ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2008, reclamanta SC L.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru exproprierea terenurilor proprietatea sa situate în comuna Tunari, Jud. Ilfov, identificate cu numerele cadastrale 535/1 și 549/1, cu suma de 250.548 euro, reprezentând contravaloarea construcțiilor de orice fel situate pe terenurile expropriate și care urmează să fie dezafectate și modificate din cauza exproprierii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin hotărârile nr. 29 și 30 din 30 oct.

2007 i-au fost acordate despăgubiri pentru două suprafețe de teren expropriate, respectiv, pentru suprafața de 1277 mp și 136 mp, despăgubiri pe care nu înțelege să le conteste. Însă, la stabilirea cuantumului total al despăgubirilor pârâtul nu a avut în vedere și valoarea construcțiilor aflate la terenurile expropriate, respectiv, o platformă betonată, totem L., pompa distribuire carburanți rezervoare îngropate în subsol și tehnologia aferentă acestora, iar lucrările de lărgire a centurii Bucureștiului pentru care s-a realizat exproprierea terenurilor vor avea drept consecință și modificarea și amenajarea corespunzătoare a accesului în stația de distribuție a carburanților.

Întrucât prin emiterea celor două hotărâri nu s-a avut în vedere și acest aspect privind construcțiile existente pe teren, împrejurare ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, aceasta a invocat prin acțiune și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, 8, 9 și 15 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 44 din Constituția României, cu privire la acesta din urmă, tribunalul înaintând dosarul Curții Constituționale care prin decizia nr. 929 din 16 septembrie 2008 s-a pronunțat în sensul respingerii excepției invocate. În drept cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004. Prin sentința civilă nr. 1782 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC L.R.

SRL, pârâtul fiind obligat să majoreze cuantumul despăgubirilor acordare reclamantei prin hotărârile nr. 29 și 30 din 30 octombrie 2007, cu suma de 55.413 Euro (echivalent în lei la data consemnării) sumă reprezentând contravaloarea construcțiilor aflate pe cele două terenuri expropriate. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Susținerile reclamantei sunt în parte întemeiate, întrucât, prin hotărârile mai sus menționate acesteia i-au fost acordate despăgubiri numai pentru cele două suprafețe de teren expropriate, neluându-se în considerare că pe acestea se aflau amplasate și lucrări de construcții și lucrări de semnalistică (totem, copertină).

Din cuprinsul expertizei efectuate în cauză a rezultat faptul că pe respectivele terenuri existau lucrări de construcții, platformă betonată, respectiv drum acces autovehicule la pompe și drum acces la alimentarea rezervoarelor cu combustibil și parcare, lucrări ce vor fi desființate odată cu execuția lucrărilor de extindere a centurii rutiere, iar în vederea realizării acestei extinderi au fost desființate și lucrările de semnalistică, respectiv totemul ce avea rolul de indicator de prețuri pentru carburanții comercializați în stație, fiind afectată și semnalistica de la copertina sub care sunt amplasate pompele de carburanți.

Valoarea totală a acestor bunuri imobile și a lucrărilor de semnalistică (totem, cooperativă) a fost calculată în expertiză la suma de 55.413 euro, sumă ce a fost avută în vedere la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei mai puțin suma ce reprezenta contravaloarea lucrărilor necesare a fi executate pentru a păstra limitele de distanță legală a stației de distribuție carburanți față de drumurile publice, pentru care reclamanta nu a făcut dovada unui proiect autorizat privind lucrările necesare a fi executate. Împotriva sentinței civile nr. 1782 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, au declarat apel, reclamanta SC L.R. SRL și pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R.

Prin decizia civila nr. 335/ A din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ambele apeluri, dând în debit S.R. prin C.N.A.D.N.R. cu suma de 1.515 RON, reprezentând onorariu suplimentar de expert și SC L.R. SRL cu suma de 3.015 Ron, reprezentând onorariul provizoriu de expert și onorariul de expert suplimentar. Analizând apelurile declarate din prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele motive: Singura critică formulată de către apelanta-reclamantă SC L.R. SRL, referitoare la neacordarea despăgubirilor pentru lucrărilor de modificare a construcțiilor existente pe teren, necesare pentru păstrarea limitelor legale față de drumurile publice s-a apreciat ca fiind nefondată.

Astfel, din conținutul raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe, s-a constatat că expropriatorul a efectuat următoarele lucrări: demontare totem, demontare copertină și transportul acestora, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila xxx din dosarul T.B. Pentru celelalte lucrări pretinse de către SC L.R. SRL nu a fost depus decât un deviz estimativ, nefiind administrată proba cu înscrisuri, constând în facturi sau alte mijloace de probă, din care să rezulte efectuarea acestor lucrări, precum și contravaloarea acestora. Critica formulată de către apelantul-pârât S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA referitoare la valoarea platformei betonate s-a reținut ca nefondată. Astfel, prin sentința civilă apelată s-a dispus obligarea expropriatorului la suma de 55.413 euro, reprezentând contravaloarea platformei betonate (46.918 Euro) și contravaloarea lucrărilor de semnalistică (8.432 Euro).

În faza procesuală a apelului, a fost administrată proba cu expertiză tehnică de evaluare, efectuată de către o comisie formată din 3 experți, iar conform concluziilor raportului de expertiză, a rezultat că valoarea platformei amplasate pe teren este de 48.928 Euro. Având în vedere că valoarea rezultată în calea de atac a apelului, așa cum a fost stabilită de către comisia de experți, este mai mare decât valoarea rezultată din raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, s-a considerat ca nefiind întemeiată critica formulată de către apelantul-pârât pe acest aspect. Constatând că reclamanta SC L.R. SRL nu a criticat, prin motivele sale de apel, valoarea despăgubirilor stabilite pentru platforma betonată, s-a menținut hotărârea pronunțată de către prima instanță cu privire la obligarea expropriatorului la plata sumei de 46.918 Euro, reprezentând contravaloarea platformei betonate, așa cum a fost stabilită în fața primei instanțe.

Ceea de-a doua critică formulată de pârât, referitoare la determinarea de către experți a creșterii de valoare a imobilului rămas neexpropriat, respectiv sporul de profitabilitate de care beneficiază SC L.R. SRL, ca urmare a faptului că este construită autostrada, s-a considerat, de asemenea, nefondată. Pentru stabilirea sporului de profitabilitate a fost încuviințată o expertiză contabilă, comisia de experți stabilind că, în anul 2011, comparativ cu anul 2007, s-a produs o scădere a numărului tranzacțiilor privind vânzarea combustibililor. Având în vedere conținutul raportului de expertiză contabilă, s-a constatat că reclamanta SC L.R. SRL nu a înregistrat un spor de profitabilitate, ca efect al creșterii numărului tranzacțiilor efectuate, așa cum s-a susținut prin motivele de apel.

Eventuala creștere a sporului de profitabilitate s-a produs numai ca efect al creșterii prețurilor carburanților, neavând nicio relevanță construcția autostrăzii. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârât și a schimbării în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În susținerea motivului de recurs, pârâtul recurent a arătat că prin omologarea raportul de expertiză evaluator, instanța de apel, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și ale Legii nr. 50/1991.

Astfel, valoarea platformei betonate, ce s-a aflat pe terenul supus exproprierii, a fost stabilită în mod nelegal plecând de la premisa lansată de comisia de experți că procentul de ocupare a terenului era de 95 %, deși la dosarul cauzei nu exista niciun document din care să rezulte că societatea L. avea dreptul sa edifice construcții într-o asemenea manieră. Deși s-a dispus administrarea unei noi expertize evaluatorii pentru stabilirea valorii platformei betonate, și această expertiză a plecat de la aceeași premisă, procentul de ocupare a terenului era de 95 %. Or, reclamanta nu a demonstrat nici în fata instanței de fond și nici în fața instanței de apel că avea dreptul să construiască pe un procent de 95 % din terenul expropriat, ceea ce înseamnă ca aceasta construcție a fost amplasată nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 50/1991.

Recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA, va fi respins, ca nefondat, pentru considerentele următoare: Reformarea unei hotărâri în recurs se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu și pentru motive de netemeinicie. Așadar, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. De aceea, la situația de fapt deja stabilită, urmează a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținerile recurentului-pârât privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite” și ”La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin critica formulată în recurs, în esență, pârâtul consideră că valoarea platformei betonate, a fost stabilită în mod nelegal, întrucât, deși s-a efectuat o nouă expertiză, în stabilirea valorii acesteia, s-a pornit de la același procent de ocupare a terenului de 95 %, fără ca reclamanta să demonstreze că avea acest drept, ceea ce înseamnă că această construcție a fost amplasată nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 50/1991. Referitor la aspectul criticat, se constată că pârâtul prin motivele de apel formulate a solicitat depunerea autorizației de construcție nr. 273 din 4 decembrie 1997 și încuviințarea unei noi expertize care să stabilească valoarea reală a despăgubirilor cuvenite reclamantei prin dezafectarea platformei betonate, pentru ca în cazul în care procentul de 95 % nu se regăsește în autorizație, valoarea să se stabilească prin noua expertiză.

Instanța a încuviințat proba solicitată de pârât și prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în această fază procesuală, ce a avut ca obiectiv la pct. B, așa cum s-a stabilit prin încheierea de ședință de la 31 mai 2011, dată la care pârâtul a fost prezent prin apărător: stabilirea valorii platformei betonate, și verificarea aspectului dacă platforma a fost efectuată cu depășirea limitelor autorizației de construire, situație în care valoarea se va determina în raport de suprafața legal betonată. În concluziile la raport, experți, au arătat că platforma nu a fost realizată cu depășirea limitelor autorizației de construcție, deoarece din părțile laterale nu s-au primit reclamanții de la vecini privind depășirea hotarului dintre proprietăți, iar în partea din fața benzinăriei nu se puteau depăși limitele din cauza vecinătăților cu obiectivul „lărgire șoseaua de centură”.

Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar cu privire la această situație, comisia de experți a răspuns că: nu s-au avut în vedere simple supoziții, ci documentele existente la data efectuării expertizei, puse la dispoziție de reclamantă, adică autorizația de construire și planul de situație valabil la data emiterii acesteia, stația fiind edificată și pusă în funcțiune de către altă societate comercială, și vândută reclamantei.

În raportul de expertiză la care face referire pârâtul, comisia de experții a menționat că aria platformei betonate pentru care s-a stabilit valoarea despăgubirilor, conform obiectivului stabilit de instanță, este de 90 %. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului pârât, prin omologarea raportului de expertiză în care s-a stabilit valoarea platformei amplasată pe cele două parcele expropriate, instanța de apel a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu privire la daunele aduse proprietarului, astfel încât, criticile formulate pe acest aspect nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica conform căreia platforma betonată ar fi fost amplasată nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 50/1991, se constată că această critică nu a făcut obiectul judecății instanțelor anterioare, în fond și apel, o astfel de apărare nefiind formulată prin întâmpinarea depusă la fond și nici prin motivele de apel. Conform art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia curții de apel, și cum această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, critica formulată omisso medio în recurs nu poate fi analizată. În consecință, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 335/ A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.