ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Prin cererea

înregistrată sub nr. 9738/300/2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București,

reclamanta SC B.T.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SRL solicitând

instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei de

pe terenul în suprafață de 165 m.p., conform planului anexat la cerere, deoarece

contractul de asociere a expirat prin ajungerea la termen la data de 8

septembrie 2007.

Prin sentința civilă nr.

8342 din 6 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția comercială.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 45851/3/2008.

Prin sentința

comercială nr. 10589 din 7 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a

fost constatată încetarea efectelor contractului de asociere în participațiune nr.

334 din 10 iunie 1999, prin ajungerea la termen și a fost obligată pârâta SC M.T.

SRL să predea reclamantei activul teren în suprafață de 165 m

2

, ce a făcut obiectul contractului. Totodată, a fost respins, ca neîntemeiat,

capătul de cerere având ca obiect daune interese.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță a reținut următoarele:

Între părți a fost

încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 334 din 10 iunie 1999,

având ca obiect exploatarea suprafeței de 165 m.p., contribuția reclamantei,

prin amenajarea unui spațiu comercial de către pârâtă, investițiile făcute în

acest spațiu fiind contribuția acesteia din urmă. După mai multe modificări ale

contractului, acesta urma să înceteze la 8 septembrie 2007, însă, după

expirarea acestui termen pârâta a refuzat să predea activul teren, motiv pentru

care a fost decisă admiterea capătului de cerere privind evacuarea și

respingerea celui privind acordarea de daune interese, ca nedovedită.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta.

În motivarea apelului

a fost criticată sentința, ca nelegală, cu privire la respingerea capătului de

cerere de acordare a daunelor interese.

Prin cererea de apel

a fost solicitat prejudiciul și pe sezonul estival 2009.

La rândul său, pârâta

a declarat apel, solicitând schimbarea, în parte, a hotărârii apelate și

obligarea reclamantei la prelungirea contractului nr. 334/1999.

În motivare a susținut

că la 20 aprilie 2005 pârâta-apelantă a formulat cerere de cumpărare a

terenului în litigiu, pe temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004,

iar la 18 mai 2005 i-a fost comunicat un răspuns evaziv, în care se preciza că

vânzarea este o posibilitate și nu o obligativitate.

Apelanta a mai

susținut că textul de lege arătat mai sus îi dă dreptul acesteia să cumpere

imobilul și să pretindă prelungirea contractului de închiriere, dacă există

cererea expresă de cumpărare a activului.

Prin încheierea din

10 septembrie 2010 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active

invocate de apelanta-pârâtă, prin notele de ședință din 7 iunie 2010.

La 8 martie 2011 a fost depus raportul de expertiză.

Prin decizia

comercială nr. 135/ A din 11 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC

B.T.T. SA și a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta SC M.T. SRL.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin contractul de

asociere în participațiune nr. 334/99, SC B.T.T. SA a încheiat cu pârâta SC M.T.

SRL convenția prin care, prima punea la dispoziție suprafața de 165 m.p., în

scopul ca pârâta să efectueze investiții privind construirea de spații comerciale,

conform devizului estimativ, cea din urmă fiind și administratorul asociației.

Acest contract a fost modificat de mai multe ori, vizând printre altele

valoarea investițiilor la care era obligată pârâta (14.000 dolari S.U.A. – act

adițional nr. 37/2000; act adițional nr. 679 din 1 septembrie 2004, prin care a

fost prelungită durata contractului până la 8 septembrie 2007).

După obținerea

autorizației de construire nr. 133 din 27 octombrie 2000 pârâta a realizat

construcția spațiului comercial a cărei recepție a fost realizată la 4

februarie 2004. La momentul arătat valoarea imobilului era de 511.500.000 rol,

iar potrivit raportului de expertiză în februarie 2011 valoarea era de 86.365

lei noi iar după scăderea coeficientului de uzură, valoarea ei era de 71.683

lei (ron), echivalentul a 16.846 euro.

Potrivit aceluiași

raport, valoarea terenului este de 9.350 euro.

Prin decizia nr. 186

din 13 mai 2007 a SC B.T.T. SA a fost decisă respingerea cererii formulată de

pârâtă, înregistrată la 1 august 2007 de reclamantă, privind prelungirea

contractului de închiriere.

Prin adresa nr. 988

din 18 mai 2005 reclamanta a declinat competența de a decide asupra cererii

formulate de pârâtă, privind cumpărarea terenului, la R.A. A.P.P.S.

După expirarea

duratei contractului reclamanta a solicitat evacuarea de pe suprafața de 165 m.p. teren, iar ulterior, la 10 februarie 2009, a depus la tribunal precizare prin care a

solicitat obligarea pârâtei să predea întregul activ ce a făcut obiectul

asocierii în participațiune (mijloace fixe, obiecte inventar și teren în

suprafață de 165 m.p., conform planului de situație (…)”. Potrivit raportului

de expertiză reclamanta a suferit un prejudiciu de 7.442 euro pe anul 2008 și

de 7650 euro pe anul 2009, în varianta în care ar închiria întregul spațiu

comercial și 10.125 euro, respectiv 10.409 euro pe cei doi ani, în cazul în

care ar închiria doar terenul de 170 m.p.

Potrivit

dispozițiilor art. 254 C. com., „Participanții nu au nici un drept de

proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate

de dânșii”.

Cu toate acestea, întrucât

privește raporturile între dânșii, asociații pot să stipuleze ca lucrurile ce

au adus să li se restituie în natură, având dreptul, în caz când restituțiunea

nu s-ar putea face, la reparația daunelor suferite. Afară de aceste cazuri,

drepturile asociaților se mărginesc în a li se da cont de lucrurile ce au pus

în asociațiune și de beneficii și pierderi”.

Potrivit

dispozițiilor 10.1 din actul adițional nr. 37/2000, asocierea va înceta, urmând

ca activul și pasivul dobândit de părți în temeiul contractului să fie

partajate în următoarele situații: (…).

Potrivit art. 10.2

din același act adițional, lichidarea asocierii se va face potrivit cotelor de

participațiune prevăzute în contract. Dacă însă din acte rezultă că la formarea

patrimoniului contribuția este de +/- 10 % mai mare decât cea prezentă în

contract, împărțirea activului se va face potrivit contribuției efective.

Potrivit

dispozițiilor art. 969 alin. (1) C. proc. civ., „Convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante”.

În ce privește apelul

formulat de pârâtă, instanța de apel a reținut că aceasta a solicitat pentru

prima dată în apel să fie obligată SC B.T.T. SA să prelungească contractul de

închiriere.

Potrivit

dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „În apel nu se poate schimba

calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea

mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi”.

Instanța de apel a

constatat că reclamanta și-a încălcat propriul contract, căci prin dispozițiile

art. 10.1 și 10.2 din actul adițional nr. 37/2000 se stipulează că după

încetarea contractului, părțile urmează să efectueze lichidarea asocierii, prin

împărțirea activului și pasivului, în funcție de cotele de participațiune, ori

în funcție de contribuția efectivă a părților la asociere.

Așa fiind,

apelanta-reclamantă trebuia să solicite mai întâi lichidarea asocierii și apoi

putea să pretindă evacuarea.

Instanța de apel a

reținut că fără această lichidare este dificil de conceput evacuarea de pe

teren, atâta timp cât pârâta a edificat o construcție și atâta timp cât nu a

fost efectuată lichidarea asociației, iar regulile accesiunii imobiliare dau

pârâtului dreptul de a refuza evacuarea fără lichidare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta-recurentă SC B.T.T. SA, aducându-i

următoarele critici.

apreciat în mod eronat faptul că între părți sunt aplicabile dispozițiile art. 10.1

și art. 10.2 din Actul adițional nr. 37/2000.

Astfel, din

probatoriul administrat în cauză rezultă că perioada de valabilitatea a

contactului de asociere în participațiune nr. 334/1999, astfel cum a fost

modificat ulterior, a expirat la data de 9 februarie 2007.

Pe parcursul

derulării contractului, pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale nici

cu privire la cota de profit, conform art. 10 și 11 din contract, și nici cu

privire la plata lunară a utilităților, conform art. 7 și 12 din contract.

Dată fiind această

situație, prin decizia nr. 186 din 13 septembrie 2007 a Consiliului de Administrație al reclamantei fost refuzată cererea de prelungire a duratei

valabilității contractului de asociere în participațiune, decizie ce i-a fost

comunicată pârâtei prin adresa nr. 3279 din 6 noiembrie 2007, astfel încât

efectele contractului au încetat la data de 9 septembrie 2007.

Prin urmare de la

această dată posesia și folosința asupra activului ce a făcut obiectul asocierii

din partea pârâtei a devenit nelegitimă.

În drept, recurenta a

invocat dispozițiile art. 304.8 C. proc. civ.

apreciat în mod eronat faptul că pârâta-intimată nu poate fi obligată la plata

daunelor interese.

Suma solicitată reprezintă

prejudiciul efectiv cauzat și beneficiul nerealizat, ca urmare a nepredării

activului la data încetării contractului de asociere în participațiune.

Acest prejudiciu a

fost calculat de către recurenta-reclamantă, prin raportare la prețul perceput

pentru închiriere unui spațiu cu destinație comercială în stațiunea Costinești,

în sezonul estival.

S-a apreciat de către

recurentă că există o culpă a intimatei-pârâte, prin aceea că deși i s-a

comunicat decizia de neprelungire a contractului, aceasta nu a predat activul,

fiind evident faptul că există o legătură de cauzalitate între atitudinea

culpabilă a pârâtei și prejudiciul cauzat reclamantei.

Mai mult, acest

prejudiciu a fost calculat de către expertul desemnat de către instanța de

apel, astfel încât el poate fi acordat cu ușurință.

În drept, recurenta a

invocat dispozițiile art. 304.8 C. proc. civ.

prima instanță, nu a acordat în totalitate cheltuielile de judecată, pârâta

fiind obligată doar la plata sumei de 4308 lei, nefiind acordată suma de

1879,36 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru precum și timbru judiciar în

cuantum de 5 lei.

Recurenta a solicitat

și obligarea la cheltuieli de judecată aferente recursului, precum și judecarea

cauzei în lipsă.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1.Prima critică nu

poate fi reținută.

Așa după cum, în mod

legal, a reținut și instanța de apel, contractul de asociere în participațiune nr.

334 din 10 iunie 1999 a fost modificat prin actul adițional nr. 37/655/8

septembrie 2000, iar la capitolul X, în cadrul art. 10.1 și 10.2 s-a stipulat

ca în cazul în care asocierea va înceta, activul și pasivul dobândit de părți

în contul asocierii, trebuie să fie partajat potrivit cotelor de participare

prevăzute în contract.

Cum această partajare

nu a avut loc, reclamanta nu putea să pretindă evacuarea pârâtei din activul ce

a făcut obiectul asocierii, instanța de apel apreciind, în mod legal, că

regulile accesiunii imobiliare, prevăzute de art. 494 alin. (3) C. civ., dau

dreptul pârâtei de a refuza evacuarea activului înainte de a se efectua partajarea

și lichidarea drepturilor ce i se cuvin din asociere.

Prin urmare, instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10.1 și art. 10.2 din

Actul adițional nr. 37/2000.

critică nu poate fi reținută.

Această critică este

strâns legată de prima, daunele interese fiind solicitate ca urmare a

pretinsului prejudiciu suferit de către reclamantă prin lipsa de folosință a

activului neevacuat de către pârâtă.

Cât timp s-a reținut

că refuzul pârâtei de a evacua acest activ, este justificat de faptul

neefectuării operațiunii de partajare și lichidare a drepturilor ce i se cuvin

în urma asocierii, este evident că nu se poate reține culpa pârâtei-intimate în

producerea unui prejudiciu, în patrimoniul reclamantei, prin neevacuarea

respectivului activ.

reținută nici critica cu privire la neacordarea tuturor cheltuielilor de

judecată de către prima instanță, cât timp acțiunea reclamantei a fost admisă

în parte, prima instanță respingând capătul de cerere având ca obiect daunele

interese, cheltuielile de judecată fiind acordate doar parțial, în măsura

admiterii acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 274 și urm. C. proc. civ.

Având în vedere cele

arătate mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a

respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 135/

A din 11 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.