ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 929/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3122/COM/2001, a admis

acțiunea reclamantei R.A.A.D.P.F.L. cu sediul în Craiova județul Dolj împotriva

pârâtei SC C.C. SRL cu sediul în Craiova județul Dolj, în sensul că a fost

admisă acțiunea reclamantei și a fost constatat încetat de drept contractul

prin trecerea termenului, a fost dispusă evacuarea pârâtei, a fost admisă în

parte cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta să plătească

pârâtei suma de 702.305.679 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de

consolidare și reparații la spațiul reclamantei. Totodată a fost respins

capătul de cerere privind prelungirea contractului.

S-a reținut că prin cererea

de chemare în judecată înregistrată, la data de 20 martie 2001, reclamanta a

cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 769.486.196 lei reprezentând valoarea

cotei de asociere, TVA și penalități de întârziere datorate în baza

contractului de asociere în participațiune nr. 65 din 27 martie 1995. S-a mai

solicitat rezilierea acestui contract și evacuarea pârâtei din imobilul situat

în municipiul Craiova str. Mihail Kogălniceanu sub motiv că termenul

contractului expiră la data de 27 martie 2001, iar pe perioada mai 1999 –

octombrie 2000 pârâta a refuzat să-i plătească suma ce reprezintă un procent de

4 % din cifra sa de afaceri.

Pârâta a formulat o

întâmpinare, urmată la data de 4 aprilie 2001 de o cerere de chemare în

judecată a R.A.A.D.P.F.L. Craiova, care a format obiectul dosarului nr. 581/2001

al Tribunalului Dolj, solicitând la rândul ei încheierea unui nou contract de

asociere determinat de împrejurarea că s-au făcut lucrări de reparații în

valoare de 820.725.273 lei, fiind refuzată compensarea acestei valori cu cea a

cotei de participare datorate.

Prin încheierea din 22 mai 2001 a Tribunalului Dolj a fost dispusă conexarea dosarelor.

S-a apreciat că între părți

a fost încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 65 din 21 martie

1995 având ca obiect desfășurarea de activități comerciale în spațiul

reclamantei din Craiova, str. Mihail Kogălniceanu, în schimbul unei sume de 4 %

din cifra de afaceri a pârâtei.

Cererea reconvențională a

fost găsită întemeiată în parte, deoarece lucrările de consolidare efectuate de

pârâtă la imobil au o valoare de 820.752.273 lei și scăzând suma compensată de

părți de 118.446.594 lei, compensare consemnată în procesul verbal nr. 492467

din 30 noiembrie 2000, a rămas ca pârâta să mai primească diferența de

702.305.649 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 1018 din 1 iulie 2002, a admis recursul, a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, având

în vedere că cererea reconvențională nu a fost soluționată așa cum a fost

precizată la 27 noiembrie 2001 și cauza a fost soluționată plus petita,

constatând încetat de drept contractul, deși reclamanta solicitase numai

rezilierea lui.

Tribunalul Dolj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 446 din 30 iunie 2005,

rejudecând în fond după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat pârâta la plata sumei de 124.322.884 lei Rol reprezentând cota de

asociere pe perioada mai 1999 – februarie 2003. De asemenea, a mai obligat

reclamanta la plata sumei de 2.345.484.557 lei Rol către pârâtă, rămânând de

achitat numai suma de 2.221.161.673 lei Rol după compensare. Totodată a fost

instituit dreptul de retenție asupra imobilului, în favoarea pârâtei, a fost

respinsă cererea de reziliere și de evacuare, precum și cererea de prelungire a

contractului de asociere în participațiune și de daune cominatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 36 din 22 februarie 2006, a admis apelul declarat

de reclamanta pârâtă R.A.A.D.P.F.L. Craiova împotriva sentinței nr. 446 din 30

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 3158/COM/2002, a

anulat sentința în tot și a reținut cauza spre rejudecare, reținând că

dispozitivul hotărârii apelate nu este semnat de judecător.

Prin încheierea nr. 1992 din

30 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat cauza de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 56/ A-C

din 16 mai 2007, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă

SC C.C. SRL Craiova prin lichidator S.C.P.A.E. SRL cu sediul social în Pitești

județul Argeș împotriva pârâtei R.A.A.D.P.F.L. CRAIOVA așa cum a fost

precizată, în sensul că a obligat pe reclamanta R.A.A.D.P.F.L. la plata sumei

de 70.230,56 lei rezultată din factura nr. 1175824 din 19 iulie 1999 (după

compensarea sumei de 118.446.594 Rol) și plata sumei rezultată din aplicarea

indicelui de inflație, precum și la plata dobânzilor începând cu data scadenței

facturii și până la efectuarea plății.

A mai fost obligată

reclamanta la plata sumei de 276.632,20 lei și la plata sumei rezultată din

aplicarea indicelui de inflație ca și a dobânzii legale începând cu data

pronunțării acestei decizii și până la plata creanței.

De asemenea, a fost respinsă

cererea de prelungire a contractului nr. 65 din 27 martie 2005 și a fost

instituit dreptul de retenție în favoarea pârâtei, asupra imobilului în

litigiu.

A fost obligată reclamanta

la plata sumei de 6.508 lei reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de apel, prin încheierea din 18 aprilie 2007, a disjuns

cererea reconvențională formulată de SC C.C. SRL prin lichidator judiciar și a

dispus suspendarea acțiunii principale formulată de R.A.A.D.P.F.L. în baza art.

42 din Legea nr. 85/2006.

Lucrările efectuate de

pârâtă la imobil, în perioada 1995 - 1999, sunt de reparații capitale, așa cum

atestă minuta din 22 aprilie 1992. Lucrările efectuate în perioada 1999 – 2001,

la cererea reclamantei au vizat refacerea zidurilor demolate, a calcanului,

șarpantei și acoperișului, potrivit proiectului nr. 12/2001, în cauză fiind

efectuată și o expertiză.

Împotriva deciziei nr. 56/ A-C

din 16 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova,

care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acțiunii pârâtei ca

neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs reclamanta a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale

pasive a R.A.A.D.P.F.L., prin aceea că aceasta are numai un drept de

administrare asupra bunurilor care aparțin Statului Român prin Ministerul

Finanțelor, precum și prescripția dreptului la acțiune al pârâtei, iar pe

fondul cauzei s-a cerut să se constate că lucrările au fost executate fără

autorizație de construcție și fără acte justificative.

Intimata pârâtă SC C.C. SRL

prin lichidator S.C.P.A.E. SRL Pitești a depus întâmpinare, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul

declarat de reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Este unanim admis, atât de

doctrină cât și de jurisprudență, că o condiție pentru ca o persoană să fie

parte în proces este calitatea procesuală, legitimatio ad causam, care

contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp

a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. În procesul civil

calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei

persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.

De remarcat că apărarea

R.A.A.D.P.F.L. prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive nu a

fost invocată nici în faza procesuală a fondului și nici a apelului, ci numai

în recurs, în condițiile în care nu a făcut dovada cu acte a celor susținute,

respectiv că imobilul în litigiu ar avea ca proprietar Statul Român, iar

reclamanta ar exercita numai un drept de administrare.

Nu poate fi primită, în

contextul executării contractului intervenit între părți, critica privind

intervenirea prescripției dreptului la acțiune al pârâtei.

Termenul de prescripție

extinctivă desemnează intervalul de timp, stabilit de lege înlăuntrul căruia

trebuie exercitat dreptul la acțiune în sens material sub sancțiunea pierderii

acestui drept. Conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 dreptul la

acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost

exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripție extinctivă,

având caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaționale (cele

care au în conținutul lor drepturi de creanță și îndatoririle corelative), este

de 3 ani, fiind instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Așa cum a expus și prin întâmpinarea

sa pârâta, dreptul la acțiune pentru recuperarea creanței s-a născut, la data

de 30 noiembrie 2000, dată la care recurenta a achitat prin compensare suma de

118.446.594 lei din suma totală de 820.752.273 lei, rezultată din factura nr. 117.5823

din 19 iulie 1999. Dovada acestei plăți parțiale o constituie ordinul de

compensare nr. 0492467 din 30 noiembrie 2000.

Pe fondul cauzei, pentru

corecta stabilire a situației de fapt și de drept, relevanța juridică este

conferită de actele prezentate de părți și raportul de expertiză tehnică

judiciară întocmit de ing. C.O.

Amplu documentat, expertul a

menționat toate lucrările de reparații efectuate la imobilul în litigiu în

perioada 1993-2001. Au fost enumerate lucrările care sunt în sarcina

R.A.A.D.P.F.L. și anume lucrările de consolidare a clădirii prevăzute în

proiectul nr. 11/1993, refacerea calcanului, reparațiile acoperisului, grupul

sanitar subteran, instalațiile electrice, lucrările de îmbunătățire și

reparații necesare, inclusiv platformă betonată curte. Pentru lucrările de

consolidare a cădirii au existat proiectele nr. 11/1993, 3314/1994, 12/2001 și

autorizația de construire nr. 455 din 22 iulie 1994.

Lucrările efectuate de

pârâtă nu au caracterul de modernizare, fiind lucrări de reparații capitale și

care cad în sarcina proprietarului, conform clauzelor contractuale.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei R.A.A.D.P.F.L. împotriva

deciziei nr. 56/ A-C din 16 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici

una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 16 mai

2007, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 6 martie 2008.