a plătit, depășind termenul

scadent, sumele prevăzute în facturile nr. 10056 din 25 octombrie 2007, 10072

din 23 noiembrie 2007, 10081 din 19 decembrie 2007, 10099 din 24 ianuarie 2008,

9984 din 24 ianuarie 2008, considerent pentru care reclamanta a făcut aplicarea

pactului comisoriu prevăzut de art. 11.1 lit. e) notificând pârâtei rezilierea

de drept a contractului.

Conform dispozițiilor art. 6.3 din

contract, pentru neplata în termen a obligațiilor contractuale, asociatul

administrator va plăti penalități de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere,

aplicate asupra sumei datorate, astfel că pârâta a fost obligată la plata sumei

de 2.787,66 lei cu titlu de penalități de întârziere și la plata sumei de

6.644,17 Euro în echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune

interese pentru nepredarea spațiului, calculate de la data de 10 martie 2008

până la data de 20 noiembrie 2008.

Criteriul în funcție de care s-a

stabilit cuantumul daunelor îl reprezintă cota minimă stabilită de părți prin

contractul de asociere.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel ambele părți.

Reclamanta a solicitat admiterea

apelului său, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării intimatei la

plata sumei de 670 Euro/lună plus TVA de la data de 10 martie 2008 până la

predarea efectivă a spațiului ce a format obiectul contractului, sumă ce

reprezintă daune-interese pentru prejudiciul cauzat, cu cheltuieli de judecată.

Apelanta pârâtă a solicitat, la rândul

său, admiterea apelului declarat, modificarea în tot a sentinței în sensul

respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de

judecată.

Prin decizia comercială nr. 268 din 4

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins

apelul formulat de reclamantă, a fost admis apelul formulat de pârâtă, a fost

schimbată în tot sentința comercială nr. 10597 din 7 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a fost respinsă acțiunea, ca nefondată,

fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2975 lei cheltuieli de judecată

către pârâtă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele.

Reclamanta a solicitat instanței să

constate rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat cu

apelanta-pârâtă, ca urmare a operării pactului comisoriu de grad III prevăzut

la Cap. XI, art. 11.1 lit. e) din contract, și în consecință să fie obligată

aceasta la plata contravalorii penalităților de întârziere, la predarea activului

ce a făcut obiectul asocierii, precum și la plata daunelor interese.

Reclamanta a solicitat instanței să

constate rezilierea convențională, în temeiul art. 11.1 lit. e) din contract,

potrivit căruia asocierea va înceta prin rezilierea de plin drept fără nici o

altă formalitate prevăzută de lege, printr-o notificare simplă (făcută cu cel

puțin 5 zile înaintea datei încetării), în cazul în care una din părți, în mod

culpabil dovedit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract.

Obligația neîndeplinită de către

pârâtă constă în achitarea cu întârziere a mai multor facturi privind cota de

asociere datorată.

Clauza cuprinsă în art. 11.1 lit. e)

din contract reprezintă într-adevăr un pact comisoriu de grad III, astfel cum

susține B.T.T., însă ale cărui efecte sunt mai puțin energice.

Astfel, pornind de la modul în care

a fost redactat pactul comisoriu și care reprezintă voința părților, partea

care solicită rezilierea trebuie să dovedească că în mod culpabil cealaltă

parte nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract.

Ca atare, instanța este cea care trebuie

să aprecieze, în această situație, cu privire la îndeplinirea culpabilă sau nu

a obligațiilor contractuale de către pârâtă, ca o condiție prealabilă a

constatării rezilierii.

Reclamanta a invocat în susținerea

cererii sale de constatare a rezilierii, faptul că pârâta a achitat cu

întârziere o serie de facturi, iar la data introducerii acțiunii aceasta datora

suma de 2.787,66 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 10112 din 11

martie 2008.

Din facturile și chitanțele depuse

la dosar, nu rezultă că la data introducerii acțiunii pârâta se afla în culpă

contractuală, toate obligațiile de plată către reclamantă fiind stinse. Mai

mult, factura nr. 10112 din 11 martie 2008 a fost achitată cu OP nr. 136 în data de 9 aprilie 2008.

Având în vedere că nu există nici o

culpă dovedită din partea pârâtei în îndeplinirea obligațiilor contractuale,

măsura rezilierii dispusă de către prima instanță este greșită, motiv pentru

care în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a admis apelul

pârâtei, a schimbat, în tot, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii,

ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, reclamanta SC B.T.T. SA București aducându-i următoarele critici.

Decizia recurată a fost pronunțată

cu încălcarea legii și cu interpretarea greșită actului juridic dedus

judecății, având drept consecință schimbarea înțelesului vădit și neîndoielnic

al acestuia.

Recurenta arată că prin contractul

de asociere în participațiune, nr. 27 din 4 februarie 2000, cele două părți și-au

asumat drepturi și obligații, a căror încălcare sau executare

necorespunzătoare, au convenit să fie sancționate prin aplicarea pactului

comisoriu de grad III, respectiv prin rezilierea de plin drept a contractului

(art. 10 pct. 1), fără nici o altă formalitate prevăzută de lege, făcută

printr-o simplă notificare [art. 11 pct. 1 lit. e)].

De-a lungul timpului asociatul

administrator SC M.I.E. SRL nu a dat dovadă de bună credință în relația

contractuală cu SC B.T.T. SA, îndeplinindu-și necorespunzător obligațiile

contractuale și procedând la executarea acestora doar sub amenințarea aplicării

sancțiunii rezilierii contractului de asociere.

În acest sens, recurenta-reclamantă

invocă adresele nr. 1363 din 25 iunie 2004, nr. 3093 din 18 decembrie 2003, nr.

585 din 15 martie 2004, prin aceste adrese reclamanta solicitând pârâtei

transmiterea raportului periodic al activității de asociere, pârâta

neîndeplinindu-și obligația de transmitere a acestuia.

Și în ce privește executarea

obligației de plată a cotei minime de asociere, pârâta nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale, reclamanta indicând în acest sens un nr. de 14

facturi care au fost plătite cu întârziere.

Reclamanta-recurentă apreciază că în

cuprinsul contractului a fost prevăzut un pact comisoriu de gradul III care

prevede ca în cazul în care una dintre părți nu execută obligațiile sale până

la termenul stabilit, contractul este rezolvit de plin drept, instanța de

judecată nefiind competentă să acorde termen de grație debitorului și nici să

se pronunțe cu privire la oportunitatea rezoluțiunii, în contractele comerciale

nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului.

Prin urmare, recurenta-reclamantă

apreciază că a procedat în mod legal atunci când, prin adresa nr. 878 din 4

martie 2008, a notificat pe pârâtă cu privire la aplicarea pactului comisoriu

de gradul III solicitându-i predarea activului.

Menționează că a intentat acțiune în

instanță, deoarece pârâta nu a dat curs cererii sale.

Recurenta apreciază că hotărârea

instanței de apel a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus

judecății, deoarece în loc să aprecieze cu privire la existența culpei

procesuale a pârâtei la momentul în care pactul comisoriu a fost valorificat

prin notificarea adresată pârâtei, instanța de apel s-a raportat la existența

culpei pârâtei la momentul introducerii acțiunii, încălcând astfel prevederile

art. 44 C. com. și ale art. 1079 C. civ., instanța de apel depășind astfel

atribuțiile puterii judecătorești.

În drept, recurenta-reclamantă și-a

întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

S-a solicitat judecarea cauzei în

lipsă.

La dosarul cauzei intimata pârâtă a

depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

considerând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 4, 8 și 9 C.

proc. civ.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate în recurs, precum și la apărările formulate

prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente.

Critica cu privire la incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu poate fi reținută.

Astfel, chiar reclamanta este cea

care a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat acesteia

să constate rezilierea contractului în reziliere în participațiune nr. 27 din 4

februarie 2000 încheiat între părți, obligarea pârâtei la predarea întregului

activ ce a făcut obiectul asocierii, la plata unor sume de bani precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, dacă

reclamanta-recurentă considera că o instanță judecătorească nu este competentă

să soluționeze respectiva cerere, nu trebuia să se adreseze instanței de

judecată.

Instanța de judecată este, însă,

competentă să soluționeze cererea formulată de reclamantă, însă problema care

se pune este aceea dacă reclamanta a reușit să-și dovedească pretențiile sau

nu, instanța de apel reținând, în mod corect, că reclamanta trebuia să-și

dovedească, în instanță, pretențiile, respectiv faptul că pârâta nu și-a

îndeplinit, în mod culpabil, obligațiile contractuale, și abia atunci instanța

de judecată ar fi trebuit să constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de

art. 11 pct. 1 lit. e) din contract.

Nu se poate reține nici critica cu

privire la incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece

instanța de apel nu a făcut decât să interpreteze clauzele contractului, prin

raportare la dispozițiile legale, nefăcând o așa zisă interpretare greșită a

actului juridic dedus judecății, apreciind că, în speță, este vorba despre un

contract de asociere în participațiune și nu de un alt tip de contract.

Prin urmare, nu există o

interpretare greșită a actului juridic dedus judecății ci doar o interpretare a

clauzelor contractului, incidente fiind astfel, cel puțin teoretic, doar

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici sub acest aspect, însă,

criticile formulate nu pot fi reținute.

În mod corect a reținut instanța de

apel că la art. 11 pct. 1 lit. e) din contract a fost prevăzut un pact

comisoriu de grad III, dar că, pentru ca acest pact comisoriu să opereze,

trebuie să se dovedească faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, în mod culpabil.

Prin urmare, aceasta era singura

problemă de drept, care s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., însă ea a fost dezlegată în mod legal de către instanța de apel,

din cuprinsul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. e) ale contractului de asociere

în participațiune nr. 27 din 4 februarie 2000, rezultând, într-adevăr, că

pentru a opera pactul comisoriu de gradul III, trebuie să se dovedească neîndeplinirea,

în mod culpabil, a obligațiilor contractuale de către una dintre părți, în

speță de către pârâtă.

Celelalte critici vizează, însă,

chiar starea de fapt, respectiv îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor

contractuale de către pârâtă, instanța de apel reținând că nu s-a făcut dovada

faptului că pârâta s-ar fi aflat în culpă contractuală.

Sub aspectul temeiniciei, respectiv

al îndepliniri sau neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă, instanța

de recurs nu mai poate analiza hotărârea instanței de apel, pct. 10 și 11 ale

art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere cele arătate mai

sus, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

reclamanta-recurentă va fi obligată la 3.100 lei cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de reclamanta SC B.T.T.

SA București împotriva deciziei

comerciale nr. 268 de la 4 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă reclamanta la plata sumei de

3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

februarie 2011.