ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul Ș.I. a chemat în

judecată SC M.R.P.P. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să

se constate îndeplinite condițiile „pactului comisoriu de ultim grad” și

implicit încetarea contractului de asociere precum și obligarea pârâtei la

plata sumei de 61.000.000 lei, reprezentând redevența neachitată pentru terenul

în suprafață de 245 mp începând cu data de 21 iulie 2003 – 10 septembrie 2004,

reactualizată cu indicele de inflație.

Tribunalul Dolj prin sentința nr. 10

din 21 ianuarie 2005 a admis acțiunea reclamantului, a constatat reziliat

contractul de asociere și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1608 dolari S.U.A.

în echivalent lei la data plății efective, reactualizată în funcție de rata

inflației.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul s-a subrogat în drepturile și obligațiile C.L.M.C.

în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 10/2001 și ca urmare a devenit parte

în contractul de asociere încheiat cu C.L.M.C. și SC M.R.P.P. SRL pentru

suprafața de 245 mp teren care face obiectul contractului amintit.

A mai reținut instanța de fond că

părțile au convenit să stipuleze un pact comisoriu de ultim grad care a operat

potrivit clauzei din contractul de asociere, iar în ce privește cuantumul

redevenței a apreciat că pârâta datorează 1608 dolari S.U.A. sau echivalentul

în lei la data plății, care se va actualiza cu rata inflației.

Sentința a fost apelată de pârâta SC

M.R.P.P. SRL Cluj Napoca, iar Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 129 din 4 aprilie 2005, a admis apelul și a schimbat în tot

sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2005 în sensul respingerii acțiunii. Curtea a

examinat excepția autorității de lucru judecat invocată de apelant și a

stabilit că, în adevăr, între părțile în proces a mai avut loc o judecată care

a avut același obiect și aceeași cauză juridică, așa cum rezultă din cuprinsul

deciziei nr. 436 din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva deciziei nr. 129

pronunțată la data de 4 aprilie 2005 a declarat recurs, reclamantul Ș.I. prin

care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.,

fără să le argumenteze separat așa cum dispune art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

În susținerea recursului,

reclamantul P.I. a susținut:

Napoca nu a reprezentant-o legal pe pârâta intimată în fața instanței de fond

și în consecință nu putea declara și motiva apelul.

- Apărătorul intimatei a solicitat

termen pentru ca reprezentantul legal al societății să se prezinte în instanță

și să-și însușească apelul.

- Apelul a fost declarat cu

încălcarea termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 68 alin. (1) teza a II a și art. 69 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,

întrucât în dosarul nr. 1440/2004 nu a fost atașat contractul de asistență

juridică sau împuternicire avocațială pentru a se dovedi dreptul celui care a

asistat partea în primă instanță, de a promova și susține calea de atac a

apelului.

lucru judecat întrucât în procesul anterior s-a cerut redevența pe perioada

iulie 2003 – februarie 2004, iar în procesul de față s-a solicitat redevența în

continuare începând din 2004.

25 din contractul de asociere pentru a demonstra că operează pactul comisoriu

de gr. IV în cazul neplății redevenței mai mult de 60 de zile. A mai invocat și

prevederile art. 1020 C. civ., în temeiul cărora era îndreptățit să pretindă

desființarea contractului în condițiile în care debitoarea a refuzat să se

prezinte la negocieri pentru achitarea sumelor restante sau pentru încheierea

unui nou contract. Apelul nu putea fi primit întrucât a fost declarat de o

terță persoană.

- Motivele invocate de intimată au

repus în discuție un titlu executor în baza căruia s-a încasat o sumă diminuată

conform ordinului nr. 705/2005.

Pentru aceste motive recurentul a

solicitat modificarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova în sensul

respingerii apelului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de

nelegalitate prevăzute la pct. 1 – 9 C. proc. civ.

După cum s-a arătat în expunerea

motivelor de recurs, autorul a invocat prevederile pct. 5, 9 și 10 C. proc.

civ.

Art. 304 pct. 5 dispune că

modificarea sau casarea hotărârii se poate cere „când, prin hotărârea dată,

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ.”.

În temeiul acestui motiv se poate

lua în examinare încălcarea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

invocată de recurent, critică nefondată întrucât în raport de data din dovada

de comunicare aflată la fond și de data înregistrării apelului, termenul de 15

zile nu a fost depășit.

În ce privește dreptul de

reprezentare din examinarea dosarului primei instanțe nu rezultă că această

problemă prealabilă examinării fondului a fost invocată de recurent.

În dosarul de apel se poate observa

că se află împuternicirea semnată de reprezentantul apelantei pe care a aplicat

sigiliul societății, împuternicire în care se menționează expres dosarul nr. 210/2005,

respectiv dosarul de apel.

Prin urmare, reprezentantul

împuternicit era în drept să declare și să susțină calea de atac promovată în

numele clientului său, astfel că nu s-au încălcat prevederile art. 67 alin. (1)

și art. 68 alin. (1) C. proc. civ., care în ce privește mandatul avocațial

trimite la legea avocaților. Recurentul nu a demonstrat care text din legea

amintită a fost încălcat pentru a se aprecia că motivul invocat intră sub

incidența art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De reținut este și faptul că art. 68

alin. (2) C. proc. civ., invocat de recurent, prevede situația când dreptul de

reprezentare poate fi dat prin declarație verbală făcută în instanță și

consemnată în încheiere, ori, în speță acest text nu se aplică întrucât

apelanta intimată a dat mandat unui avocat așa cum s-a arătat mai sus, situația

respectivă fiind atestată de înscrisul aflat la dosar necontestat sub aspectul

veridicității lui.

Și critica privind încălcarea

dispozițiilor art. 69 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată întrucât în cauză

a existat mandat pentru asistență în apel, astfel că dreptul de a exercita

calea de atac nu poate fi contestat. De altfel textul art. 68 alin. (2) C.

proc. civ. prevede și situația pe care încearcă să o acrediteze recurentul

atunci când afirmă că, în fața instanței de fond intimata nu a fost legal

reprezentată.

Dispozițiile art. 69 alin. (2) C.

proc. civ., prevăd: „Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii,

chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse

unui termen și care s-ar pierde prin neexecitarea lor la timp”. Așadar, dacă

procedural avocatul chiar fără mandat poate declara o cale de atac cu atât mai

mult poate declara o astfel de cale atunci când prezintă mandatul avocațial.

Al doilea motiv invocat, art. 304

alin. (9) C. proc. civ., prevede că hotărârea poate fi modificată atunci când

este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Singura critică ce ar putea viza

acest motiv care se desprinde din motivele de recurs privește aplicarea

dispozițiilor art. 1201 C. proc. civ. Raportat la autoritatea de lucru judecat

instanța de apel a reținut corect că sunt întrunite cerințele legale sub

aspectul părților, obiectului și al cauzei. Recurentul afirmă că prin acest

litigiu a cerut redevența în continuarea celei care a făcut obiectul altei

judecăți și că astfel litigiul de față nu are același obiect.

Din hotărârile aflate la dosar,

rezultă că în primul litigiu s-a cerut redevența începând cu data de 21 iulie

2003, reactualizată cu indicele de inflație. În aceste condiții afirmația

potrivit căreia instanța a acordat redevența numai pe o anumită perioadă este inexactă

față de hotărârile anterior pronunțate.

În fine, toate celelalte critici

care privesc aplicarea pactului comisoriu de gradul IV, cât și invocarea art. 1020

C. civ., în contradicție totală cu modul cum operează clauza respectivă sunt

chestiuni de fond care țin de netemeinicie și nu de nelegalitate așa încât nu

se încadrează în prevederile art. 304 mai sus examinate.

În condițiile în care părțile au

beneficiat de o cale de atac devolutivă, iar recursul, este potrivit

reglementării actuale cale extraordinară de atac în această fază procesuală nu

pot fi examinate decât motive de nelegalitate în contextul deja arătat.

Recurentul a mai invocat și

prevederile art. 304 alin. (10) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate

fi modificată „când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau

asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii”.

Acest motiv nu a fost dezvoltat în

nici un mod de recurent. Așa cum rezultă din expunerea argumentelor sale,

recurentul nu a arătat care dovezi erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii

și nici nu a indicat mijlocul de apărare asupra căruia nu s-a pronunțat

instanța.

În consecință întrucât nu sunt

motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârilor pronunțate

în cauză, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Ș.I. împotriva deciziei nr. 129 din 4 aprilie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.