ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2545/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 aprilie 2002 reclamanta SC G.C. SRL a chemat în judecată pârâtele SC S.I.E. SRL și SC B.O. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută pentru cauză imorală a contractului de închiriere din 15 octombrie 2001 și să se dispună evacuarea primei pârâte din spațiul de 76 mp din incinta magazinului B.O. care a constituit obiectul contractului încheiat. După parcurgerea mai multor cicluri procesuale în fond după casare Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins excepția inadmisibilității formulată de SC S.I.E. SRL, dar s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă și ca o consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.C.

SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâta SC B.O. SA s-a modificat contractul de asociere în participațiune din 28 noiembrie 1995, contract în temeiul căruia reclamanta a dobândit dreptul de a folosi spațiul comercial în suprafață de 76 mp. Raporturile dintre părți au devenit litigioase, iar reclamanta s-a văzut lipsită de folosința spațiului. Invocând existența contractului de asociere în participațiune reclamanta a fost reintegrată în spațiu prin sentința nr. 2 din 7 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Cu ocazia reintegrării s-a constatat că reclamanta nu a putut fi pusă în executare deoarece spațiul a fost ocupat între timp de către pârâta SC S.I.E.

SRL. Contractul de asociere în participațiune a fost reziliat la data de 10 iunie 2003 prin hotărârea C.C.I.R. rămasă definitivă prin decizia nr. 1715 din 18 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București irevocabilă prin decizia nr. 5190 din 2 decembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât indicarea greșită a temeiului de drept pentru promovarea acțiunii nu leagă instanța sau părțile. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, Tribunalul a reținut că reclamanta justifică această calitate la data introducerii acțiunii, însă cum contractul de asociere în participațiune din 28 noiembrie 1995 a fost desființat, aceasta nu mai poate invoca un interes personal decurgând din dreptul de a folosi spațiul în litigiu.

Întrucât acțiunea în constatarea nulității este dată de interesul invocat, lipsa interesului înseamnă implicit și lipsa calității procesuale active, împrejurare în care Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active, și a respins acțiunea. În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 20.470 lei către SC B.O. SA și la plata sumei de 17.065 lei către pârâta SC S.I.E. SRL. Ulterior, urmare cererii formulată de SC B.O. SA, de îndreptare eroare materială prin încheierea din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Camera de Consiliu, în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc.

civ. s-a admis cererea și s-a îndreptat eroarea materială în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 27.610 lei către pârâta SC B.O. SA. Răspunzând criticilor formulate de părți Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 209 din 15 aprilie 2009 a respins apelul promovat de SC B.O. SA ca nefondat. A admis apelul formulat de SC G.C. SRL a schimbat în parte sentința criticată în sensul că a obligat SC G.C. SRL către pârâta SC B.O. SA la plata sumei de 10.950 lei către SC S.I.E. SRL la plata sumei de 5.760 lei reprezentând cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții. S-a admis apelul formulat de SC G.C. SRL împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 3 noiembrie 2008. Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că respinge cererea de îndreptare ca nefondată, obligând pârâtele la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că, cheltuielile neacordate SC B.O. SA reprezentau cheltuieli de judecată rezultate din căile de atac pierdute de această societate. Justificat, instanța de fond a arătat că în ceea ce privește împuternicirea avocațială din contractul de asistență privind reprezentarea avocatului SC B.O. SA, acesta a fost plătit pentru dosarul nr. 10567/2/2006, care nu au făcut obiectul pricinii respectiv dosarul nr. 10568/2/2006. Primul argument al apelantei SC G.C. SRL în sensul că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale este neîntemeiat, a fost înlăturat motivat de faptul că a avut parte de un proces echitabil, public, într-un termen rezonabil, iar judecata s-a făcut de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.

Cu privire la motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată instanța de control judiciar a reținut că cheltuielile de judecată la care trebuia să se oprească instanța după ce a respins cererea de chemare în judecată erau de 5.000 lei (dosar de fond nr. 8916/2002) și de 5.950 lei (dosar rejudecare nr. 10815/3/2008) pentru SC B.O. SA și de 5.760 lei (dosar fond) pentru SC S.I.E. SRL. Celelalte cheltuieli de judecată au fost depuse de intimatele pârâte în dosare de apel ori în recurs care reprezintă onorarii de avocat pentru reprezentarea în respectivele căi de atac, și care trebuiau să fie respinse de instanța de fond. Cu privire la apelul formulat împotriva încheierii din 3 noiembrie 2008, în Camera de Consiliu Curtea îl va admite.

Așa cum s-a arătat intimata-pârâtă SC B.O. SA a investit Tribunalului București cu o cerere de îndreptare eroare materială, solicitând instanței să îndrepte eroarea cu privire la suma la care ar fi fost reclamanta obligată să o plătească. Apelul urmează să fie admis, pentru faptul că, aceste cheltuieli „îndreptate” erau cheltuieli din căile de atac pierdute de SC B.O. SA, așa cum s-a mai arătat. De altfel din considerentele încheierii de îndreptare, rezultă că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri de îndreptare ci asupra unei cereri de completare a hotărârii pronunțată fără citarea părților. Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât SC B.O. SA cât și SC S.I.E. SRL. Criticile SC B.O.

SA fac referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 274 C. proc. civ. care prevede în mod expres că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Se arată că, după 7 ani de la promovarea cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă instanța de fond a acordat societății cheltuielile de judecată ocazionate de aceste procese, iar instanța de apel a stabilit cu încălcarea legii motivat de faptul că în cauză au fost pronunțate 2 hotărâri de casare, iar onorariile de avocat ocazionate de reprezentarea SC B.O.

SA în căile de atac nu trebuiau acordate de instanța de fond. Criticile recurentei SC S.I.E. SRL fac referire la încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. solicitând totodată și repunerea în termenul de recurs conform art. 103 C. proc. civ. motivat de faptul că prin cererea depusă în data de 14 iulie 2009 prin serviciul Registratură, a solicitat expres redactarea de urgență a deciziei pronunțate în acest dosar, arătând că sediul nostru ales este la CA C.R.P., în sector 3, București. Conform art. 93 C. proc. civ., „În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții”.

Aceste dispoziții legale statuează în mod expres că în cazul alegerii de domiciliu de către una dintre părți, toate actele de procedură se vor comunica la sediul ales și nu la sediul social. Or, subscrisa a indicat la data de 14 iulie 2008 că sediul ales al subscrisei este stabilit la cabinetul avocatului, indicând totodată adresa acestuia. Doctrina și jurisprudența sunt unanime în a statua că în cazul indicării unui sediu ales, comunicarea efectuată la sediul social este nelegală, aceasta constituind evident un impediment în atacarea hotărârii sau actului respectiv, independent de culpa părții. Recursul SC B.O. SA este fondat. Potrivit art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale având o finalitate respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind pronunțate două hotărâri de casare. Hotărârile de casare au fost date pentru că s-a considerat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca procedura de citare a intimatei-reclamante nu a fost îndeplinită legal, astfel că nu se poate reține în sarcina recurentei vreo culpă procesuală și drept urmare nu poate fi prejudiciată prin neacordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de aceste procese conform contractelor de asistență juridică. Faptul că o procedură de citare a fost considerată ca neîndeplinită corespunzător de către instanța de cenzură nu poate fi imputată recurentei pentru a fi finalizată cu neacordarea cheltuielilor de judecată.

Mai mult art. 275 C. proc. civ. se prevăd în mod expres condițiile în care instanța nu va acorda cheltuielile de judecată, condiții care însă nu sunt incidență în speță. Încheierea din 3 noiembrie 2009, reprezintă în realitate o încheiere de îndreptare eroare materială și nu de completare a dispozitivului având în vedere că instanța de fond nu a omis să se pronunțe pe cheltuielile de judecată, ci doar a calculat greșit cuantumul acestora, situație în care justificat recurenta a promovat cererea de îndreptare eroare materială pentru a nu fi prejudiciată. Conform situației prezentate, suma cheltuielilor de judecată ocazionate pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale se ridică la 32.370 lei. Referitor la excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen, potrivit art. 103 alin. (2) C. proc.

civ. cererea trebuia depusă în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării. Din conținutul precizărilor suplimentare rezultă că recursul și cererea de repunere în termen ar fi fost declarate la 7 septembrie 2009. Nu rezultă din actele dosarului, care este data încetării împiedicării, dar rezultă că hotărârea a fost comunicată la sediul recurentei SC S.I.E. SRL încă din 7 august 2009, dată de la care a încetat împiedicarea. De reținut că dosarul de apel nu conține adresa din 14 iulie 2009 prin care se solicită redactarea cu urgență a deciziei pronunțate cu indicarea domiciliului procesual la cabinetul de avocatură, iar prin întâmpinarea depusă (dosar apel) indică drept sediu social sector 2, București.

În aceste condiții nu se justifică cererea de repunere în termen nefiind întrunite condițiile art. 103 C. proc. civ. recursul urmând a fi respins ca tardiv declarat. Față de cele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.O. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de SC G.C. SRL București, admite cererea de îndreptare a erorii materiale și obligă SC G.C. SRL București la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 32.370 lei către SC B.O. SA București. Respinge cererea de repunere în termen a recursului a SC S.I.E. SRL București. Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC S.I.E. SRL București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2010.