ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2010

HOTĂRÂRE
23.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, sub nr. 2239/2005, reclamanta SC C.A. SA a chemat în

judecată pe pârâta SC C.S.S.L. SA, solicitând instanței să

constate încetarea contractului de închiriere din 27 martie 2002 încheiat de

părți și evacuarea pârâtei din spațiul situat în

București, sector 3, în suprafață totală de 295 mp.

Prin sentința comercială nr. 3089

din 28 iunie 2005 a Tribunalului București a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu

pârâta SC C.S.S.L. SA și în consecință s-a constatat încetarea

contractului de închiriere din 27 martie 2002, dispunându-se și evacuarea pârâtei

din spațiul comercial ce a constituit obiectul contractului de

locațiune.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că părțile au încheiat la data de 27 martie 2002,

contractul de închiriere având ca obiect spațiul comercial, situat în

București, sector 4. Conform art. 3 din contract termenul închirierii a

fost stabilit la 3 ani cu începere de la data de 27 martie 2002 până la 27

martie 2005, prevăzându-se totodată că la expirarea termenului

de 3 ani, contractul se va prelungi după o nouă negociere a

părților.

Astfel, cum rezultă din procesul verbal

de negociere încheiat la data de 24 martie 2005, părțile nu au ajuns

la nici un acord cu privire la prelungirea contractului.

Întrucât termenul locațiunii s-a

împlinit la data de 27 martie 2005, iar părțile nu au ajuns la nici

un acord cu privire la prelungirea locațiunii, tribunalul a admis acțiunea

și a constatat încetat contractul de închiriere din 2001, ca efect al

împlinirii termenului.

Ca urmare a încetării contractului de

închiriere s-a constatat că pârâta nu justifică un titlu locativ

pentru spațiul ocupat, fiind obligată în temeiul art. 1073 C. civ.

și art. 1431 C. civ. să predea spațiul către reclamanta.

Cu privire la legitimitatea procesuală

activă a reclamantei instanța a reținut că este

justificată în virtutea drepturilor dobândite prin contractul de

închiriere iar pârâta are calitatea de debitor al obligației de predare a

spațiului.

Prin decizia comercială nr. 257 din 16

mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta

pârâtă SC C.S.S.L. SA împotriva sentinței comerciale nr. 3089/2005.

Prin decizia nr. 2227 din 7 iunie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a

fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă SC C.S.S.L. SA

București împotriva deciziei nr. 257/2006 a Curții de Apel

București și ca urmare a fost casată decizia

menționată și sentința nr. 3089/2005 a Tribunalului

București, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul

București.

După rejudecarea cauzei, prin

sentința civilă nr. 4947 din 7 aprilie 2008 pronunțată în

dosarul nr. 362/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei.

A fost admisă în parte acțiunea

principală, în sensul că a fost constatată încetarea contractului

de închiriere din 27 martie 2008; a fost respinsă ca rămasă

fără obiect capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, iar

cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.S.S.L. SA

București a fost anulată ca insuficient timbrată.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut în esență că, contractul de locațiune din 27

martie 2002 a expirat la data de 27 martie 2005 nefiind prelungit de către

părți și ca urmare capătul de cerere având ca obiect

constatarea încetării contractului este întemeiat.

Odată cu încetarea contractului, pârâta nu

mai justifică un titlu valabil pentru ocuparea spațiului dar având în

vedere că pârâta a fost evacuată la data de 19 februarie 2007, capătul

de cerere privind evacuarea a rămas fără obiect.

Instanța a reținut totodată

că reclamanta are calitate procesuală activă având calitatea de

locator în contractul de închiriere încheiat cu pârâta în calitate de locatar.

Reclamanta justifică interesul în

promovarea acțiunii în condițiile în care pârâta neagă încetarea

contractului.

Prin decizia nr. 76 din 17 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost

respins ca nefundat apelul formulat de apelanta pârâtă SC C.S.S.L. SA

București împotriva sentinței civile nr. 4947 din 7 aprilie 2008 a

Tribunalului București.

În motivarea deciziei, având în vedere

limitele investirii în raport de dispozițiile art. 292, art. 294 C. proc.

civ. instanța a reținut că reclamanta are calitate

procesuală activă fapt ce rezultă atât din contractul de

închiriere din 27 martie 2002 încheiat cu pârâta dar și din Ordinul nr. 23

din 26 martie 1988 eliberat de Consiliul Popular al Municipiului București

prin care s-a transmis reclamantei în administrare spațiul în

discuție. În calitate de locatar al contractului de închiriere, reclamanta

justifică interesul în promovarea acțiunii.

Împotriva deciziei nr. 76/2009 a Curții

de Apel București a declarat recurs pârâtul SC C.S.S.L. SA, motivele de

recurs fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

arată că în mod greșit instanța de apel a reținut

că, contractul de locațiune mai produce efecte în condițiile în care

acesta a încetat din anul 2005.

Întrucât din data de 27 aprilie 2005

contractul de locațiune nu mai produce efecte juridice, acțiunea reclamantei

trebuia respinsă ca rămasă fără obiect.

Evacuarea din spațiul în litigiu a avut

loc în anul 2007 iar contractul a încetat în anul 2005 și în

consecință acțiunea era rămasă fără obiect.

Intimata reclamantă a formulat

întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului

ca nefondat.

Examinând decizia recurată în raport de

criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că

recursul este nefundat.

Astfel, motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă

reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este

lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta arată

că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii dar în dezvoltarea

motivului de recurs invocat se critică modul în care instanța de apel

a reținut situația de fapt respectiv valabilitatea contractului de

locațiune în condițiile în care acesta a încetat prin ajungerea la

termen. Schimbarea situației de fapt și reaprecierea probelor nu este

posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea

pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.G. nr. 138/2000.

Recurenta nu arată în ce constă

motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate în condițiile în care

motivele de apel au vizat doar respingerea de către instanța de fond

a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei

reclamante și a excepției lipsei de interes a acesteia, iar în recurs

nu au fost formulate critici pe aceste aspecte.

În notele scrise depuse la dosar recurenta a

invocat noi motive de recurs care nu vor fi însă analizate întrucât nu au

fost formulate în termenul procesual prevăzute de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta arată că acțiunea

trebuia respinsă ca rămasă fără obiect sau ca

lipsită de interes dar această critică a fost invocată direct

în recurs cu nesocotirea dispozițiilor art. 291 alin. (1) respectiv cele

prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale

aplicabile și în recurs față de dispozițiile art. 316 C.

proc. civ., critica menționată fiind formulată omissio medio,

fără să fi constituit motiv de apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va respinge recursul declarat de pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva

deciziei comerciale nr. 76 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC C.S.S.L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 76 din

17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-27
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2011
Ședința publică de la 27 ianuarie 2011 Asupra contestației în anulare de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 2239/200
ÎCCJ 2009-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2801/2009
Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin sentința comercială nr. 14189 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea p
ÎCCJ 2005-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2837/2005
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 3 februarie 2003, reclamanta SC F. SA, a chemat în judecată pe pârâtul I.L., solicitând instanței să se dispună evacuarea pârâtului din spațiul comercial
ÎCCJ 2009-05-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1362/2009
ată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța analizând situația de fapt și juridică a reținut că întrucât pârâta a opus reclamantei un titlu în baza căruia ocupă spațiul în litigiu, respectiv contractul de cooperare nr. 12/2004, titlu
ÎCCJ 2008-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 18389/3/2006 al Tribunalului București, Secția Comercială reclamanta SC C. SA București a solicitat ca în
Sursă