ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 22 februarie 2008, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în

judecată pe pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor

acordate pentru exproprierea terenurilor proprietatea sa situate în comuna

Tunari, Jud. Ilfov, identificate cu numerele cadastrale 535/1 și 549/1, cu suma

de 250.548 euro, reprezentând contravaloarea construcțiilor de orice fel

situate pe terenurile expropriate și care urmează să fie dezafectate și

modificate din cauza exproprierii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, prin hotărârile nr. 29 și 30 din 30 oct. 2007 i-au fost

acordate despăgubiri pentru două suprafețe de teren expropriate, respectiv,

pentru suprafața de 1277 mp și 136 mp, despăgubiri pe care nu înțelege să le

conteste. Însă, la stabilirea cuantumului total al despăgubirilor pârâtul nu a

avut în vedere și valoarea construcțiilor aflate la terenurile expropriate,

respectiv, o platformă betonată, totem L., pompa distribuire carburanți

rezervoare îngropate în subsol și tehnologia aferentă acestora, iar lucrările

de lărgire a centurii Bucureștiului pentru care s-a realizat exproprierea

terenurilor vor avea drept consecință și modificarea și amenajarea

corespunzătoare a accesului în stația de distribuție a carburanților.

Întrucât prin

emiterea celor două hotărâri nu s-a avut în vedere și acest aspect privind

construcțiile existente pe teren, împrejurare ce aduce atingere dreptului de

proprietate al reclamantei, aceasta a invocat prin acțiune și excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, 8, 9 și 15 din Legea nr. 198/2004

raportat la art. 44 din Constituția României, cu privire la acesta din urmă,

tribunalul înaintând dosarul Curții Constituționale care prin decizia nr. 929

din 16 septembrie 2008 s-a pronunțat în sensul respingerii excepției invocate.

În drept cererea

reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004.

Prin sentința civilă nr.

1782 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC L.R. SRL, pârâtul fiind

obligat să majoreze cuantumul despăgubirilor acordare reclamantei prin

hotărârile nr. 29 și 30 din 30 octombrie 2007, cu suma de 55.413 Euro

(echivalent în lei la data consemnării) sumă reprezentând contravaloarea

construcțiilor aflate pe cele două terenuri expropriate.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Susținerile

reclamantei sunt în parte întemeiate, întrucât, prin hotărârile mai sus menționate

acesteia i-au fost acordate despăgubiri numai pentru cele două suprafețe de

teren expropriate, neluându-se în considerare că pe acestea se aflau amplasate

și lucrări de construcții și lucrări de semnalistică (totem, copertină).

Din cuprinsul

expertizei efectuate în cauză a rezultat faptul că pe respectivele terenuri

existau lucrări de construcții, platformă betonată, respectiv drum acces

autovehicule la pompe și drum acces la alimentarea rezervoarelor cu combustibil

și parcare, lucrări ce vor fi desființate odată cu execuția lucrărilor de

extindere a centurii rutiere, iar în vederea realizării acestei extinderi au

fost desființate și lucrările de semnalistică, respectiv totemul ce avea rolul

de indicator de prețuri pentru carburanții comercializați în stație, fiind

afectată și semnalistica de la copertina sub care sunt amplasate pompele de

carburanți.

Valoarea totală a

acestor bunuri imobile și a lucrărilor de semnalistică (totem, cooperativă) a

fost calculată în expertiză la suma de 55.413 euro, sumă ce a fost avută în

vedere la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei mai puțin suma ce

reprezenta contravaloarea lucrărilor necesare a fi executate pentru a păstra

limitele de distanță legală a stației de distribuție carburanți față de

drumurile publice, pentru care reclamanta nu a făcut dovada unui proiect

autorizat privind lucrările necesare a fi executate.

Împotriva sentinței

civile nr. 1782 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția

a III-a civilă, au declarat apel, reclamanta SC L.R. SRL și pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civila nr.

335/ A din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins ambele apeluri, dând în debit S.R. prin C.N.A.D.N.R. cu suma de 1.515

RON, reprezentând onorariu suplimentar de expert și SC L.R. SRL cu suma de

3.015 Ron, reprezentând onorariul provizoriu de expert și onorariul de expert

suplimentar.

Analizând apelurile

declarate din prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelurile sunt

nefondate, pentru următoarele motive:

Singura critică

formulată de către apelanta-reclamantă SC L.R. SRL, referitoare la neacordarea

despăgubirilor pentru lucrărilor de modificare a construcțiilor existente pe

teren, necesare pentru păstrarea limitelor legale față de drumurile publice s-a

apreciat ca fiind nefondată.

Astfel, din

conținutul raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, s-a

constatat că expropriatorul a efectuat următoarele lucrări: demontare totem,

demontare copertină și transportul acestora, așa cum rezultă din înscrisul

aflat la fila xxx din dosarul T.B.

Pentru celelalte

lucrări pretinse de către SC L.R. SRL nu a fost depus decât un deviz estimativ,

nefiind administrată proba cu înscrisuri, constând în facturi sau alte mijloace

de probă, din care să rezulte efectuarea acestor lucrări, precum și

contravaloarea acestora.

Critica formulată de

către apelantul-pârât S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA referitoare la valoarea

platformei betonate s-a reținut ca nefondată.

Astfel, prin sentința

civilă apelată s-a dispus obligarea expropriatorului la suma de 55.413 euro,

reprezentând contravaloarea platformei betonate (46.918 Euro) și contravaloarea

lucrărilor de semnalistică (8.432 Euro).

În faza procesuală a

apelului, a fost administrată proba cu expertiză tehnică de evaluare, efectuată

de către o comisie formată din 3 experți, iar conform concluziilor raportului

de expertiză, a rezultat că valoarea platformei amplasate pe teren este de

48.928 Euro.

Având în vedere că

valoarea rezultată în calea de atac a apelului, așa cum a fost stabilită de

către comisia de experți, este mai mare decât valoarea rezultată din raportul

de expertiză efectuat în fața primei instanțe, s-a considerat ca nefiind

întemeiată critica formulată de către apelantul-pârât pe acest aspect.

Constatând că

reclamanta SC L.R. SRL nu a criticat, prin motivele sale de apel, valoarea

despăgubirilor stabilite pentru platforma betonată, s-a menținut hotărârea

pronunțată de către prima instanță cu privire la obligarea expropriatorului la

plata sumei de 46.918 Euro, reprezentând contravaloarea platformei betonate,

așa cum a fost stabilită în fața primei instanțe.

Ceea de-a doua

critică formulată de pârât, referitoare la determinarea de către experți a

creșterii de valoare a imobilului rămas neexpropriat, respectiv sporul de

profitabilitate de care beneficiază SC L.R. SRL, ca urmare a faptului că este

construită autostrada, s-a considerat, de asemenea, nefondată.

Pentru stabilirea

sporului de profitabilitate a fost încuviințată o expertiză contabilă, comisia

de experți stabilind că, în anul 2011, comparativ cu anul 2007, s-a produs o

scădere a numărului tranzacțiilor privind vânzarea combustibililor.

Având în vedere

conținutul raportului de expertiză contabilă, s-a constatat că reclamanta SC L.R.

SRL nu a înregistrat un spor de profitabilitate, ca efect al creșterii

numărului tranzacțiilor efectuate, așa cum s-a susținut prin motivele de apel.

Eventuala creștere a sporului

de profitabilitate s-a produs numai ca efect al creșterii prețurilor

carburanților, neavând nicio relevanță construcția autostrăzii.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. a declarat

recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate

în sensul admiterii apelului declarat de pârât și a schimbării în tot a

sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în

judecată ca neîntemeiată.

În susținerea

motivului de recurs, pârâtul recurent a arătat că prin omologarea raportul de

expertiză evaluator, instanța de apel, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 și ale Legii nr. 50/1991.

Astfel, valoarea

platformei betonate, ce s-a aflat pe terenul supus exproprierii, a fost

stabilită în mod nelegal plecând de la premisa lansată de comisia de experți că

procentul de ocupare a terenului era de 95 %, deși la dosarul cauzei nu exista

niciun document din care să rezulte că societatea L. avea dreptul sa edifice

construcții într-o asemenea manieră.

Deși s-a dispus

administrarea unei noi expertize evaluatorii pentru stabilirea valorii

platformei betonate, și această expertiză a plecat de la aceeași premisă,

procentul de ocupare a terenului era de 95 %. Or, reclamanta nu a demonstrat

nici în fata instanței de fond și nici în fața instanței de apel că avea

dreptul să construiască pe un procent de 95 % din terenul expropriat, ceea ce

înseamnă ca aceasta construcție a fost amplasată nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor

din Legea nr. 50/1991.

Recursul declarat de

pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA, va fi respins, ca nefondat, pentru

considerentele următoare:

Reformarea unei

hotărâri în recurs se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu și pentru motive de netemeinicie.

Așadar, instanța de

recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea

atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica

legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o

constată.

De aceea, la situația de fapt deja stabilită,

urmează a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținerile recurentului-pârât privind încălcarea de către instanța de

apel a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite” și ”La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia”.

Prin critica

formulată în recurs, în esență, pârâtul consideră că valoarea platformei

betonate, a fost stabilită în mod nelegal, întrucât, deși s-a efectuat o nouă

expertiză, în stabilirea valorii acesteia, s-a pornit de la același procent de

ocupare a terenului de 95 %, fără ca reclamanta să demonstreze că avea acest

drept, ceea ce înseamnă că această construcție a fost amplasată nelegal, cu

nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 50/1991.

Referitor la aspectul

criticat, se constată că pârâtul prin motivele de apel formulate a solicitat

depunerea autorizației de construcție nr. 273 din 4 decembrie 1997 și

încuviințarea unei noi expertize care să stabilească valoarea reală a

despăgubirilor cuvenite reclamantei prin dezafectarea platformei betonate,

pentru ca în cazul în care procentul de 95 % nu se regăsește în autorizație,

valoarea să se stabilească prin noua expertiză.

Instanța a încuviințat

proba solicitată de pârât și prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în

această fază procesuală, ce a avut ca obiectiv la pct. B, așa cum s-a stabilit

prin încheierea de ședință de la 31 mai 2011, dată la care pârâtul a fost

prezent prin apărător: stabilirea valorii platformei betonate, și verificarea

aspectului dacă platforma a fost efectuată cu depășirea limitelor autorizației

de construire, situație în care valoarea se va determina în raport de suprafața

legal betonată.

În concluziile la raport,

experți, au arătat că platforma nu a fost realizată cu depășirea limitelor

autorizației de construcție, deoarece din părțile laterale nu s-au primit

reclamanții de la vecini privind depășirea hotarului dintre proprietăți, iar în

partea din fața benzinăriei nu se puteau depăși limitele din cauza vecinătăților

cu obiectivul „lărgire șoseaua de centură”. Pârâtul a formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză, iar cu privire la această situație, comisia de experți a

răspuns că: nu s-au avut în vedere simple supoziții, ci documentele existente

la data efectuării expertizei, puse la dispoziție de reclamantă, adică

autorizația de construire și planul de situație valabil la data emiterii

acesteia, stația fiind edificată și pusă în funcțiune de către altă societate

comercială, și vândută reclamantei.

În raportul de

expertiză la care face referire pârâtul, comisia de experții a menționat că

aria platformei betonate pentru care s-a stabilit valoarea despăgubirilor,

conform obiectivului stabilit de instanță, este de 90 %.

Prin urmare, contrar

susținerilor recurentului pârât, prin omologarea raportului de expertiză în

care s-a stabilit valoarea platformei amplasată pe cele două parcele

expropriate, instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu privire la daunele aduse proprietarului,

astfel încât, criticile formulate pe acest aspect nu întrunesc cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește

critica conform căreia platforma betonată ar fi fost amplasată nelegal, cu

nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 50/1991, se constată că această

critică nu a făcut obiectul judecății instanțelor anterioare, în fond și apel,

o astfel de apărare nefiind formulată prin întâmpinarea depusă la fond și nici

prin motivele de apel.

Conform art. 299 C.

proc. civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia curții de apel,

și cum această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, critica

formulată omisso medio în recurs nu poate fi analizată.

În consecință, pentru

toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 335/ A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.