ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, sub nr. 2239/2005, reclamanta SC C.A. SA a chemat în
judecată pe pârâta SC C.S.S.L. SA, solicitând instanței să
constate încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002 încheiat de
părți și evacuarea pârâtei din spațiul situat în
București, sector 3, în suprafață totală de 295 mp.
Prin sentința comercială nr. 3089
din 28 iunie 2005 a Tribunalului București a fost admisă
acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu
pârâta SC C.S.S.L. SA și în consecință s-a constatat încetarea
contractului de închiriere din 27 martie 2002, dispunându-se și evacuarea pârâtei
din spațiul comercial ce a constituit obiectul contractului de
locațiune.
În motivarea sentinței, instanța a
reținut că părțile au încheiat la data de 27 martie 2002,
contractul de închiriere având ca obiect spațiul comercial, situat în
București, sector 4. Conform art. 3 din contract termenul închirierii a
fost stabilit la 3 ani cu începere de la data de 27 martie 2002 până la 27
martie 2005, prevăzându-se totodată că la expirarea termenului
de 3 ani, contractul se va prelungi după o nouă negociere a
părților.
Astfel, cum rezultă din procesul verbal
de negociere încheiat la data de 24 martie 2005, părțile nu au ajuns
la nici un acord cu privire la prelungirea contractului.
Întrucât termenul locațiunii s-a
împlinit la data de 27 martie 2005, iar părțile nu au ajuns la nici
un acord cu privire la prelungirea locațiunii, tribunalul a admis acțiunea
și a constatat încetat contractul de închiriere din 2001, ca efect al
împlinirii termenului.
Ca urmare a încetării contractului de
închiriere s-a constatat că pârâta nu justifică un titlu locativ
pentru spațiul ocupat, fiind obligată în temeiul art. 1073 C. civ.
și art. 1431 C. civ. să predea spațiul către reclamanta.
Cu privire la legitimitatea procesuală
activă a reclamantei instanța a reținut că este
justificată în virtutea drepturilor dobândite prin contractul de
închiriere iar pârâta are calitatea de debitor al obligației de predare a
spațiului.
Prin decizia comercială nr. 257 din 16
mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta
pârâtă SC C.S.S.L. SA împotriva sentinței comerciale nr. 3089/2005.
Prin decizia nr. 2227 din 7 iunie 2007
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a
fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă SC C.S.S.L. SA
București împotriva deciziei nr. 257/2006 a Curții de Apel
București și ca urmare a fost casată decizia
menționată și sentința nr. 3089/2005 a Tribunalului
București, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul
București.
După rejudecarea cauzei, prin
sentința civilă nr. 4947 din 7 aprilie 2008 pronunțată în
dosarul nr. 362/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, a fost respinsă excepția lipsei calității
procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei.
A fost admisă în parte acțiunea
principală, în sensul că a fost constatată încetarea contractului
de închiriere din 27 martie 2008; a fost respinsă ca rămasă
fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, iar
cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.S.S.L. SA
București a fost anulată ca insuficient timbrată.
În motivarea sentinței, instanța a
reținut în esență că, contractul de locațiune din 27
martie 2002 a expirat la data de 27 martie 2005 nefiind prelungit de către
părți și ca urmare capătul de cerere având ca obiect
constatarea încetării contractului este întemeiat.
Odată cu încetarea contractului, pârâta nu
mai justifică un titlu valabil pentru ocuparea spațiului dar având în
vedere că pârâta a fost evacuată la data de 19 februarie 2007, capătul
de cerere privind evacuarea a rămas fără obiect.
Instanța a reținut totodată
că reclamanta are calitate procesuală activă având calitatea de
locator în contractul de închiriere încheiat cu pârâta în calitate de locatar.
Reclamanta justifică interesul în
promovarea acțiunii în condițiile în care pârâta neagă încetarea
contractului.
Prin decizia nr. 76 din 17 februarie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost
respins ca nefundat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA
București împotriva sentinței civile nr. 4947 din 7 aprilie 2008 a
Tribunalului București.
În motivarea deciziei, având în vedere
limitele investirii în raport de dispozițiile art. 292, art. 294 C. proc.
civ. instanța a reținut că reclamanta are calitate
procesuală activă fapt ce rezultă atât din contractul de
închiriere din 27 martie 2002 încheiat cu pârâta dar și din Ordinul nr. 23
din 26 martie 1988 eliberat de Consiliul Popular al Municipiului București
prin care s-a transmis reclamantei în administrare spațiul în
discuție. În calitate de locatar al contractului de închiriere, reclamanta
justifică interesul în promovarea acțiunii.
Împotriva deciziei nr. 76/2009 a Curții
de Apel București a declarat recurs pârâtul SC C.S.S.L. SA, motivele de
recurs fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta
arată că în mod greșit instanța de apel a reținut
că, contractul de locațiune mai produce efecte în condițiile în care
acesta a încetat din anul 2005.
Întrucât din data de 27 aprilie 2005
contractul de locațiune nu mai produce efecte juridice, acțiunea reclamantei
trebuia respinsă ca rămasă fără obiect.
Evacuarea din spațiul în litigiu a avut
loc în anul 2007 iar contractul a încetat în anul 2005 și în
consecință acțiunea era rămasă fără obiect.
Intimata reclamantă a formulat
întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului
ca nefondat.
Examinând decizia recurată în raport de
criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că
recursul este nefundat.
Astfel, motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă
reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este
lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta arată
că hotărârea recurată a fost pronunțată cu
încălcarea și aplicarea greșită a legii dar în dezvoltarea
motivului de recurs invocat se critică modul în care instanța de apel
a reținut situația de fapt respectiv valabilitatea contractului de
locațiune în condițiile în care acesta a încetat prin ajungerea la
termen. Schimbarea situației de fapt și reaprecierea probelor nu este
posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea
pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.G. nr. 138/2000.
Recurenta nu arată în ce constă
motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate în condițiile în care
motivele de apel au vizat doar respingerea de către instanța de fond
a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei
reclamante și a excepției lipsei de interes a acesteia, iar în recurs
nu au fost formulate critici pe aceste aspecte.
În notele scrise depuse la dosar recurenta a
invocat noi motive de recurs care nu vor fi însă analizate întrucât nu au
fost formulate în termenul procesual prevăzute de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta arată că acțiunea
trebuia respinsă ca rămasă fără obiect sau ca
lipsită de interes dar această critică a fost invocată direct
în recurs cu nesocotirea dispozițiilor art. 291 alin. (1) respectiv cele
prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale
aplicabile și în recurs față de dispozițiile art. 316 C.
proc. civ., critica menționată fiind formulată omissio medio,
fără să fi constituit motiv de apel.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de
Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
va respinge recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva
deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 76 din
17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.