ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă

Municipală RAM Buzău în contradictoriu cu pârâtele Administrația

Județeană a finanțelor Publice Buzău, Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, a

solicitat, prin prisma prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004

coroborat cu prevederile art. 215 din O.G. nr. 92/2003, suspendarea executării

Deciziei de impunere F-BZ-1002 din 20 noiembrie 2014 privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală

pentru persoane juridice, emisă de AJFP Buzău, Dispoziției nr.

575 din 20 noiembrie 2014 privind măsurile stabilite de organele de

inspecție fiscal emisă de AJFP Buzău și Raportului de

Inspecție Fiscală F-BZ- 1736 din 20 noiembrie 2014, emis de

către AJFP Buzău, până la pronunțarea instanței de

fond.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 54 din data de 5 martie 2015, Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a Civilă, de contencios administrativ

și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia

Autonomă Municipală RAM Buzău, în contradictoriu cu pârâtele Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și, în

consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere

F-BZ-1002 din 20 noiembrie 2014 emisă de AJFP Buzău precum și

Dispoziția nr. 575 din 20 noiembrie 2014 emisă de AJFP Buzău.

recurs

Împotriva

Sentinței civile nr. 54 din data de 5 martie 2015, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău,

invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în mod greșit

prima instanță a apreciat că în speța dedusă

judecății există un caz bine justificat, ca fiind împrejurarea

legată de starea de fapt și de drept, care este de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, reținând numai argumentele

expuse de reclamantă.

Măsura

suspendării actelor administrative este una excepțională care se

poate dispune doar în situația îndeplinirii cumulative a condițiilor

prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv cea a cazului

bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. În acest sens

este și Decizia nr. 257 din 14 martie 2006 a Curții

Constituționale în care s-a reținut faptul că „suspendarea

actelor administrative reprezintă totodată o situație de

excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de

legalitate”.

Astfel, consideră

recurenta că, Decizia de impunere F-BZ-1002 din 20 noiembrie 2014 privind

obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală

pentru persoane juridice și Dispoziția nr. 575 din 20 noiembrie 2014

privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, au

fost emise în aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu

modificările și completările ulterioare, precum și a O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Având în

vedere că actele administrativ fiscale care formează obiectul cauzei

au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie, solicită

respingerea cererii de suspendare întrucât nu a fost probată

existența unui caz bine justificat.

În ceea ce

privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente,

prima instanță a considerat că intimata a făcut dovada

îndeplinirii acestei condiții, măsura înființării popririi

asupra disponibilităților bănești are drept

consecință imposibilitatea plății furnizorilor, creditelor

bancare și oprirea furnizării serviciilor publice către

consumatorii de energie termică.

Recurenta

susține că, iminența producerii unei pagube nu se prezumă,

ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiției

referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care

să probeze acest fapt, fiind lipsite de relevanță

afirmațiile făcute în acțiunea formulată. Organele fiscale

au procedat la aplicarea legii prin luarea măsurilor de executare

silită, acest fapt neputând fi considerat prin el însăși ca

producător al unei pagube iminente.

Pentru aceste

motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

și pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare.

4.

Apărările formulate în cauză

Prin

întâmpinarea formulată, intimata Regia Autonomă Municipală „RAM”

Buzău invocă excepția nulității recursului motivat de

faptul că, recurenta nu a înțeles să invoce pe lângă

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și

dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, prevederi care

îndreptățesc persoana interesată de a exercita calea de atac în

cauza dedusă judecății. În subsidiar, a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind

legală.

derulată în recurs

În cauză

a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin încheierea de ședință din data de 23 martie

2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493

alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot

formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de

la comunicare. Prin raportul întocmit, raportorul a apreciat că recurenta

a indicat temeiul de drept al cererii de recurs prin invocarea

dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul

din 15 iunie 2016 având în vedere că în raport s-a considerat că

recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs n u este

controversată, s-a considerat, de către toți membrii

completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C.

proc. civ.

6.

Soluția instanței de recurs

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a

apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte

apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Prin motivele

de recurs formulate, recurenta susține că în speța dedusă

judecății nu sunt întrunite condițiile impuse de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la existența

unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazuri bine justificate sunt acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Cu alte cuvinte,

pentru a se dovedi existența unui caz bine justificat reclamantul trebuie

să înfățișeze instanței împrejurări legate de

starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea

autorităților, de posibile efecte asupra

instituției/autorității publice sau asupra altor persoane.

Pentru a se

dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu

este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în

sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, ci prezentarea mijloacelor de probă din care

să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui

caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Or, în

speța dedusă judecății, împrejurările care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actelor administrative contestate rezidă din

următoarele:

Prin Raportul

de Control încheiat de Curtea de Conturi a României auditorii Curții de

Conturi au constat că TVA la subvenție pentru furnizarea energiei

termice către populație (pe motivul că TVA la subvenția

pentru furnizarea energiei termice către populație nu a fost

încasată de la furnizorul ajutorului de stat) - trebuie înregistrată

în contul 4428: Taxa pe Valoare Adăugată Neexigibilă, iar prin

raportare la dispozițiile art. 134 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

coroborat cu prevederile pct. 18 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 (privind

aplicabilitatea art. 137 din Legea nr. 571/2003), art. 31 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 94/1992 - constatările AJFP Buzău sunt în contradicție

cel puțin cu constatările Curții de Conturi a României.

Prin Decizia

nr. 3290 din 15 mai 2014 pronunțată de către Curtea de Apel

Ploiești în Dosarul nr. x/114/2012 instanțele de judecată au

constatat în mod irevocabil că, pentru asigurarea diferenței de

preț în vederea furnizării energiei termice către populație

intervine inaplicabilitatea art. 137 din Legea nr. 571/2003 prin raportare la

dispozițiile pct. 18 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, în sensul că nu

se cuprind în baza de impozitare a taxei subvențiile sau alocațiile

primite de la bugetele locale, subvențiile care sunt acordate pentru

atingerea unor parametrii de calitate, subvențiile acordate pentru

acoperirea unor cheltuieli sau alte situații similare.

În acest sens

se poate reține efectul pozitiv al puterii lucrului judecat din Decizia

nr. 3290 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

efect care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de

natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior

și nu prezintă relevanță că litigiul anterior a vizat

alte părți, respectiv reclamantul și Curtea de Conturi a

României.

Altfel spus,

prin raportare la dispozițiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ., efectul

pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu

prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură

cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai

fi contrazis. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea

proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în

fața instanței constatări ale unor raporturi juridice

făcute cu ocazia judecății anterioare.

Mai mult

decât atât, prin Adresa nr. 2227 din 14 ianuarie 2015 furnizorul ajutorului de

stat certifica faptul că, toate sumele virate cu titlu de

subvenție/ajutor de stat pentru furnizarea agentului termic către

populație nu au fost purtătoare de TVA fapt pentru care

instituția în cauză declara că nu au fost virate niciodată

către RAM Buzău TVA la subvenția pentru furnizarea energiei

termice către populație motivat de faptul că bugetul local nu a

avut prevăzut niciodată această taxă pe valoare

adăugată în subvenția pentru furnizarea energiei termice

către populație și pe această cale nici RAM Buzău nu

poate fi obligată la restituirea sumei aferentă TVA - acest aspect

reieșind și din aplicabilitatea art. 9 alin. (3) din Legea nr.

15/1990 - Subvențiile se acordă și se administrează de

guvern sau de organele locale ale administrației de stat, după caz,

în limitele fondurilor prevăzute în bugetele acestora și pot fi

utilizate numai potrivit scopurilor pentru care au fost acordate.

De asemenea,

nu este lipsit de relevanță faptul că, în concordanță

cu dispozițiile O.G nr. 36/2006 - privind instituirea prețurilor de

referință pentru energia termică furnizată populației

prin sisteme centralizate și Ordinul MFP nr. 2917/2009 & Ordinul MAI

nr. 252/2009 - privind aprobarea schemei de ajutor de stat acordat operatorilor

economici care prestează servicii de interes economic general de

producere, transport, distribuție energie termică în sistem

centralizat în compensare pentru obligativitatea furnizării unui serviciu

de interes economic general, regiei i se acordă, de la bugetul local, un

ajutor de stat pentru furnizarea energiei termice către populație în

vederea prestării serviciului public în regim continuu în condiții de

siguranță și confort.

Or, regia nu

a încasat niciodată de la autoritatea publică locală/furnizorul

ajutorului de stat TVA la subvenție/ajutor de stat pentru furnizarea

energiei termice către populație astfel cum rezultă din Adresa

nr. 5298 din 20 martie 2014 - emisă de autoritatea publică

locală/furnizori ajutorului de stat și în aceste circumstanțe.

Dincolo de prevederile legale ce exclud aplicabilitatea TVA asupra

subvenției acordate pentru furnizarea energiei termice către

populație, nici Regia Autonomă Municipală " RAM "

Buzău nu poate fi obligată 1 restituirea sumei aferentă TVA

câtă vreme această sumă nu a fost inclusă în

subvenție.

Cu privire la

iminența producerii unei pagube se constată că, potrivit art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă

se înțelege "prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Raportat la

această condiție de admisibilitate, se constată că din

actele dosarului rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube

iminente de natură să justifice suspendarea executării actului

administrativ, iar intimata-reclamantă a solicitat administrarea probelor

cu privire la iminența producerii unei pagube, astfel cum avea

obligația.

În acest sens

s-a avut în vedere paguba iminentă reprezentată de perturbarea

previzibilă a funcționării regiei, după ce în prealabil

AJFP Buzău a dispus, aplicarea următoarelor măsuri:

- sechestrarea

tuturor bunurilor mobile/imobile proprietatea regiei cu consecințe grave

în derularea unor credite bancare asupra cărora sunt instituite

garanții bancare - astfel cum rezultă din Procesul-verbal de

sechestru nr. 3133.3134.3135 din 7 martie 2014 și 3190 din 13 martie 2014;

- limitarea

sau chiar imposibilitatea plății furnizorilor și pe cale de

consecință oprirea furnizării serviciilor publice către

consumatorii de energie termică din mun. Buzău;

- demararea

formelor de executare silită - astfel cum rezultă din Somația

nr. 2 ce face obiectul Dosarului execuțional nr. y/10/35/1/2015/17382

și a titlului executoriu nr. 1 din 2 februarie 2015 ce face obiectul

Dosarului execuțional nr. y/10/35/1/2015/17382.

Toate acestea

demonstrează că în cauză, instanța de fond a reținut

corect îndeplinirea acestei condiții, astfel că sunt nefondate

criticile recurentei sub acest aspect.

Față

de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, suspendarea

executării actelor administrative-fiscale Decizia de impunere F-BZ-1002

din 20 noiembrie 2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice,

emisă de AJFP Buzău și Dispoziția nr. 575 din 20 noiembrie

2014 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscal,

emisă de AJFP Buzău, în condițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004, se impune cu necesitate, întrucât în situația în care

măsurile impuse AJFP Buzău se transpun în practică ar produce o

perturbare previzibilă gravă cu consecințe imprevizibile atât în

buna desfășurare a serviciilor publice cât și în derularea

normală a activităților bugetare a autorității publice

locale.

De altfel,

menirea instituției suspendării executării actului administrativ

reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, așa cum

rezultă și din Recomandarea nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 a

Comitetului de Miniștrii a Consiliului Europei, este de a oferi o

protecție jurisdicțională provizorie care conferă, ca

principiu, celui ce se consideră vătămat posibilitatea de a

solicita suspendarea executării actelor administrative.

7.

Soluția pronunțată

În

consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința

atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a

dispozițiilor legale incidente cauzei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Buzău împotriva Sentinței civile nr. 54 din

data de 5 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM