ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2884/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 847 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis contestația formulată de reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R.

SA și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari și s-a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 459.114 lei (din care s-a consemnat deja suma de 188.540,76 lei, rămânând de achitat diferența de 270.573,24 lei). Totodată, a fost obligat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei (onorarii expert și avocat) către reclamantă. Pentru a dispune în acest sens, analizând Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 prin prisma motivelor invocate prin contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R.

SA și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta este proprietara unui teren în suprafață de 1.685,22 mp situat în intravilanul localității Tunari, județul Ilfov, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 11 aprilie 2002. Din acest teren, o suprafață de 469,86 mp, identificată cu nr. cadastral fracționat de O.C.P.I. Ilfov, a fost expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică de interes național „Fluidizare trafic pe D.N.1 km 8 + 100 - km 11 + 100 și Centura rutieră în zona de nord a municipiului București obiect 5B - Extindere la patru benzi a Centurii rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins între km 2+400 și intersecția cu D.N.”, prin H.G.

nr. 1124/2007, care a stabilit amplasamentul lucrării și imobilele supuse exproprierii. Ulterior, prin Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007, rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la suma de 188.505,96 lei, la dispoziția societății proprietare consemnându-se însă, conform recipisei din 26 noiembrie 2007, suma nerectificată de 188.540,76 lei. Reclamanta proprietară a contestat cuantumul despăgubirilor, arătând că imobilul a fost subevaluat și nu s-a ținut seama de întregul prejudiciu suferit de ea, respectiv nu s-au prevăzut despăgubiri și pentru impozitul pe care-l vor plăti pentru despăgubirile încasate, mutarea gardului de împrejmuire și desființarea temporară și mutarea totemului (panoului) publicitar.

Tribunalul a reținut că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 modificată, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.

În raport cu situația de fapt reținută și cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de comisia de experți desemnată potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a constatat că oferta de despăgubire cuprinsă în Hotărârea nr. 34/30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008 este nejustificat de mică (188.505,96 lei) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât de la momentul consemnării despăgubirilor (556.643 lei), cât și de la momentul efectuării expertizei, când prețurile au suferit o scădere semnificativă din cauza crizei imobiliare, pe fondul crizei economice generale (459.114 lei). Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune „din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

Tribunalul a constatat că în cauză nu au intervenit și nici nu s-au indicat alte persoane îndreptățite la despăgubiri, iar societatea reclamantă a invocat cu titlu de prejudiciu suprafața mare de teren ce se expropriază, însă acest prejudiciu urmează să fie acoperit efectiv tocmai prin despăgubirile ce se vor stabili. Ținând seama de dispozițiile legale și comparând oferta expropriatorului cu rezultatul expertizei și cu pretențiile dovedite ale reclamantei, conform art. 27 din Legea nr. 33/1994, în baza art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 modificată, tribunalul a admis contestația și a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate de stat pentru imobilul expropriat la suma de 459.114 lei, pârâtul urmând să mai achite reclamantei, în afară de suma de 188.540,76 lei, deja consemnată, diferența de 270.573,24 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Statul Român, prin SCC.N.A.D.N.R. SA. Prin decizia civilă nr. 236 A din 02 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei a formulat recurs Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar reclamanta SC A.M.C.P. SRL a formulat întâmpinare. Prin Decizia civilă nr. 2592 din 05 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-au reținut următoarele: instanța de apel nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994 și nu de către Legea nr. 198/2004 și că intenția legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, de către instanța de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă. Instanța de apel a confirmat greșit hotărârea primei instanțe prin care s-a valorificat raportul de expertiză întocmit în mai 2009, dar care a calculat valoarea terenului la nivelul anului 2007, când a avut loc transferul dreptului de proprietate prin expropriere, motivul de recurs, pe acest aspect, fiind fondat.

Raportul de expertiză întocmit în faza apelului nu întrunește exigențele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru că nu reflectă prețul de vânzare practicat în mod obișnuit în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat. Experții desemnați s-au raportat exclusiv la oferta de vânzare ale unor proprietăți din zonă, situație pe care o consideră că nu este relevantă pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, motiv pentru care se impune efectuarea unei noi expertize cu respectarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994. S-a mai reținut că este fondat și motivul referitor la lipsa calității procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru că cererea are ca obiect doar stabilirea cuantumului despăgubirilor, astfel că are legitimare procesuală expropriatorul care face plata.

Prin Decizia civilă nr. nr. 179/A din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile nr. 847 din 15 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3278/3/2008 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A.M.C.P. SRL și intimata-pârâtă Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari. A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 3008 în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 251.710 lei, echivalent a 55.974 euro la 05 martie 2014. A respins cererea de chemare în judecată a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, județul Ilfov, pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței de fond. Pentru a hotărî astfel, față de contractele de vânzare-cumpărare nou depuse din anul 2013, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză în raport de înscrisurile noi depuse la dosar. Din examinarea raportului de expertiză rezultă că au fost folosite trei contracte de vânzare-cumpărare drept comparabile, cu teren intravilan din aceeași unitate administrativ-teritorială și că la data întocmirii expertizei valoarea imobilului expropriat este de 55.974 euro echivalent a 251.710 lei. Referitor la motivele de apel, se constată că primul motiv de apel a fost deja soluționat prin Decizia civilă nr. 2592 din 05 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, în sensul că s-a stabilit lipsa calității procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, situație în care Curtea va lua act de soluționarea acestui motiv ca fondat.

În ce privește al doilea motiv de apel, critica este fondată, expertiza întocmită la instanța de fond a fost întocmită în raport de oferta de vânzare publicată în anunțul telefonic, contrar dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, critica este nefondată, în sensul că apelanta nu a făcut dovada existenței unui spor de valoare pentru partea din teren neexpropriată și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în acest sens. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, criticând soluția pentru nelegalitate. S-a arătat că instanța de apel a pronunțat decizia cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004 coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Despăgubirile în cuantum de 188.505,96 lei au fost calculate cu luarea în considerare a prejudiciului rezultat din exproprierea imobilului cu nr. cadastral, reclamanta având posibilitatea de a intra in posesia banilor, cu mult înainte de pronunțarea sentinței instanței de fond. Așa cum s-a stabilit si prin raportul de expertiză efectuat, valoarea reală a terenului a este de 119,13 euro/mp, inferioară valorii acordate de Statul Român (n.n. 120 euro/mp), astfel încât reclamanta nu poate invoca un eventual prejudiciu ulterior rezultat din subevaluarea imobilului expropriat. Faptul că in intervalul de timp scurs de la consemnarea sumei de bani pe numele reclamantei până la întocmirea raportului din cel de-al doilea ciclu procesual cursul de schimb valutar a înregistrat fluctuații nu poate fi imputat Statului Român si nici nu poate profita reclamantei.

S-a invocat în acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Deciziile nr. 2224 din 16 aprilie 2013 și nr. 2135 din 3 iulie 2014 ale secției I civile. S-a invocat de către pârâtă că obligarea Statului Român la plata sumei de 251.710 lei, ce reprezintă echivalentul sumei de 55.974 euro, generată de diferența de curs valutar dintre momentul exproprierii si data pronunțării întocmirii raportului de expertiză in cel de-al doilea ciclu procesual, constituie o sancțiune injustă, întrucât deprecierea sumei acordată cu titlu de despăgubiri nu reprezintă un prejudiciu produs prin expropriere, ci o urmare directă a pasivității reclamantei.

Instanța de apel trebuia să țină seama de conținutul cererii de chemare in judecată si constatând că valoarea reală in euro a terenului expropriat (55.974 euro, adică 119,13 euro/mp) este inferioară valorii despăgubirilor acordate de către Statul Român (56.383,2 euro, adică 120 euro/mp), să dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recursul este întemeiat. Examinând susținerile recurentului-pârât, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Este întemeiată critica pârâtului referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004, coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că despăgubirea reprezintă valoarea terenului la momentul exproprierii și nu va putea fi acordată o valoare mai mică decât cea oferită de expropriator.

Într-adevăr, la momentul exproprierii, calculul pentru valoarea despăgubirilor s-a făcut pentru suma de 56.383, 2 euro (120 euro/mp), ulterior, în cursul judecării cauzei, din probe rezultând suma de 55.974 euro, adică 119,3 euro pe mp, conform raportului de expertiză din apel. Trebuie subliniat că valoarea nominală a despăgubirii a fost calculată în raport cu moneda europeană, suma stabilită de către expropriator, fiind mai mare la momentul exproprierii, decât cea calculată ulterior, prin expertiză. Or, instanța nu poate acorda o sumă mai mică decât cea stabilită de expropriator, inițial.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 : „Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferita de expropriator si nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de alta persoana interesată.” Faptul că reclamanta nu și-a ridicat suma de bani pusă la dispoziție de expropriator nu poate genera un drept la despăgubire prin depreciere monetară, atâta timp cât pârâtul și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege și anume aceea de a vira suma stabilită drept contravaloarea imobilului expropriat.

Astfel, dispozițiile art. 5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 stabilesc în mod imperativ că în cazul în care titularul dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma se consemnează pe numele titularului și va eliberată pe baza cererii în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii. Faptul că reclamanta a declanșat procedura judiciară, în urma căreia s-a constatat o scădere a valorii nominale în moneda euro, nu constituie culpa expropriatorului și nu poate sta la baza unui eventual prejudiciu rezultat din denominare monetară.

Nu se poate imputa expropriatorului faptul că, in intervalul de timp scurs de la consemnarea sumei de bani pe numele persoanei expropriate și până la pronunțarea hotărârii de către instanța de judecată, cursul de schimb valutar a înregistrat fluctuații, nefiind culpa pârâtului in eventuala apreciere sau depreciere a monedei naționale in raport de moneda euro. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2), raportat la 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să modifice, în parte, decizia recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul. Urmează să mențină celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 179/A din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București , secția a IV-a civilă. Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014.