ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3884/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3884/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 5 februarie 2004, reclamantul municipiul București a chemat în judecată pârâta SC A. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate rezilierea contractului de asociere nr. 6685 din 11 august 1993 și să se dispună evacuarea acesteia din Pasajul Universității cu cheltuieli de judecată. În susținerea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta la 11 august 1993 un contract de asociere pentru modernizarea, dotarea și exploatarea în consum a spațiilor comerciale, a domeniului public și a instalațiilor tehnice ale Pasajului Universității. A mai susținut că durata contractului de asociere era de 10 ani, iar pârâta avea o serie de obligații contractuale printre care și obligația de a păstra buna funcționare a instalațiilor aferente spațiilor din pasaj, contractele cu furnizori fiind încheiate direct de către pârâtă.
Se apreciază că pârâta și-a încălcat obligațiile contractuale deoarece, la data de 8 ianuarie 2004, s-a constatat de către reprezentanții reclamantei că la unul din spațiile comerciale din pasaj nu erau asigurate utilitățile, iar la solicitarea reclamantei pârâte a recunoscut că spațiul respectiv era deținut de o persoană juridică cu care se află în litigiu și că acesta era motivul pentru care nu aveau asigurate utilitățile. S-a mai învederat instanței că pârâta nu este un bun comerciant deoarece nu și-a executat obligațiile asumate și a înstrăinat dreptul de folosință încălcând dispozițiile art. 2 din contract și neachitându-și cota de profit minimă (chirie și penalități). La data de 23 martie 2004, SC J.C.
SRL a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, motivând că a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 1139 din 16 noiembrie 2001 pentru exploatarea spațiului comercial din Pasajul Universității în baza căruia trebuia să achite acesteia 6689$. Intervenienta și-a justificat cererea arătând că acțiunile pârâtei respectiv întreruperea furnizării energiei electrice au dus la închiderea magazinului și la producerea unor mari prejudicii. A mai susținut intervenienta că pârâta și-a încălcat obligația de a nu înstrăina drepturile de folosință a spațiilor comerciale din Pasajul Universității, fapt ce rezultă din încheierea contractului de asociere dintre părți, considerând că a fost indusă în eroare la data încheierii convenției, întrucât nu i-a comunicat interdicția stipulată în contractul încheiat cu reclamanta.
Prin sentința nr. 3075 din 28 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de asociere nr. 6685 din 11 august 1993 pârâta s-a asociat cu C.L.M.B. și R.A.S.A.L. I. RA pentru modernizarea, dotarea și exploatarea în comun a spațiilor comerciale din domeniul public și a instalațiilor în suprafață de 2400 m.p. din care 1700 m.p. pasaj pietonal, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 10 ani de la data punerii în funcțiune a spațiilor comerciale în art. 2 alin. 3 din acest contract prevăzându-se că pe durata asocierii spațiile comerciale urmau să figureze în fondul de comerț al pârâtei.
Instanța de fond a înlăturat, ca neîntemeiată, susținerea reclamantei conform căreia contractul a încetat prin ajungerea la termen întrucât termenul de 10 ani prevăzut la art. 3 expira la data de 20 septembrie 2005, începând să curgă de la data punerii în funcțiune a spațiilor de către pârâtă și nu de la data încheierii contractului. Tribunalul a apreciat că pârâta nu și-a încălcat obligația de a păstra în fondul său de comerț spațiile comerciale ce fac obiectul contractului de asociere, din moment ce obiectul contractelor de asociere era exploatarea în comun, iar dreptul de folosință se află în continuare în fondul de comerț al pârâtei, nefiind vorba de o transmitere a folosinței, ci de exercitarea în comun a dreptului de folosință, aspect ce nu i s-a interzis pârâtei.
S-a mai reținut că reclamanta nu a dovedit împrejurarea că pârâta nu și-a executat obligația de a plăti cota de contribuție stipulată în art. 5 din contract, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că aceasta a plătit, în fapt, sume mai mari decât cele datorate nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. (2) din contract pentru a fi operabil pactul comisoriu de ultim grad. S-a mai constatat și că pârâta și-a executat obligația asumată prin art. 5 pct. 8 din contract, fapt ce rezultă din contractele încheiate cu furnizorii de utilități.
Împrejurarea că a fost întreruptă furnizarea energiei electrice în spațiul în care își desfășura activitatea intervenienta nu echivalează cu nerespectarea obligației asumate de pârâtă prin contractul de asociere, ci se datorează neîndeplinirii obligațiilor intervenientei față de pârâtă, asumate prin contractul de asociere nr. 1139 din 16 noiembrie 2001, culpa revenindu-i exclusiv intervenientei, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere și evacuarea intervenientei. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, arătând că prin probele existente la dosar de care instanța de fond nu a ținut cont, s-a făcut dovada că pârâta-intimată a înstrăinat dreptul de folosință a spațiilor comerciale, iar notele de constatare întocmite pentru fiecare societate de către D.I.C.G.
este consemnat faptul că spațiul în suprafața prevăzută în contractul de asociere este deținut în totalitate de către societatea subcontractantă. Mai arată că H.C.G.M.B. nr. 59 din 22 aprilie 2004 prevăd că la art. 3 pierderea dreptului de a păstra relațiile contractuale cu P.M.B. pentru spațiul ce a făcut obiectul contractului de asociere în situația unei asocieri sau subîncheieri. În ce privește debitele societății pârâte la bugetul de stat, apelanta arată că situația reținută de instanța de fond se referă la perioada 1993- 1998 și 1998 – 2005 nefiind reținute nici susținerile sale privind micșorarea zonei destinată circulației pietonale prin utilizarea acesteia în scop comercial, cu serioase implicații asupra desfășurării acesteia.
Intervenienta SC J.C. SRL a formulat cerere de aderare la apelul reclamantei, motivând că instanța de fond nu a ținut seama de situația de drept în care se află spațiul comercial în litigiu. Astfel, pârâta, prin contractul de asociere în participațiune nr. 1139/2001, i-a subînchiriat o suprafață de 154,5 m.p. fără să-i comunice că nu avea dreptul să încheie astfel de contracte fără acordul proprietarului spațiului. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 148 din 20 martie 2005, a admis apelurile, a schimbat în parte sentința criticată și a depus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Pasajul Universității menținând celelalte dispoziții.
În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 3 din contractul încheiat termenul de 10 ani a început să curgă de la data punerii în funcțiune a spațiilor de către pârâtă (20 septembrie 1995) și nu de la data încheierii contractului, astfel încât instanța de fond a reținut corect că la data pronunțării hotărârii apelate acel termen nu se împlinise. Cum, însă ulterior acest termen s-a împlinit, în sensul încetării contractului prin ajungere la termen, la data de 20 septembrie 2005, față de poziția fermă adoptată de apelanta municipiul București, în ce privește încetarea asocierii prin introducerea acțiunii în justiție, și văzând și dispozițiile art. 3 și 6 din contract, pârâta-intimată nu mai deține un titlu care să legitimeze prezența sa în spațiul respectiv s-a considerat întemeiată solicitarea de evacuare.
Celelalte critici ale apelantei au fost înlăturate considerând că intimata deține în fondul de comerț propriu bunurile de pe urma asocierii, situație în care putea dispune de acestea, iar pe de altă parte s-a apreciat că adresa emisă de A.F.I. reprezintă o simplă invitație la concilierea directă, fiind respectate și dispozițiile art. 5 pct. 8 din contract, fapt ce rezultă din contractele încheiate cu furnizorii de utilități. Cu petiția înregistrată la data de 22 martie 2006, pârâta SC A. SRL a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ., în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv nu s-a pronunțat asupra apărării formulate respectiv inadmisibilitatea cererii de aderare la apel introdusă de intervenienta SC J.C. SRL. Prin admiterea ambelor apeluri instanța a recunoscut implicit că actul de procedură formulat de intervenientă nu este o cerere de aderare la apel ci un apel propriu zis care trebuia respins ca inadimisibil. Consideră recurenta că asocierea nu a încetat operând tacita relocațiune față de dispozițiile art. 3 din contract potrivit cărora „prezentul, contract se încheie pe o perioadă de 10 ani de la data punerii în funcțiune a spațiilor ce compun Pasajul Universității cu drept de prelungire dacă nici una din părți nu a cerut încetarea cu un preaviz de 30 de zile înaintea datei de expirarea a contractului”.
Continuarea raporturilor contractuale rezultă și din adresa nr. 314 din 13 octombrie 2005, iar prin apelul promovat nu s-a invocat ajungerea la termen a contractului, instanța încălcând dispozițiile art. 129 și 294 C. proc. civ. Pe de altă parte acțiunea în evacuare nu poate fi admisă decât în raport de capătul de cerere privind rezilierea contractului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 293 C. proc. civ., aderarea la apel este o manifestare de voință care aparținea în exclusivitate acelei părți din proces care a dobândit calitatea de intimat. Scopul aderării la apel, al apelului incident fiind acela de a obține reformarea hotărârii, intimatul trebuind să justifice un interes pentru a-l exercita.
Aprecierea interesului se face în raport de dispozitivul hotărârii atacate prin care nu i s-a dat satisfacție deplină ori s-a dat numai o satisfacție parțială, iar nu în raport de considerentele hotărârii, rămânând în cadrul substanțial al judecății în primă instanță. Cererea de aderare la apel, trebuie, în principiu, să întrunească toate condițiile de fond și formă ale apelului, întrucât în realitate, aderarea la apel nu este decât o varietate de apel. În speță, cererea de aderare la apel a întrunit toate condițiile arătate mai sus justificând interesul, astfel că urmează a fi înlăturate criticile formulate. Nu se poate reține nepronunțarea asupra inadmisibilității cererii de aderare, întrucât în speță aceasta a constituit un mijloc de apărare invocat în notele scrise, și nu o excepție ridicată neconstituind un motiv de nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc.
civ. Din conținutul hotărârii criticate rezultă că s-a făcut o examinare globală a motivelor de apel fiind tratat fiecare motiv al apelantei cât și cele invocate în aderarea la apel, astfel că nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile art. 265 C. proc. civ. În ce privește schimbarea cauzei acțiunii introductive și încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., se reține că la data promovării acțiunii, 5 februarie 2004, contractul de asociere în participațiune nu ajunsese la termenul stipulat situație în care nu se putea solicita decât rezilierea acestuia pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.
Examinând prin prisma caracterului, devolutiv al apelului, instanța de apel, a reținut că ulterior, termenul de 10 ani prevăzut de art. 3 din contract s-a împlinit, și față de adresa nr. 3812 din 7 septembrie 2005 a cărei primire nu este contestată (se contestă numai calitatea persoanelor semnatare), cât și inițierea acțiunii în justiție, s-a apreciat poziția fermă a Municipiului București de încetarea asocierii, și față de expirarea termenului s-a dispus evacuarea. În acest context se înlătură și critica privind raportul de accesorialitate întrucât lipsa titlului care să legitimeze prezența în spațiul respectiv justifică pe deplin evacuarea. Nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc.
civ., întrucât la data soluționării apelului, contractul a cărei reziliere se solicită nu mai exista. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL București, împotriva deciziei nr. 148 din 20 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 4959/2005, ca nefondat. Respinge cererea de suspendare a executării deciziei ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 noiembrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.