ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 41/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că: P rin cererea înregistrată sub nr. 5884/4/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta SC M.C. SRL a chemat în judecată A.C.C.U., solicitând instanței prelungirea contractului de închiriere nr. 3656 din 01 august 2002, potrivit clauzelor acestuia. S-a arătat în motivarea cererii că între părți a intervenit un contract de locațiune având ca obiect închirierea unui spațiu comercial, contract încheiat pentru o perioadă determinată, cu posibilitatea prelungirii prin acordul comun al părților, acord ce a intervenit tacit, ulterior împlinirii termenului, reclamanta continuând sa utilizeze spațiul și să achite chirie pârâtei.

Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat evacuarea reclamantei din spațiul ocupat fără titlu, obligarea la plata daunelor reprezentând echivalentul chiriei datorate și a utilitarilor, pentru ocuparea abuzivă a spațiului cu începere de la data de 16 mai 2006 până la data predării efective a spațiului. S-a învederat că pentru perioada ulterioară împlinirii termenului stipulat în contract, raporturile juridice dintre parți au fost guvernate de dispozițiile art. 1437 C. civ. Prin sentința civilă nr. 4714 din 06 septembrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 5884/4/2005, Judecătoria Sectorului 4 a admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

După declinare pricina a fost înregistrată sub nr. 34824/3/2006, pe rolul Tribunalului București. Pârâta a renunțat la excepția autoritarii lucrului judecat, iar cu privire la cererea reconvențională, precizată de către pârâta reclamantă succesiv, instanța a dispus disjungerea prin încheierea de la 11 octombrie 2007. Prin sentința comercială nr. 13464 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiata. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză a intervenit tacita relocațiune conform art. 1437 c. civ., contractul, în această situație fiind considerat fără termen, însa pârâta a notificat concediul conform art. 1452 C. civ., cu respectarea termenului de preaviz astfel că a intervenit încetarea locațiunii.

De asemenea s-a reținut că instanța nu poate suplini lipsa consimțământului contractantului, încuviințând prelungirea efectelor contractului de locațiune. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Apelul a fost respins ca nefondat cu motivarea că reclamanta a ocupat spațiul comercial aflat în incinta cimitirului S.V.

din București, în temeiul contractului de locațiune din 01 august 2002, contract încheiat pe perioadă determinata, de trei ani, valabilitatea acestuia încetând la data de 31 iulie 2005. Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1436 alin (1) C. civ., raportul de locațiune încetează de drept, prin simpla trecere a termenului, fără să fie necesară o prealabilă înștiințare întrucât, după expirarea termenului stipulat prin contract, locatarul a rămas și fost lăsat în posesie, locațiunea fost reînnoită în condițiile art. 1437 C. civ., efectele locațiunii fiind reglementate, ulterior împlinirii termenului potrivit dispozițiilor art. 1436 și 1437 C. civ. Notificarea concediului prin adresa din 08 mai 2006, cu respectarea termenului de preaviz a avut drept consecința încetarea raporturilor de locațiune, locatarului revenindu-i obligația eliberării spațiului.

Instanța de apel a mai considerat că nu poate suplini consimțământul locatorului decât cu încălcarea principiului libertății de voință stipulat de art. 5 și art. 969 C. civ., imixtiunea acesteia în raporturile de drept privat nefiind permisă. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că și ulterior notificării a operat tacita relocațiune. La dosar a fost depus de către recurentă contractul de închiriere – prelungire termen - privitor la spațiul în litigiu, din care rezultă că recursul a rămas fără obiect. De altfel, ambele părți au învederat Curții că recursul a rămas fără obiect. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C.

SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 214 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 214 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 ianuarie 2009.