ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 2239/2005, reclamanta SC C.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.S.S.L. SA, solicitând instanței să constate încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002 încheiat de părți și evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, sector 3, în suprafață totală de 295 mp. Prin sentința comercială nr. 3089 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu pârâta SC C.S.S.L. SA și în consecință s-a constatat încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002, dispunându-se și evacuarea pârâtei din spațiul comercial ce a constituit obiectul contractului de locațiune.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că părțile au încheiat la data de 27 martie 2002, contractul de închiriere având ca obiect spațiul comercial, situat în București, sector 4. Conform art. 3 din contract termenul închirierii a fost stabilit la 3 ani cu începere de la data de 27 martie 2002 până la 27 martie 2005, prevăzându-se totodată că la expirarea termenului de 3 ani, contractul se va prelungi după o nouă negociere a părților. Astfel, cum rezultă din procesul verbal de negociere încheiat la data de 24 martie 2005, părțile nu au ajuns la nici un acord cu privire la prelungirea contractului. Întrucât termenul locațiunii s-a împlinit la data de 27 martie 2005, iar părțile nu au ajuns la nici un acord cu privire la prelungirea locațiunii, tribunalul a admis acțiunea și a constatat încetat contractul de închiriere din 2001, ca efect al împlinirii termenului.

Ca urmare a încetării contractului de închiriere s-a constatat că pârâta nu justifică un titlu locativ pentru spațiul ocupat, fiind obligată în temeiul art. 1073 C. civ. și art. 1431 C. civ. să predea spațiul către reclamanta. Cu privire la legitimitatea procesuală activă a reclamantei instanța a reținut că este justificată în virtutea drepturilor dobândite prin contractul de închiriere iar pârâta are calitatea de debitor al obligației de predare a spațiului. Prin decizia comercială nr. 257 din 16 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA împotriva sentinței comerciale nr. 3089/2005. Prin decizia nr. 2227 din 7 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă SC C.S.S.L.

SA București împotriva deciziei nr. 257/2006 a Curții de Apel București și ca urmare a fost casată decizia menționată și sentința nr. 3089/2005 a Tribunalului București, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul București. După rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 4947 din 7 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 362/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei. A fost admisă în parte acțiunea principală, în sensul că a fost constatată încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2008; a fost respinsă ca rămasă fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, iar cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.S.S.L.

SA București a fost anulată ca insuficient timbrată. În motivarea sentinței, instanța a reținut în esență că, contractul de locațiune din 27 martie 2002 a expirat la data de 27 martie 2005 nefiind prelungit de către părți și ca urmare capătul de cerere având ca obiect constatarea încetării contractului este întemeiat. Odată cu încetarea contractului, pârâta nu mai justifică un titlu valabil pentru ocuparea spațiului dar având în vedere că pârâta a fost evacuată la data de 19 februarie 2007, capătul de cerere privind evacuarea a rămas fără obiect. Instanța a reținut totodată că reclamanta are calitate procesuală activă având calitatea de locator în contractul de închiriere încheiat cu pârâta în calitate de locatar.

Reclamanta justifică interesul în promovarea acțiunii în condițiile în care pârâta neagă încetarea contractului. Prin decizia nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respins ca nefundat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA București împotriva sentinței civile nr. 4947 din 7 aprilie 2008 a Tribunalului București. În motivarea deciziei, având în vedere limitele investirii în raport de dispozițiile art. 292, art. 294 C. proc. civ. instanța a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă fapt ce rezultă atât din contractul de închiriere din 27 martie 2002 încheiat cu pârâta dar și din Ordinul nr. 23 din 26 martie 1988 eliberat de Consiliul Popular al Municipiului București prin care s-a transmis reclamantei în administrare spațiul în discuție.

În calitate de locatar al contractului de închiriere, reclamanta justifică interesul în promovarea acțiunii. Împotriva deciziei nr. 76/2009 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul SC C.S.S.L. SA, motivele de recurs fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că, contractul de locațiune mai produce efecte în condițiile în care acesta a încetat din anul 2005. Întrucât din data de 27 aprilie 2005 contractul de locațiune nu mai produce efecte juridice, acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca rămasă fără obiect. Evacuarea din spațiul în litigiu a avut loc în anul 2007 iar contractul a încetat în anul 2005 și în consecință acțiunea era rămasă fără obiect.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefundat. Astfel, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii dar în dezvoltarea motivului de recurs invocat se critică modul în care instanța de apel a reținut situația de fapt respectiv valabilitatea contractului de locațiune în condițiile în care acesta a încetat prin ajungerea la termen.

Schimbarea situației de fapt și reaprecierea probelor nu este posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.G. nr. 138/2000. Recurenta nu arată în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate în condițiile în care motivele de apel au vizat doar respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante și a excepției lipsei de interes a acesteia, iar în recurs nu au fost formulate critici pe aceste aspecte. În notele scrise depuse la dosar recurenta a invocat noi motive de recurs care nu vor fi însă analizate întrucât nu au fost formulate în termenul procesual prevăzute de art. 301 C. proc.

civ. Recurenta arată că acțiunea trebuia respinsă ca rămasă fără obiect sau ca lipsită de interes dar această critică a fost invocată direct în recurs cu nesocotirea dispozițiilor art. 291 alin. (1) respectiv cele prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale aplicabile și în recurs față de dispozițiile art. 316 C. proc. civ., critica menționată fiind formulată omissio medio, fără să fi constituit motiv de apel. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.