ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2120/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2120/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a

V-a civilă, la data de 27 mai 2008 reclamantul T.L., a chemat în judecată pe

pârâta CN A.D.N.R. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamant a

sumei de 71.400 euro cu titiu de despăgubire pentru terenul expropriat, în suprafață

de 119 mp, proprietatea în coproprietate cu SC S.R.T. SRL în cota indiviză de

50%, suma calculata la prețul de 600 euro/mp.

În drept a invocat dispozițiile Legii

nr. 198/2004.

În motivare a arătat că este

proprietar în cota indiviza 50% al terenului având categoria intravilan curți

construcții, în suprafață totală de 1.800 mp, situat pe teritoriul

administrativ al localității Tunari, Jud. Ilfov, teren din care a fost expropriată

suprafața de 119 mp.

La data de 12 noiembrie 2007, M.T.C.T.

prin CN A.D.N.R. SA, având în vedere Proiectul Fluidizare trafic pe DN 1 km

8+800 - km 11 +100 și Centura rutieră în zona de Nord a Municipiului București,

Obiect 5B - Extindere la 4 benzi a Centurii Rutiere a Municipiului București pe

sectorul cuprins între km 2+400 și intersecția cu DN 4, prin Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, în baza

procesului verbal din 12 noiembrie 2007 și a Hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 12 noiembrie 2007, a dispus exproprierea și aprobarea prin

consemnare de despăgubiri aferente terenului situat în Comuna Tunari, ce a

aparținut expropriatului T.L. și SC M.C.A.Y.C. SRL, societate care ulterior a

înstrăinat cota indiviza de 50% din terenul în cauza către SC S.R.T. SRL.

Reclamantul a mai arătat că suprafața

totală expropriată este de 119 mp, la prețul de 140 euro/mp, cuantumul acordat

ca despăgubire fiind de 16.660 euro.

S-a mai arătat că prețul stabilit

conform procesului verbal din 12 noiembrie 2007 în Baza Hotărârii de stabilire

a de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Tunari,

este nereal, având în vedere că în zona respectivă sunt companii străine și

romanești care dețin o înaltă recunoaștere internă și internațională, se află

într-o locație care deține o dezvoltare industrială, este foarte bine

poziționată din punct de vedere al amplasării rutiere, fiind la jumătatea

distanței 3 dintre DN și E 85, este limitrofa capitalei, cei mai mulți angajați

ai companiilor amplasate în aceasta zonă fiind din București și se află foarte

aproape de calea ferată. Din punctul de vedere al dezvoltării imobiliare, are

un potențial mare, prețurile pe metru pătrat în această zonă fiind cu mult

peste valoarea ce a fost atribuită de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004.

Prin sentința civilă nr. 1943 din 25

octombrie 2012 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 773 euro în echivalent în lei la

data plății, diferență de valoare a cotei indivize de 1/2 din terenul

expropriat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 45 din 12 noiembrie

2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a hotărât exproprierea

terenului de 119 mp. din Tunari jud. Ilfov, pentru o despăgubire de 56.830,59 lei,

echivalentul sumei de 16.600 de euro (reținându-se o valoare de 140 de euro/mp

a terenului). Terenul face parte din suprafața de 1.800 mp, având ca

proprietari în cote indivize egale pe reclamant și pe SC M.C.C. SRL.

Terenul are așezarea care rezultă din planul de amplasament si delimitare a

imobilului.

Potrivit recipisei de consemnare din 2007

- fila 33, s-a consemnat la SC C.E.C. SA pe numele reciamantuiui și ai SC

M.C.C. SRL suma de 56.830.59 lei, depusă de CN A.D.N. SA - reprezentantul

statului roman, expropriator.

Tribunalul a reținut valoarea de

18.207 euro - pentru terenul de 119 mp, rezultată din raportul de expertiza

întocmit de experții M.E., M.V. si F.F., de la data exproprierii, având în

vedere că de la acea data expropriatul este lipsit de proprietate, având

dreptul să fie despăgubit cu valoarea determinată ia acel moment, valoare ce

trebuie stabilită la data transferului proprietății.

Nu au fost reținute concluziile

raportului din 23 martie 2010 ( filele 184-196), având în vedere că experții au

determinat valoarea terenului potrivit prețurilor din anunțurile imobiliare,

fără a ține seama de prețuri rezultând în contracte de vânzare-cumpărare.

Având în vedere că rezultă o diferență

de 1.547 euro între valoarea determinată de experții desemnați de instanță și

valoarea terenului stabilită prin hotărârea de expropriere, instanța a obligat

pârâtul la plata sumei de 773 de euro, diferență de valoare pentru cota de Vz

din dreptul de proprietate.

Având în vedere că plata sumei de

16.660 de euro (echivalentul lei) a fost făcută prin consemnare și că

reclamantul a știut cel mai târziu despre consemnarea sumei la data de 24

aprilie 2008, hotărârea a fost dată numai pentru diferența de valoare.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel pârâtul Statul Român prin CN.A.D.N.R. SA și reclamantul T.L.

În motivare pârâtul Statul Român prin

CN.A.D.N.R. SA a susținut că hotărârea apelată a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, considerând eronat că stabilirea valorii de circulație a imobilului

supus exproprierii s-ar raporta la momentul exproprierii, iar nu la momentul

efectuării expertizei în fața instanței de judecată.

S-a mai susținut că instanța de fond

nu a aplicat corect dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 în

varianta de la data introducerii cererii de chemare în judecată (27 mai 2008)

și de la data efectuării expertizei (30 octombrie 2009), articol ce trimitea Ia

art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică,

ce reglementează modalitatea și momentul stabilirii despăgubirii imobilului

expropriat în faza de judecată care dispun: „La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză."

Normele reglementate de art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994

constituie norme de drept procesual și, pe cale de consecință, se bucură de

aplicabilitate imediată, motiv pentru care instanța de fond, în momentul

pronunțării, trebuia să ia în considerare faptul că obligativitatea raportării

cuantumului despăgubirilor la momentul exproprierii a fost înlocuită cu

obligativitatea raportării cuantumului despăgubirilor la momentul întocmirii

raportului de expertiză.

Noua lege de procedură reprezentată de

trimiterea la norma generală cuprinsă în Legea nr. 33/1994 intervine în timpul

desfășurării unui proces pendinte, fiind așadar de imediată aplicare, în sensul

art. 725 alin. (1) C. proc. civ: „Dispozițiile legii noi de procedură se

aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea

lege".

Drept urmare, luând în considerare că

despăgubirea stabilită de majoritatea comisiei de experți în etapa procesuală a

apelului este de 119 euro/mp. rezultă că despăgubirea de 140 euro/mp,oferită de

Statul Român, este suficientă.

Reclamantul T.L. a formulat apel

împotriva sentinței civile nr. 1943 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă, instanța constatând că este tardiv,iar,

ulterior, cerere de aderare la apel.

În motivare s-a susținut în esență că

instanța de fond a reținut că valoarea suprafeței de teren expropriat este cea

stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de experții H.E., M.V.

și F.F., de 18.207 euro, indicând că acest raport s~ar afla la filele 201-209

din dosar, instanța omologând raportul de expertiză astfel identificat.

Or, la filele 201-209, nu se află

niciun raport de expertiză, ci o copie a unei decizii pronunțată de către

înalta Curte de Casație și Justiție într-un alt dosar, depusă ca practică de

către pârâtă.

Raportul de expertiză întocmit în

cauză de comisia formată din cei 3 experți se află la filele 185 și următoarele

din dosar, iar prin acesta s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma

de 47.600 euro și această valoare ar fî trebuit avută în vedere de instanța de

fond.

Apelantul reclamant a susținut eă prin

sentința apelată instanța a reținut în mod corect că trebuie avută în vedere

valoarea terenului ia momentul exproprierii, însă a apreciat în mod greșit că

această valoare ar trebui determinată prin raportare la prețurile care rezultă

din contractele de vânzare-cumpărare efectiv încheiate, iar nu prin raportare

la prețurile de pe piață din anunțurile imobiliare.

S-a mai arătat că instanța de fond a

înlăturat în mod greșit adresa depusă de reclamant ia dosar, eare privea

prețurile de tranzacționare ale imobilelor similare, cu motivarea, pe de o

parte, că suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață cu destinația de

drum de acces, iar, pe de altă parte, că respectivele contracte menționate în

„consultația notarială" privesc suprafețe de 1.000 mp și 1.618 mp.

Or, așa cum s-a arătat, suprafața

expropriată face parte dintr-o suprafață mult mai mare de teren, de 1.800 mp,

și nu constituie o suprafață de sine stătătoare, delimitată, care ea singură

avea destinația de drum de acces. De aceea, prețul acesteia trebuia raportat la

întregul teren de 1.800 mp, iar în funcție de destinația acestuia trebuia avută

în vedere și destinația suprafeței expropriate.

Reclamantul nu folosea suprafața

expropriată distinct de restul terenului, iar dacă la un moment dat s-ar fî

hotărât să vândă, ar fi vândut întregul teren, iar nu o bucată de 119 mp.

În consecință, apelantul reclamant a

arătat că valoarea pe care instanța de fond ar fi trebuit să o rețină era cea

stabilită inițial prin raportul de expertiză aflat la filele 185 și urm. din

dosar, valoare avută la data exproprierii, dar ținând seama de prețul de piață

al terenurilor similare pentru întregul teren de 1800 mp, respectiv valoarea

suprafeței expropriate de 47.600 euro.

Prin Decizia nr. 30/A din 30 ianuarie

2014 Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins apelul principal și incident formulat de apelantul

reclamant T.L.. A admis apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins

acțiunea ca ne fondată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 284 C. proc. civ., termenul de

apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel, iar reclamantul nu a respectat aceste dispoziții legale.

Pe fondul pricinii criticile formulate

de pârât și de reclamant au fost analizate unitar și s-a reținut cu referire la

critica vizând stabilirea în mod eronat valorii de circulație a imobilului

supus exproprierii în raport de momentul exproprierii că dispozițiile art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor

cuvenite expropriatului „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială", iar ca moment al

stabilirii acestui preț este „la data întocmirii raportului de

expertiză.".

Aceste dispoziții legale au fost avute

în vedere de legiuitor și în actul normativ ulterior privitor la aceasta

materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010. Astfel, conform art. 22

alin. (3) din actul normativ menționat: „Acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21

- 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".

Cum instanța de fond a obligat pârâtul

la plata de despăgubiri rezultate din raportul de expertiză întocmit de

experții M.E., M.V. și F.F., valoarea reținută fiind cea de la data

exproprierii, s-a constatat că instanța de fond, în mod greșit, a făcut

aplicarea dispozițiilor legale incidente sus-arătate.

Într-adevăr, expropriatul este lipsit

de dreptul său de a se folosi de imobilul expropriat încă de la momentul

exproprierii, contestația formulată neproducând vreun efect suspensiv în ceea

ce privește exproprierea, însă, în raport de dispozițiile legale sus arătate,

urmează a fi avută în vedere data efectuării expertizei ca moment al stabilirii

prețului despăgubirilor acordate expropriatului.

În mod corect instanța de fond a

apreciat că art. 26 din Legea nr. 33/1994 se referă la situația în care

despăgubirea este calculată de către instanță, însă trebuie avut în vedere că

momentul ia care se calculează despăgubirile este acela al efectuării

raportului de expertiză, contestatorul asumându-și riscul neîncasării

despăgubirilor consemnate la dispoziția sa de către expropriator pentru

situația existenței unei fluctuații pe piața imobiliară.

Raportul de expertiză avut în vedere

de prima instanță se află depus la filele 201 - 209 dosar fond, vol. al Il-lea,

această instanță omologând acest raport de expertiză.

Apelantul reclamant a susținut că în

considerentele primei sentințe aceste rețineri sunt eronate, întrucât la filele

indicate nu se află nici un raport de expertiză, ci o copie a unei decizii

pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un alt dosar. Or,

această critică este nefondată dacă se are în vedere faptul că filele indicate

de către instanța de fond corespund vol. al ll-lea al dosarului primei

instanțe, hotărârea instanței supreme aflându-se, într-adevăr, la filele

indicate de apelantul reclamant, dar în vol. I ce a format dosarul primei

instanțe.

Raportat la dispozițiile legale

incidente, nu au fost avute în vedere concluziile din raportul de expertiză

depus Ia dosar la filele 185 și următoarele dosar fond vol. I, dat fiind că

acest raport a stabilit o valoare a terenului expropriat la data exproprierii,

precum și faptul că experții au luat în considerare numai oferte postate pe

internet și nu valori de tranzacționare.

Susținerea apelantului reclamant în

sensul că valoarea despăgubirii poate fi determinată prin raportare la

prețurile de piață din anunțurile imobiliare, respectiv că nu se impune

determinarea acestei despăgubiri prin raportare la prețurile care rezultă din

contractele de vânzare cumpărare efectiv încheiate a fost înlăturată față de

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune în sensul că la

stabilirea despăgubirilor se va avea în vedere „prețul eu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială",

din interpretarea gramaticală, dar și teleologică a acestei dispoziții

rezultând intenția legiuitorului de a se avea în vedere prețuri deja practicate

de participanții la o asemenea convenție bilaterală de vânzare cumpărare,

prețul rezultat din asemenea convenții reflectând într-un mod mai fidel

valoarea imobilelor decât cele care sunt postate ca și intenții de

achiziționare, respectiv vânzare a acestora.

S-a reținut că din raportul de

expertiză, respectiv anexa la raportul omologat de instanța de fond nu rezultă

aplicarea unei corecții care să fie fundamentată pe faptul că terenul este

deținut în indiviziune cu o societate comercială.

Faptul că exproprierea a vizat doar o

suprafață de 119 mp în mod judicios a fost apreciat de comisia de experți ca

impunând aplicarea unei corecții, comisia trebuind a se raporta la

caracteristicile suprafeței efectiv expropriate.

În legătură cu destinația terenului

s-au avut în vedere mențiunile rezultate din contractul de vânzare cumpărare

autentificat din 14 martie 1997 de către B.N.P., E.L. (fila 631 dosar fond vol.

1) în care se reține că terenul de 1.800 mp - din care au fost expropriați cei 8.119

mp - formează drum de acces. Or, aceste aspecte, pot fi reținute ca și criteriu

de corecție In defavoarea reclamantului, neputându-se conchide în sensul unei

egalități de preț cu un alt teren care nu are o asemenea sarcină de drum de

acces.

Mai mult, contractele de vânzare

cumpărare evidențiate în adresa intitulată „Consultație notarială" din 27

februarie 2012 vizează tranzacții încheiate în anul 2007, respectiv 2008.

Aceste tranzacții nu pot fi avute în vedere ca fiind relevante pentru momentul

efectuării expertizei în fond, expertiză care avea a fi refăcută în urma

încuviințării obiecțiunilor ulterior termenului de judecată din data de 26 mai

2010, tranzacțiile depuse la dosar fiind relevante doar dacă urma a se lua în

considerare valori de tranzacționare la momentul exproprierii. În mod judicios

experții s-au raportat doar la tranzacțiile încheiate într-o perioadă cât mai

apropiată momentului efectuării expertizei în fond, acestea având relevanță

prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994, câtă vreme ele exprimă valori

de tranzacționare apropiate acelui moment.

Împotriva acestei decizii reclamantul T.L.

a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În critici se susține că în mod greșit

instanța a considerat că despăgubirile acordate au fost stabilite cu

respectarea dispozițiilor legale.

Momentul la care se calculează

valoarea bunului expropriat este momentul realizării exproprierii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994

republicată "exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face

numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă

despăgubire".

Transferul dreptului de proprietate asupra

imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în

proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale și

în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului

administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării

sumelor aferente despăgubirii,

Având în vedere că legea prevede ca

despăgubirea să fie prealabilă exproprierii, rezultă că aceasta trebuie

calculată la momentul exproprierii și nu la data efectuării raportului de

expertiză.

Data la care s-a efectuat exproprierea

este data la care proprietarul a suferit pierderea, începând cu acea dată

proprietarul este lipsit de dreptul de proprietate și se naște dreptul la

despăgubiri.

Acceptarea ideii că despăgubirile se

calculează la o dată ulterioară exproprierii, respectiv la data realizării

expertizei, față de fluctuațiile pieței imobiliare și scăderea prețului

imobilelor, atrage consecința scăderii valorii despăgubirii.

Prin urmare, suma de 47.600 euro

stabilită în primul raport de expertiză reprezintă valoarea reaiă a terenului,

Nu s-a ținut seama de prejudiciul

suferit ca urmare a exproprierii. Despăgubirea cuvenită se compune din valoarea

reală a imobilului cât și din prejudiciul cauzat prin măsura exproprierii, la

calcuiarca despăgubirii trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate

administrativ-teritoriaiă, de daunele aduse proprietarului.

Terenul se află într-o zonă de interes

imobiliar, iar exproprierea a determinat o fărâmițare excesivă a proprietății,

scăzând valoarea terenului rămas în proprietate. Faptul că terenul este în

proprietate indiviză nu îi afectează valoarea terenului.

Recursul va fi respins.

Potrivit art. 44 alin. (3) din

Constituția României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de

stat și „nimeni nu poate ti expropriat decât pentru o cauză de utilitate

publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Această dispoziție a fost preluată în

Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot

sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o

dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească"

reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere.

Conform art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 Ia calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Despăgubirea cuvenită expropriatului

se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura

exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama de

prețul eu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare

amplasate în aceeași unitate administrativ-teritoriaiă, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În speță, prin cererea de chemare în

judecată reclamantul a solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirii

pentru imobilul expropriat proprietatea sa, aflat în Tunari, Județul Ilfov, în

suprafață de 119 mp.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că prin Hotărârea din 12 noiembrie 2007 (fila 4 dosar fond)

s-au acordat despăgubiri în cuantum de 16.660 euro, respectiv 140 euro/mp.

Instanța de fond a reținut valoarea de

18.207 euro - pentru terenul de 119 mp, rezultată din raportul de expertiza

întocmit de experții H.E., M.V. si F.F., de la data exproprierii, având în

vedere că de la acea data expropriatul e lipsit de dreptul său, având dreptul

să fie despăgubit cu valoarea determinată la acel moment, valoare ce trebuie

stabilită la data transferului proprietății.

În mod judicios instanța de apei tăcut

aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru

determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite.

S-a reținut în mod corect că prin

raportul de expertiză omologat de instanța de fond corespunzător momentului

efectuării expertizei s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 119 euro/mp,

mai mică decât cea stabilită prin Hotărârea contestată din 12 noiembrie 2007.

Instanța a respectat exigențele art.

27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: (i) Primind rezultatul expertizei,

instanța îl va compara cu oferta și cît pretențiile formulate de părți și va

hotărî. Despăgubi rea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat

sau de altă persoană interesată".

Așa fiind, recursul se privește

nefondat, iar criticile invocate în prezentul recurs de reclamantul T.L. nu vor

fi primite și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ.

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul T.L. împotriva Deciziei nr. 30/A din 30 ianuarie 2014 a

Curții de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iulie 2014.