ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2884/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2884/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 847 din 15 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și

s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Transporturilor ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis contestația formulată de

reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâții

Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

din cadrul Consiliului Local Tunari și s-a modificat art. 2 din Hotărârea nr.

34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în

sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 459.114 lei (din

care s-a consemnat deja suma de 188.540,76 lei, rămânând de achitat diferența

de 270.573,24 lei). Totodată, a fost obligat pârâtul Statul Român prin SC

C.N.A.D.N.R. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei

(onorarii expert și avocat) către reclamantă.

Pentru a dispune în

acest sens, analizând Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 prin prisma

motivelor invocate prin contestația formulată de reclamantă în contradictoriu

cu pârâții Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA și Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, pe baza probelor

administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut

următoarele:

Reclamanta este

proprietara unui teren în suprafață de 1.685,22 mp situat în intravilanul

localității Tunari, județul Ilfov, în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 11 aprilie 2002.

Din acest teren, o

suprafață de 469,86 mp, identificată cu nr. cadastral fracționat de O.C.P.I.

Ilfov, a fost expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică

de interes național „Fluidizare trafic pe D.N.1 km 8 + 100 - km 11 + 100 și

Centura rutieră în zona de nord a municipiului București obiect 5B - Extindere

la patru benzi a Centurii rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins

între km 2+400 și intersecția cu D.N.”, prin H.G. nr. 1124/2007, care a

stabilit amplasamentul lucrării și imobilele supuse exproprierii.

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007, rectificată prin Hotărârea din 28

februarie 2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul

Consiliului Local Tunari a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul

expropriat la suma de 188.505,96 lei, la dispoziția societății proprietare

consemnându-se însă, conform recipisei din 26 noiembrie 2007, suma

nerectificată de 188.540,76 lei.

Reclamanta

proprietară a contestat cuantumul despăgubirilor, arătând că imobilul a fost

subevaluat și nu s-a ținut seama de întregul prejudiciu suferit de ea,

respectiv nu s-au prevăzut despăgubiri și pentru impozitul pe care-l vor plăti

pentru despăgubirile încasate, mutarea gardului de împrejmuire și desființarea

temporară și mutarea totemului (panoului) publicitar.

Tribunalul a reținut

că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 modificată, expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8)

și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în

termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de

stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea

contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra

imobilului supus exproprierii.

În raport cu situația

de fapt reținută și cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de

comisia de experți desemnată potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul

a constatat că oferta de despăgubire cuprinsă în Hotărârea nr. 34/30 octombrie 2007

rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008 este nejustificat de mică

(188.505,96 lei) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât de

la momentul consemnării despăgubirilor (556.643 lei), cât și de la momentul

efectuării expertizei, când prețurile au suferit o scădere semnificativă din

cauza crizei imobiliare, pe fondul crizei economice generale (459.114 lei).

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune „din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite”.

Tribunalul a constatat

că în cauză nu au intervenit și nici nu s-au indicat alte persoane îndreptățite

la despăgubiri, iar societatea reclamantă a invocat cu titlu de prejudiciu

suprafața mare de teren ce se expropriază, însă acest prejudiciu urmează să fie

acoperit efectiv tocmai prin despăgubirile ce se vor stabili.

Ținând seama de

dispozițiile legale și comparând oferta expropriatorului cu rezultatul

expertizei și cu pretențiile dovedite ale reclamantei, conform art. 27 din

Legea nr. 33/1994, în baza art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004

modificată, tribunalul a admis contestația și a modificat art. 2 din Hotărârea nr.

34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în

sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate de stat pentru imobilul

expropriat la suma de 459.114 lei, pârâtul urmând să mai achite reclamantei, în

afară de suma de 188.540,76 lei, deja consemnată, diferența de 270.573,24 lei.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul Statul Român, prin SCC.N.A.D.N.R. SA.

Prin decizia civilă nr.

236 A din 02 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei a

formulat recurs Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar reclamanta SC

A.M.C.P. SRL a formulat întâmpinare.

Prin Decizia civilă nr.

2592 din 05 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă, s-a admis recursul, s-a casat decizia

recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a dispune în

acest sens, în sinteză, s-au reținut următoarele: instanța de apel nu a făcut o

aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994;

procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor este cea prevăzută de Legea

nr. 33/1994 și nu de către Legea nr. 198/2004 și că intenția legiuitorului a

fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, de către instanța de

judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă.

Instanța de apel a

confirmat greșit hotărârea primei instanțe prin care s-a valorificat raportul

de expertiză întocmit în mai 2009, dar care a calculat valoarea terenului la

nivelul anului 2007, când a avut loc transferul dreptului de proprietate prin

expropriere, motivul de recurs, pe acest aspect, fiind fondat.

Raportul de expertiză

întocmit în faza apelului nu întrunește exigențele prevăzute de art. 26 din

Legea nr. 33/1994 pentru că nu reflectă prețul de vânzare practicat în mod

obișnuit în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul

expropriat. Experții desemnați s-au raportat exclusiv la oferta de vânzare ale

unor proprietăți din zonă, situație pe care o consideră că nu este relevantă

pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, motiv pentru care se impune

efectuarea unei noi expertize cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din

Legea nr. 33/1994.

S-a mai reținut că

este fondat și motivul referitor la lipsa calității procesuale pasive a

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru că cererea are ca obiect

doar stabilirea cuantumului despăgubirilor, astfel că are legitimare procesuală

expropriatorul care face plata.

Prin Decizia civilă nr.

nr. 179/A din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R.

SA, împotriva sentinței civile nr. 847 din 15 iunie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 3278/3/2008 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu

cu intimata-reclamantă SC A.M.C.P. SRL și intimata-pârâtă Comisia pentru

Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari.

A schimbat în parte

sentința apelată în sensul că a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie

2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 3008 în sensul că a stabilit

cuantumul despăgubirilor la suma de 251.710 lei, echivalent a 55.974 euro la 05

martie 2014.

A respins cererea de

chemare în judecată a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din

cadrul Consiliului Local Tunari, județul Ilfov, pentru lipsa calității

procesuale pasive. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței de fond.

Pentru a hotărî

astfel, față de contractele de vânzare-cumpărare nou depuse din anul 2013,

instanța a dispus refacerea raportului de expertiză în raport de înscrisurile

noi depuse la dosar.

Din examinarea raportului

de expertiză rezultă că au fost folosite trei contracte de vânzare-cumpărare

drept comparabile, cu teren intravilan din aceeași unitate

administrativ-teritorială și că la data întocmirii expertizei valoarea

imobilului expropriat este de 55.974 euro echivalent a 251.710 lei.

Referitor la motivele

de apel, se constată că primul motiv de apel a fost deja soluționat prin Decizia

civilă nr. 2592 din 05 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă, în sensul că s-a stabilit lipsa calității procesuale pasive a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari,

situație în care Curtea va lua act de soluționarea acestui motiv ca fondat.

În ce privește al

doilea motiv de apel, critica este fondată, expertiza întocmită la instanța de

fond a fost întocmită în raport de oferta de vânzare publicată în anunțul telefonic,

contrar dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În ce privește cel

de-al doilea motiv de apel, critica este nefondată, în sensul că apelanta nu a

făcut dovada existenței unui spor de valoare pentru partea din teren

neexpropriată și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în

acest sens.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, criticând

soluția pentru nelegalitate.

S-a arătat că instanța

de apel a pronunțat decizia cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004

coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994. motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Despăgubirile în

cuantum de 188.505,96 lei au fost calculate cu luarea în considerare a

prejudiciului rezultat din exproprierea imobilului cu nr. cadastral, reclamanta

având posibilitatea de a intra in posesia banilor, cu mult înainte de

pronunțarea sentinței instanței de fond.

Așa cum s-a

stabilit si prin raportul de expertiză efectuat, valoarea reală a terenului a

este de 119,13 euro/mp, inferioară valorii acordate de Statul Român (n.n. 120 euro/mp),

astfel încât reclamanta nu poate invoca un eventual prejudiciu ulterior

rezultat din subevaluarea imobilului expropriat. Faptul că in intervalul de

timp scurs de la consemnarea sumei de bani pe numele reclamantei până la

întocmirea raportului din cel de-al doilea ciclu procesual cursul de schimb

valutar a înregistrat fluctuații nu poate fi imputat Statului Român si nici nu

poate profita reclamantei. S-a invocat în acest sens practica Înaltei Curți de Casație

și Justiție - Deciziile nr. 2224 din 16 aprilie 2013 și nr. 2135 din 3 iulie

2014 ale secției I civile.

S-a invocat de către

pârâtă că obligarea Statului Român la plata sumei de 251.710 lei, ce reprezintă

echivalentul sumei de 55.974 euro, generată de diferența de curs valutar dintre

momentul exproprierii si data pronunțării întocmirii raportului de expertiză in

cel de-al doilea ciclu procesual, constituie o sancțiune injustă, întrucât

deprecierea sumei acordată cu titlu de despăgubiri nu reprezintă un prejudiciu

produs prin expropriere, ci o urmare directă a pasivității reclamantei.

Instanța de apel

trebuia să țină seama de conținutul cererii de chemare in judecată si

constatând că valoarea reală in euro a terenului expropriat (55.974 euro, adică

119,13 euro/mp) este inferioară valorii despăgubirilor acordate de către Statul

Român (56.383,2 euro, adică 120 euro/mp), să dispună respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Recursul este

întemeiat.

Examinând susținerile

recurentului-pârât, Înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să fie analizate din

această perspectivă.

Este întemeiată

critica pârâtului referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 198/2004, coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că

despăgubirea reprezintă valoarea terenului la momentul exproprierii și nu va

putea fi acordată o valoare mai mică decât cea oferită de expropriator.

Într-adevăr, la

momentul exproprierii, calculul pentru valoarea despăgubirilor s-a făcut pentru

suma de 56.383, 2 euro (120 euro/mp), ulterior, în cursul judecării cauzei, din

probe rezultând suma de 55.974 euro, adică 119,3 euro pe mp, conform raportului

de expertiză din apel.

Trebuie subliniat că

valoarea nominală a despăgubirii a fost calculată în raport cu moneda

europeană, suma stabilită de către expropriator, fiind mai mare la momentul

exproprierii, decât cea calculată ulterior, prin expertiză.

Or, instanța nu poate

acorda o sumă mai mică decât cea stabilită de expropriator, inițial. Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 : „Despăgubirea acordată

de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferita de

expropriator si nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de alta

persoana interesată.”

Faptul că reclamanta

nu și-a ridicat suma de bani pusă la dispoziție de expropriator nu poate genera

un drept la despăgubire prin depreciere monetară, atâta timp cât pârâtul și-a

îndeplinit obligația prevăzută de lege și anume aceea de a vira suma stabilită

drept contravaloarea imobilului expropriat.

Astfel, dispozițiile art.

5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 stabilesc în mod imperativ că în cazul în

care titularul dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma

se consemnează pe numele titularului și va eliberată pe baza cererii în acest

sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și

irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de

declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii.

Faptul că reclamanta

a declanșat procedura judiciară, în urma căreia s-a constatat o scădere a

valorii nominale în moneda euro, nu constituie culpa expropriatorului și nu

poate sta la baza unui eventual prejudiciu rezultat din denominare monetară.

Nu se poate imputa

expropriatorului faptul că, in intervalul de timp scurs de la consemnarea sumei

de bani pe numele persoanei expropriate și până la pronunțarea hotărârii de

către instanța de judecată, cursul de schimb valutar a înregistrat fluctuații,

nefiind culpa pârâtului in eventuala apreciere sau depreciere a monedei naționale

in raport de moneda euro.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2), raportat la 304 pct.

9 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să modifice, în parte, decizia

recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei

formulată în contradictoriu cu pârâtul. Urmează să mențină celelalte dispoziții

ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 179/A

din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București , secția a IV-a civilă.

Modifică, în parte,

decizia recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei

formulată în contradictoriu cu pârâtul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2014.