ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.07.2014 sub nr. x/44/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila, prin reprezentanții săi legali, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila - Activitatea de Inspecție Fiscală, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea efectelor următoarelor acte administrative fiscale emise de pârâtă: Raportul de inspecție fiscală nr. x din 22 iulie 2014, Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de instanție fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014, până la pronunțarea instanței de fond, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 186 din data de 30.09.2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila - Activitatea de Inspecție Fiscală, a dispus suspendarea efectelor Raportului de inspecție fiscală nr. x din 22 iulie 2014, ale Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014 și ale Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014 până la pronunțarea instanței de fond.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca nefondată.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila a criticat soluția primei instanțe în raport de prevederile art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., considerând că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

A susținut recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-MC 1330 din 14 iulie 2014, motivele invocate de intimata - reclamantă nefiind de natură a demonstra că actele atacate ar fi fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, iar motivele invocate de intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. pentru nelegalitatea actului administrativ atacat vizează fondul cauzei și nu îndeplinirea condițiilor privind cererea de suspendare a actului atacat.

A mai susținut recurenta pârâtă că actul administrativ fiscal a cărui suspendare s-a solicitat se bucură de prezumția de legalitate, fiind respectate dispozițiile legale ce au condus la stabilirea unei creanțe certe, lichide și exigibile datorate bugetului de stat, fiind menționată în acest sens decizia nr. 257 din 27 octombrie 2006 a Curții Constituționale.

Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11.02.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma criticilor arătate și a temeiului juridic invocat, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță, în urma analizei celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și paguba iminentă - a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite.

Soluția de admitere a cererii de suspendare a executării actului de impunere este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."

După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, ca cerință indispensabilă pentru a obține protecția juridică a măsurii suspendării executării unui act administrativ contestat, reprezintă, conform definiției cuprinse la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, " acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."

La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În speță, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că, anterior, aceleași operațiuni de aplicare a T.V.A. la marja de profit au fost apreciate ca fiind corecte prin procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2011, precum și prin decizia nr. 68 din 18 martie 2014 pronunțată în dosar nr. x/2013 al Curții de Apel Galați și Rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale nr. x/P/2013 și nr. x/P/2012.

În fapt, în perioada 18.06.2014 - 22.07.2014, societatea intimată a făcut obiectul unui control fiscal efectuat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, ce s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecție fiscală nr. x din 22 iulie 2014, a Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de instanție fiscală nr. F - BR 339 din 22 iulie 2014 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 36658 din 22 iulie 2014, a căror suspendare s-a solicitat în prezenta cauză.

Anterior inspecției fiscale mai sus arătate, la data de 14.06.2011, societatea a făcut obiectul unui control efectuat de intimata care a avut ca obiect verificarea achizițiilor intracomunitare de bunuri în perioada iulie 2010 - ianuarie 2011.

În urma finalizării controlului, a fost încheiat Procesul-verbal nr. x din 14 iunie 2011, prin care s-a arătat că "achizițiile efectuate de către S.C. A. S.R.L. Brăila reprezintă bunuri - autoturisme - second hand și, în conformitate cu prevederile art. 152<SUP>2</SUP> din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sunt supuse regimului special de scutire"... și că, "potrivit art. 152<SUP>2</SUP> alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003, persoana impozabila revânzătoare (SC A. SRL) va aplica regimul special de taxa pentru livrările de bunuri second hand, baza de impozitare fiind marja profitului".

În perioada octombrie - noiembrie 2011, societatea a fost verificata din nou de organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Brăila, în ceea ce privește achizițiile intracomunitare de bunuri și modul de calcul, declarare și virare a TVA, pentru perioada 13.01.2010 - 31.08.2011. Urmare a inspecției fiscale, a fost întocmit RIF F-BR 561 din 14 noiembrie 2011 în baza căruia a fost emisa Decizia de impunere nr. F-BR 703 din 14 noiembrie 2011, prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plata în cuantum de 2.742.068 RON și majorări de întârziere în cuantum de 227.434 RON, aceasta suma reprezentând TVA stabilit suplimentar de plata, organul de inspecție fiscala considerând ca societatea în mod greșit a aplicat TVA la marja de profit in cazul vânzării autoturismelor second hand. Aceste acte administrative au fost contestate de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosar nr. x/2013 s-a dispus anularea acestor acte administrativ fiscale, fiind exonerata de la plata sumei de 2.742.068 RON și majorări de întârziere în cuantum de 227.434 RON - TVA suplimentar de plata stabilit de organele de inspecție fiscala.

Urmare a formulării plângerii penale împotriva administratorilor societății cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către A.J.F.P. Brăila, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale, statuând ca reclamanta în mod corect aplica TVA la marja profitului în cazul vânzării de autoturisme second hand achiziționate din spațiul Uniunii Europene.

Prin urmare, regimul fiscal corect aplicat a fost practicat în continuare.

Cu toate acestea, la data de 22.07.2014 au fost emise actele administrative ce fac obiectul prezentei cereri, acte administrative prin care se imputa societății reclamante un alt regim fiscal decât cel statuat de către instanța de judecata, precum și de către D.G.F.P. Brăila la controlul fiscal anterior.

În privința pagubei iminente, pe care a pretins recurenta pârâtă că nu a dovedit-o intimata reclamantă, Înalta Curte reține că stabilirea unor obligații fiscale în cuantum de aproximativ 2.300.000 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități, apte de executare imediată, este de natură să provoace un prejudiciul material viitor și previzibil, constând în lipsirea persoanei impozabile de lichiditățile necesare pentru plata salariaților săi, cu consecințe asupra derulării contractelor, putând conduce la falimentul acesteia.

În aceste împrejurări, reține Înalta Curte că hotărârea supusă recursului este legală și temeinică, nefiind evidențiate aspecte care să conducă la o altă soluție decât cea avută în vedere de judecătorul primei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila împotriva sentinței nr. 186 din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.