ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2012

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 9738/300/2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta SC B.T.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SRL solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafață de 165 m.p., conform planului anexat la cerere, deoarece contractul de asociere a expirat prin ajungerea la termen la data de 8 septembrie 2007. Prin sentința civilă nr. 8342 din 6 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 45851/3/2008.

Prin sentința comercială nr. 10589 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a fost constatată încetarea efectelor contractului de asociere în participațiune nr. 334 din 10 iunie 1999, prin ajungerea la termen și a fost obligată pârâta SC M.T. SRL să predea reclamantei activul teren în suprafață de 165 m 2 , ce a făcut obiectul contractului. Totodată, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect daune interese. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele: Între părți a fost încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 334 din 10 iunie 1999, având ca obiect exploatarea suprafeței de 165 m.p., contribuția reclamantei, prin amenajarea unui spațiu comercial de către pârâtă, investițiile făcute în acest spațiu fiind contribuția acesteia din urmă.

După mai multe modificări ale contractului, acesta urma să înceteze la 8 septembrie 2007, însă, după expirarea acestui termen pârâta a refuzat să predea activul teren, motiv pentru care a fost decisă admiterea capătului de cerere privind evacuarea și respingerea celui privind acordarea de daune interese, ca nedovedită. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. În motivarea apelului a fost criticată sentința, ca nelegală, cu privire la respingerea capătului de cerere de acordare a daunelor interese. Prin cererea de apel a fost solicitat prejudiciul și pe sezonul estival 2009. La rândul său, pârâta a declarat apel, solicitând schimbarea, în parte, a hotărârii apelate și obligarea reclamantei la prelungirea contractului nr. 334/1999.

În motivare a susținut că la 20 aprilie 2005 pârâta-apelantă a formulat cerere de cumpărare a terenului în litigiu, pe temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, iar la 18 mai 2005 i-a fost comunicat un răspuns evaziv, în care se preciza că vânzarea este o posibilitate și nu o obligativitate. Apelanta a mai susținut că textul de lege arătat mai sus îi dă dreptul acesteia să cumpere imobilul și să pretindă prelungirea contractului de închiriere, dacă există cererea expresă de cumpărare a activului. Prin încheierea din 10 septembrie 2010 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocate de apelanta-pârâtă, prin notele de ședință din 7 iunie 2010. La 8 martie 2011 a fost depus raportul de expertiză.

Prin decizia comercială nr. 135/ A din 11 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA și a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta SC M.T. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin contractul de asociere în participațiune nr. 334/99, SC B.T.T. SA a încheiat cu pârâta SC M.T. SRL convenția prin care, prima punea la dispoziție suprafața de 165 m.p., în scopul ca pârâta să efectueze investiții privind construirea de spații comerciale, conform devizului estimativ, cea din urmă fiind și administratorul asociației. Acest contract a fost modificat de mai multe ori, vizând printre altele valoarea investițiilor la care era obligată pârâta (14.000 dolari S.U.A.

– act adițional nr. 37/2000; act adițional nr. 679 din 1 septembrie 2004, prin care a fost prelungită durata contractului până la 8 septembrie 2007). După obținerea autorizației de construire nr. 133 din 27 octombrie 2000 pârâta a realizat construcția spațiului comercial a cărei recepție a fost realizată la 4 februarie 2004. La momentul arătat valoarea imobilului era de 511.500.000 rol, iar potrivit raportului de expertiză în februarie 2011 valoarea era de 86.365 lei noi iar după scăderea coeficientului de uzură, valoarea ei era de 71.683 lei (ron), echivalentul a 16.846 euro. Potrivit aceluiași raport, valoarea terenului este de 9.350 euro. Prin decizia nr. 186 din 13 mai 2007 a SC B.T.T. SA a fost decisă respingerea cererii formulată de pârâtă, înregistrată la 1 august 2007 de reclamantă, privind prelungirea contractului de închiriere.

Prin adresa nr. 988 din 18 mai 2005 reclamanta a declinat competența de a decide asupra cererii formulate de pârâtă, privind cumpărarea terenului, la R.A. A.P.P.S. După expirarea duratei contractului reclamanta a solicitat evacuarea de pe suprafața de 165 m.p. teren, iar ulterior, la 10 februarie 2009, a depus la tribunal precizare prin care a solicitat obligarea pârâtei să predea întregul activ ce a făcut obiectul asocierii în participațiune (mijloace fixe, obiecte inventar și teren în suprafață de 165 m.p., conform planului de situație (…)”. Potrivit raportului de expertiză reclamanta a suferit un prejudiciu de 7.442 euro pe anul 2008 și de 7650 euro pe anul 2009, în varianta în care ar închiria întregul spațiu comercial și 10.125 euro, respectiv 10.409 euro pe cei doi ani, în cazul în care ar închiria doar terenul de 170 m.p.

Potrivit dispozițiilor art. 254 C. com., „Participanții nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii”. Cu toate acestea, întrucât privește raporturile între dânșii, asociații pot să stipuleze ca lucrurile ce au adus să li se restituie în natură, având dreptul, în caz când restituțiunea nu s-ar putea face, la reparația daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociaților se mărginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi”. Potrivit dispozițiilor 10.1 din actul adițional nr. 37/2000, asocierea va înceta, urmând ca activul și pasivul dobândit de părți în temeiul contractului să fie partajate în următoarele situații: (…). Potrivit art. 10.2 din același act adițional, lichidarea asocierii se va face potrivit cotelor de participațiune prevăzute în contract.

Dacă însă din acte rezultă că la formarea patrimoniului contribuția este de +/- 10 % mai mare decât cea prezentă în contract, împărțirea activului se va face potrivit contribuției efective. Potrivit dispozițiilor art. 969 alin. (1) C. proc. civ., „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. În ce privește apelul formulat de pârâtă, instanța de apel a reținut că aceasta a solicitat pentru prima dată în apel să fie obligată SC B.T.T. SA să prelungească contractul de închiriere. Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”. Instanța de apel a constatat că reclamanta și-a încălcat propriul contract, căci prin dispozițiile art. 10.1 și 10.2 din actul adițional nr. 37/2000 se stipulează că după încetarea contractului, părțile urmează să efectueze lichidarea asocierii, prin împărțirea activului și pasivului, în funcție de cotele de participațiune, ori în funcție de contribuția efectivă a părților la asociere. Așa fiind, apelanta-reclamantă trebuia să solicite mai întâi lichidarea asocierii și apoi putea să pretindă evacuarea. Instanța de apel a reținut că fără această lichidare este dificil de conceput evacuarea de pe teren, atâta timp cât pârâta a edificat o construcție și atâta timp cât nu a fost efectuată lichidarea asociației, iar regulile accesiunii imobiliare dau pârâtului dreptul de a refuza evacuarea fără lichidare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-recurentă SC B.T.T. SA, aducându-i următoarele critici. 1. Instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că între părți sunt aplicabile dispozițiile art. 10.1 și art. 10.2 din Actul adițional nr. 37/2000. Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că perioada de valabilitatea a contactului de asociere în participațiune nr. 334/1999, astfel cum a fost modificat ulterior, a expirat la data de 9 februarie 2007. Pe parcursul derulării contractului, pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale nici cu privire la cota de profit, conform art. 10 și 11 din contract, și nici cu privire la plata lunară a utilităților, conform art. 7 și 12 din contract.

Dată fiind această situație, prin decizia nr. 186 din 13 septembrie 2007 a Consiliului de Administrație al reclamantei fost refuzată cererea de prelungire a duratei valabilității contractului de asociere în participațiune, decizie ce i-a fost comunicată pârâtei prin adresa nr. 3279 din 6 noiembrie 2007, astfel încât efectele contractului au încetat la data de 9 septembrie 2007. Prin urmare de la această dată posesia și folosința asupra activului ce a făcut obiectul asocierii din partea pârâtei a devenit nelegitimă. În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304.8 C. proc. civ. 2. Instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că pârâta-intimată nu poate fi obligată la plata daunelor interese.

Suma solicitată reprezintă prejudiciul efectiv cauzat și beneficiul nerealizat, ca urmare a nepredării activului la data încetării contractului de asociere în participațiune. Acest prejudiciu a fost calculat de către recurenta-reclamantă, prin raportare la prețul perceput pentru închiriere unui spațiu cu destinație comercială în stațiunea Costinești, în sezonul estival. S-a apreciat de către recurentă că există o culpă a intimatei-pârâte, prin aceea că deși i s-a comunicat decizia de neprelungire a contractului, aceasta nu a predat activul, fiind evident faptul că există o legătură de cauzalitate între atitudinea culpabilă a pârâtei și prejudiciul cauzat reclamantei. Mai mult, acest prejudiciu a fost calculat de către expertul desemnat de către instanța de apel, astfel încât el poate fi acordat cu ușurință.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304.8 C. proc. civ. 3. În mod nelegal, prima instanță, nu a acordat în totalitate cheltuielile de judecată, pârâta fiind obligată doar la plata sumei de 4308 lei, nefiind acordată suma de 1879,36 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru precum și timbru judiciar în cuantum de 5 lei. Recurenta a solicitat și obligarea la cheltuieli de judecată aferente recursului, precum și judecarea cauzei în lipsă. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1.Prima critică nu poate fi reținută.

Așa după cum, în mod legal, a reținut și instanța de apel, contractul de asociere în participațiune nr. 334 din 10 iunie 1999 a fost modificat prin actul adițional nr. 37/655/8 septembrie 2000, iar la capitolul X, în cadrul art. 10.1 și 10.2 s-a stipulat ca în cazul în care asocierea va înceta, activul și pasivul dobândit de părți în contul asocierii, trebuie să fie partajat potrivit cotelor de participare prevăzute în contract. Cum această partajare nu a avut loc, reclamanta nu putea să pretindă evacuarea pârâtei din activul ce a făcut obiectul asocierii, instanța de apel apreciind, în mod legal, că regulile accesiunii imobiliare, prevăzute de art. 494 alin. (3) C. civ., dau dreptul pârâtei de a refuza evacuarea activului înainte de a se efectua partajarea și lichidarea drepturilor ce i se cuvin din asociere.

Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10.1 și art. 10.2 din Actul adițional nr. 37/2000. 2. Nici cea de-a doua critică nu poate fi reținută. Această critică este strâns legată de prima, daunele interese fiind solicitate ca urmare a pretinsului prejudiciu suferit de către reclamantă prin lipsa de folosință a activului neevacuat de către pârâtă. Cât timp s-a reținut că refuzul pârâtei de a evacua acest activ, este justificat de faptul neefectuării operațiunii de partajare și lichidare a drepturilor ce i se cuvin în urma asocierii, este evident că nu se poate reține culpa pârâtei-intimate în producerea unui prejudiciu, în patrimoniul reclamantei, prin neevacuarea respectivului activ.

3. Nu poate fi reținută nici critica cu privire la neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată de către prima instanță, cât timp acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, prima instanță respingând capătul de cerere având ca obiect daunele interese, cheltuielile de judecată fiind acordate doar parțial, în măsura admiterii acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 274 și urm. C. proc. civ. Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 135/ A din 11 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2012.