ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2867/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la 06 mai 2009, înregistrată sub nr. 1774/108/2009, reclamantul L.P.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanței să dispună anularea în parte, sub aspect valoric, a Hotărârilor din 07 aprilie 2009 de expropriere și de stabilire a despăgubirilor dispuse de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Arad, în ceea ce privește exproprierile pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică prevăzute în H.G.

nr. 212/2009 („Autostrada Arad-Timișoara”) și nr. 214/2009 („Varianta de ocolire a municipiului Arad) și stabilirea la suma de 19.662.910 euro a cuantumului total al despăgubirii la care reclamantul este îndreptățit pentru exproprierile dispuse prin hotărârile menționate, defalcate după cum urmează: a) 7.526.918 euro, reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în zona de protecție - 82.532 mp; b) 3.166.560 euro, reprezentând contravaloarea terenului rămas fără căi de acces - 39.731 mp; c) 3.969.432 euro, reprezentând contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și/sau imposibilității de folosință/valorificare a restului de teren neexpropriat, din cauza configurației acestuia, a suprafețelor prea mici a loturilor, a imposibilității edificării unor construcții etc. - 345.168 mp; d) 5.000.000 euro, reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care a fost obligat reclamantul în cazul neperfectării vânzării, conform art. 5.2 al antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 38/20 februarie 2008. În motivarea cererii și prin precizările aduse ulterior, reclamantul a arătat că, prin hotărârile atacate, pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică „Autostrada Arad-Timișoara” și „Varianta de ocolire a municipiului Arad”,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Arad a dispus exproprierea următoarelor terenuri aflate în proprietatea sa: 1., C.F. Arad, 12.391 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 2., C.F. Arad, 2.281 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 3., C.F. Arad, 1.104 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 4., C.F. Arad, 899 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 5., C.F. Arad, 26.865 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 6., C.F. Arad, 731 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009); 7., C.F. Arad, 1.293 mp (Hotărârea din 07 aprilie 2009), în total suprafața de teren de 45.564 mp Aceste suprafețe de teren au fost identificate prin raportul de expertiză topo efectuat de expert C.A.

Reclamantul a considerat că suma totală a despăgubirilor pe care expropriatorul înțelege să le plătească, respectiv 885.712 euro, este derizorie în comparație cu valoarea reală a terenurilor expropriate și a daunelor cauzate de măsura dispusă; exproprierea nu are un fundament real și suma acordată nu reprezintă o „dreaptă și prealabilă despăgubire”, cum prevede atât art. 44 alin. (3) din Constituția României, cât și art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează corespunzător prevederile Legii nr. 198/2004. A mai arătat reclamantul că valoarea reală a terenului expropriat și a celui aflat în zona de protecție a viitoarei autostrăzi a fost stabilită prin raport de expertiză, fiind de 7.526.918 euro.

De asemenea, celelalte despăgubiri au fost identificate de expert, respectiv 3.166.560 euro - contravaloarea terenului rămas fără căi de acces, de 39.731 mp, 3.969.432 euro - contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și/sau imposibilității de folosință/valorificare a restului de teren neexpropriat, din cauza configurației acestuia, a suprafețelor prea mici a loturilor, a imposibilității edificării unor construcții etc., de 345.168 mp. În plus, despăgubirea plătibilă de către expropriator trebuie să includă și prejudiciul din penalitățile contractuale la care este obligat expropriatul în cazul neperfectării vânzării convenite în baza antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 38/20 februarie 2008. În cauză, terenurile supuse exproprierii sunt situate în polul sudic de dezvoltare al zonei comercial-rezidențiale a municipiului Arad, în această zonă fiind în curs de implementare câteva proiecte semnificative de dezvoltare imobiliară.

Întreaga suprafață de teren aflată în proprietatea reclamantului înainte de expropriere era destinată utilizării comerciale, prin acordarea unui regim de zonă construită, acest lucru rezultând și din certificatul de urbanism din 21 februarie 2006. Singura cauză pentru care reclamantul nu a putut obține un P.U.Z. conform acestui certificat de urbanism a fost opoziția expropriatorului. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, a arătat că valoarea de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii a fost stabilită în baza unui raport de evaluare, întocmit pentru fiecare proiect în parte, care a stat la baza emiterii H.G. nr. 214/2009 și nr. 212/2009, raport efectuat în luna septembrie 2008 de expert evaluator V.H.M.

Imobilele ce fac obiectul exproprierii sunt terenuri agricole, situate în extravilanul localității Arad, fără utilități. Potrivit raportului de evaluare, valoarea de despăgubire a fost stabilită la 20,46 euro/mp, pentru imobilele expropriate pentru proiectul „Varianta de ocolire a municipiului Arad” și la 19,39 euro/mp, pentru imobilele expropriate pentru proiectul „Autostrada Arad-Timișoara”. Până la demararea procedurilor exproprierii, reclamantul nu a întreprins niciun demers pentru a modifica destinația terenurilor supuse exproprierii. Așadar, față de caracteristicile imobilelor proprietatea reclamantului și de prețurile practicate în cele două zone, cele două valori de despăgubire sunt corecte și reale.

În concluzie, pârâtul a solicitat să se constate că procedura de expropriere a celor 7 terenuri proprietatea reclamantului s-a făcut cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, modificată și actualizată. Prin sentința civilă nr. 448 din 9 iunie 2010, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.P.A., a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin SC C.N.A.D.N.R. SA la plata de despăgubiri în cuantum total de 4.155.436 euro sau contravaloarea în lei la data plății conform curs B.N.R., pentru terenul expropriat, în suprafață de 45.564 mp, a respins restul pretențiilor cu privire la devalorizarea terenului, daunelor și penalități, a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reținut că, prin Hotărârile din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 12.391 mp), din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 2.281 mp), din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 1.104 mp), din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 899 mp), din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 26.865 mp), din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 731 mp) și din 07 aprilie 2009 (în suprafață de 1.293 mp), de expropriere și de stabilirea despăgubirilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, conform H.G. nr. 212/2009, a fost dispusă exproprierea celor 7 imobile din proprietatea reclamantului, în suprafața totală de 45.564 mp.

Reclamantul a contestat cuantumul despăgubirilor acordate, de 885.712 euro, cu motivarea că valoarea reală de circulație este mult mai mare decât suma stabilită de expropriator, precum și că, prin exproprierea unei părții din proprietate, folosința restului de teren neexpropriat rămâne fără căi de acces, iar valoarea acestui teren va fi la un preț semnificativ redus. Din expertiza întocmită de expert C.A. a rezultat că terenurile supuse exproprierii sunt situate în polul sudic de dezvoltare a zonei comerciale-rezidențiale a municipiului Arad, unde sunt în curs de implementare câteva proiecte de dezvoltare imobiliare (de exemplu, I.P.M., la o distanță de cca. 500 ml, și proiectul mixt comercial-rezidențial dezvoltat de SC P.D.I.

SRL pe o suprafață de 20 ha, aflat la o distanță de circa 700 ml). Reclamantul deține un certificat de urbanism din 21 februarie 2006, pentru întreaga suprafață, de unde reiese că intenția proprietarului a fost aceea de schimbare a destinației terenului, din agricol, și de introducere în intravilanul localității. În etapa judiciară, referitor la valoarea reală a terenurilor expropriate, a fost efectuată o expertiză de o comisie formată din trei experți. Experții C.D.L. și S.A. au stabilit că valoarea de circulație a imobilelor proprietatea reclamantului, supuse exproprierii, în suprafață totală de 45.564 mp, este de 91,2 euro/mp, respectiv de 7.526.918 euro. Tot aceștia au apreciat că reclamantul trebuie despăgubit și pentru terenul în suprafață de 36.968 mp, ce reprezintă zona de protecție a autostrăzii, tot cu aceeași sumă/mp, dar și pentru terenul influențat negativ în suprafață de 39.731 mp, cu suma de 79,7 euro/mp.

Expertul desemnat de pârât, U.I.R., a stabilit suma de 12 euro/mp pentru terenul expropriat. Tribunalul a apreciat că valoarea de circulație indicată de experții C.D.L. și S.A. corespunde realității, deoarece terenurile expropriate sunt situate în imediata vecinătate a zonei urbane a municipiului Arad și printre zonele amintite cu proiecte imobiliare, de unde rezultă că valoarea lor este mult superior prețului stabilit de expertul U.I.R. În ceea ce privește restul pretențiilor, tribunalul a reținut că terenul aflat în zona de protecție a autostrăzii rămâne în proprietatea reclamantului și poate fi folosit, fără restricții, potrivit actualei destinații, cu atât mai mult cu cât, conform art. 16 alin. (1) din O.G.

nr. 43/1997, și terenul reprezentând zona de siguranță este supus exproprierii (rezultă că nu există nicio suprafață de teren de o parte și de alta a șoselei rămasă în proprietatea reclamantului care să fie supusă interdicției de folosință). Pe de altă parte, întrucât în proiectul autostrăzii Arad-Timișoara sunt prevăzute căi de acces la toate terenurile rămase după expropriere, nici capătul de cerere cu privire la lipsa folosinței nu este fondat. Referitor la eventuale daune din penalități contractuale în cazul neperfectării vânzării, tribunalul a constatat că această pretenție nu este actuală, antecontractul de vânzare-cumpărare făcând dovada în plus față de cele enunțate cu privire la valoarea terenului supus exproprierii.

Împotriva sentinței civile nr. 448 din 9 iunie 2010 au declarat apel atât reclamantul L.P.A., cât și pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara.

Apelantul reclamant a solicitat schimbarea în parte a hotărârii Tribunalului Arad, în sensul admiterii acțiunii pentru toate petitele formulate în fața primei instanțe, respectiv acordarea de despăgubiri în cuantum de: 7.526.918 euro, reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în zona de protecție, stabilit prin raportul de expertiză tehnică, de 82.532 mp; 3.166.560 euro, reprezentând contravaloarea terenului fără căi de acces, stabilită prin raportul de expertiză, aferentă suprafeței de 39.731 mp; 3.969.432 euro, contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și imposibilității de folosință, sumă stabilită conform raportului de expertiză pentru suprafața de 345.168 mp; 5.000.000 euro, reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale, în cazul neperfectării antecontractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008. Apelantul pârât a solicitat, la rândul său, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii principale, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 921/A din 26 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis apelul declarat de reclamantul L.P.A., împotriva sentinței civile nr. 448 din 9 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P.

Timișoara să plătească reclamantului și despăgubiri determinate de limitarea dreptului de folosință asupra terenului din zona de protecție în suprafață de 36.968 mp, în cuantum de 1.663.560 euro; de scăderea valorii de circulație sau imposibilității de folosință conform destinației inițiale pentru suprafața de 384.999 mp, în cuantum de 1.924.495 euro, urmând ca despăgubirile să fie acordate în moneda euro sau echivalentul în lei, la data plății, conform cursului B.N.R., au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, a fost respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Curtea de apel a reținut că exproprierea s-a realizat în diagonală pe întreaga suprafață de teren deținută de către reclamant, de peste 46 ha, ce avea configurația unui dreptunghi, prin expropriere secționat de segmentul de autostradă, după cum rezultă din planșa depusă în apel. Terenul efectiv expropriat, în suprafață de 45.564 mp, a fost evaluat corect la fond la o valoare de circulație de 91,2 euro/mp, în total la 4.155.436 euro. Pentru a se ajunge la această valoare de circulație, prima instanță a avut în vedere expertizele tehnice efectuate în cauză, amplasamentul terenului (într-o zonă ce urmează să fie inclusă într-un plan P.U.Z. pentru dezvoltarea unor centre comerciale), precum și o situație comparativă privind vânzarea unor terenuri similare, unele dintre acestea situate în zone lăturalnice față de parcela reclamantului, care s-au vândut cu peste 125 euro/mp, preț stabilit chiar de către expropriator.

Pârâtul a contestat în apel, ca de altfel și în fața primei instanțe, prețul pe mp stabilit, susținând că acesta trebuie să fie cu mult mai mic, chiar mai mic decât prețul reținut prin hotărârile comisiei de acordare a despăgubirilor, deoarece tranzacțiile realizate cu terenuri din zona respectivă au un preț de 12-14 euro/mp, iar terenul este extravilan. În speță, potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, raportat la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, au fost avute în vedere două ipoteze de lucru: ipoteza privind determinarea valorii reale a imobilului expropriat și ipoteza privind prejudiciul total cauzat proprietarului prin actul de expropriere.

În prima variantă, față de criteriul de determinare a valorii terenului expropriat stabilit de lege, dar și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință, din 2009 (contracte ce au ca obiect suprafețe de teren asemănătoare cu aceea deținută de reclamant, categoria de teren fiind teren arabil extravilan, iar prețul de vânzare pe mp înscris în aceste acte fiind de 112,5 euro/mp, 111,7 euro/mp sau un preț peste aceste valori, ajungând chiar la 130 euro/mp), experții C.D.L. și S.A.

și-au menținut punctul de vedere exprimat în fața primei instanțe, în sensul că valoarea de circulație a terenului expropriat este de 91,2 euro/mp, argumentând, în plus că actele de vânzare-cumpărare de mai sus atestă fără putință de tăgadă că s-au vândut efectiv suprafețe de teren, de natura celui expropriat de la reclamant, cu prețuri mai mari decât acela propus de experți de 91,2 euro/mp, ajungându-se chiar la prețuri de peste 130 euro/mp. Experții au mai arătat că prețurile susținute de pârât prin expert U.I.R. vizează contracte de vânzare-cumpărare situate în alte zone decât perimetrul în care se construiește autostrada, într-o parte geografică opusă cu D.N. Arad - Timișoara și zona de dezvoltare comercială I.P.

Arad. În plus, acele prețuri foarte scăzute trecute în contractele prezentate de pârât reflectă prețuri din promisiuni de vânzare-cumpărare anterioare, simbolice, unele chiar sub 100 euro pentru întreaga suprafață ce urma a fi vândută de către promitentul vânzător. În aceste condiții, instanța de apel a dat preferință analizei care are în vedere acele contracte de vânzare-cumpărare care se referă la suprafețe de teren asemănătoare cu acelea deținute de către reclamant, atât sub aspectul amplasamentului suprafețelor, cât și sub aspectul calității terenului, categoriei acestuia, modului de amplasament față de centre de dezvoltare și posibilitatea de tranzacționare efectivă pe piața imobiliară.

În a doua ipoteză, ce a vizat noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, instanța de apel a reținut că, pe lângă prețul real de circulație, reclamantului i s-a cauzat și un prejudiciu determinat de restrângerea dreptului de folosință asupra terenului cuprins în zona de protecție, precum și de scăderea valorii de circulație și a imposibilității de folosință pentru terenul rămas fără căi de acces și restul terenului, în suprafață totală de 384.899 mp. Zona de protecție, reglementată potrivit O.G. nr. 43/1997, a fost calculată la suprafața de 36.968 mp, suprafață necontestată de pârât în fond ori apel.

În sensul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a apreciat ca rezonabilă, pentru îngrădirea unuia dintre atributele dreptului de proprietate al reclamantului, respectiv restricționarea folosinței pentru terenul ce constituie zona de protecție, o despăgubire de 45 euro/mp, respectiv pentru suprafața de 36.968 mp o despăgubire de 1.663.560 euro. În opinia instanței, această despăgubire este rezonabilă și reprezintă jumătate din suma solicitată de reclamant, pentru că ea trebuie corelată atât cu conținutul restricțiilor de folosință, cât și cu suprafața de teren de care reclamantul este lipsit a beneficia prin exercitarea deplină a dreptului de proprietate - 36.968 mp.

În cauză, reclamantul a solicitat o despăgubire egală cu acea stabilită pentru terenul efectiv expropriat, însă instanța nu a împărtășit această idee, pentru că, în legătură cu terenul ce constituie zona de protecție, acesta rămâne proprietar, însă cu limitările arătate mai sus. Instanța de apel a mai reținut, potrivit concluziilor raportului de expertiză și ținând seama de prețurile tranzacționate prin contractele de vânzare-cumpărare menționate mai sus, că în mod cert se poate vorbi despre un prejudiciu cauzat reclamantului ca urmare a secționării suprafeței sale de teren de tronsonul de autostradă, pe diagonala cea mai lungă, prejudiciu care are o legătură cauzală directă cu exproprierea în vederea construirii autostrăzii.

În aprecierea cuantumului acestui prejudiciu, instanța nu a luat în calcul valorile solicitate de reclamant și stabilite prin raportul de expertiză, respectiv de 79,7 euro/mp pentru terenul rămas fără căi de acces, în suprafață de 39.731 mp, și de 11,5 euro pentru terenul cu valoare de circulație scăzută, în suprafață de 345.168 mp, deoarece aceste valori contravin regulilor uzuale de folosință și exploatare a terenurilor din zona respectivă și acordarea lor, la aceste sume, ar crea un raport evident disproporționat, între reclamant și ceilalți proprietari de terenuri, terenuri situate în zona de construcție a autostrăzii.

Curtea a apreciat că există o justă și rezonabilă despăgubire prin stabilirea acesteia în funcție de prejudiciul efectiv cauzat reclamantului ca urmare a construcției autostrăzii pe terenul său de 46 ha, această despăgubire neputând depăși 5 euro/mp, ea fiind raportată la întreaga suprafață de teren afectată de construcția autostrăzii, respectiv suprafața de 384.899 mp. Căile de acces pe care reclamantul trebuie să le refacă, urmare a lucrărilor de expropriere și construcție a autostrăzii, beneficiul diminuat ca urmare a scăderii valorii de circulație, în ansamblu, asupra întregii suprafețe de 46 ha, imposibilitatea de folosință a unui rest de teren așa cum reclamantul spera la momentul unificării întregii parcele, înainte de hotărârea de expropriere, reprezintă elemente certe ale prejudiciului creat, care vor putea fi acoperite prin acordarea despăgubirii de 5 euro/mp, raportată la suprafața de 384.899 mp, ceea ce va presupune un cuantum de 1.924.495 euro.

Despăgubirea de 5 euro/mp a fost stabilită și prin raportare la valorile de piață medii pentru terenurile extravilane, cuprinse în expertizele notarilor publici, secțiunea teren cu front stradal la centură și drumurile naționale, încadrarea în limita maximă de 10 euro/mp, menționată în acele expertize, fiind atributul exclusiv al instanței. Cuantumul acestei despăgubiri a fost apreciat ca justificat și din perspectiva Protocolului 1 pct. 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, reclamantul deținând un „bun” asupra căruia își exercita pe deplin dreptul de proprietate, drept care i-a fost apoi restrâns printr-un act unilateral de putere al autorității statale, ceea ce determină nașterea imediată a dreptului său la o reparație integrală a prejudiciului produs.

Petitul privind solicitarea sumei de 5.000.000 euro, reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care reclamantul poate fi obligat, conform art. 5 pct. 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008, nu a fost primit de instanța de apel, deoarece, pe de o parte, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în perioada în care era de notorietate că tronsonul segmentului de autostradă ar putea să vizeze și terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind discutabil deci prețul stabilit în acel antecontract de vânzare-cumpărare, de peste 100 euro/mp, în condițiile în care părțile aveau reprezentarea destinației viitoare a terenului, iar, pe de altă parte, pentru că despăgubirea acordată proprietarului terenului, astfel cum a fost stabilită mai sus, apare ca fiind rezonabilă și acoperă în totalitate prejudiciul cauzat prin actul de expropriere, inclusiv prin acte conexe actului principal de expropriere, cum este cazul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat.

Cât privește criticile pârâtului din apel, instanța a considerat că au fost explicate atunci când s-a argumentat soluția adoptată, la aceasta adăugându-se doar împrejurarea că valorile susținute de către apelant nu pot fi reținute deoarece, pe lângă faptul că sunt contrazise de contractele de vânzare-cumpărare analizate și de lucrările de expertiză efectuate, sunt fundamentate prin raportare la antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu mult înainte de perfectarea acestora, la prețuri foarte mici, de 100 euro/ha, în anul 2000, și vizează suprafețe de teren situate în alte zone decât cele ce fac obiectul acțiunii reclamantului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul L.P.A., pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R.

SA prin D.R.D.P. Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 572 din 1 februarie 2012, a admis recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 921 A din 26 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, dispunând casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în apel. Instanța de recurs a reținut că legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.

Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare. În speță, la determinarea valorii de piață prin metoda comparației directe, experții C. și S. au cules date privind cererea și oferta pentru terenuri din extravilanul localității, pe baza ofertei publicitare, fără o identificare expresă a acestora, pentru o verificare a faptului dacă imobilele sunt similare.

Experții au aplicat corecții și au stabilit prețul de vânzare al unor terenuri similare, au ajuns la concluzii pe bază de date incomplete și pe raționamente imprecise, făcând aprecieri subiective, de ordin general, lucrarea efectuată neavând în vedere criteriile prevăzute de lege, un raport nemotivat sau motivat greșit neputând avea valoare probatorie. Nici suplimentul la raportul de expertiză, depus în apel, însușit de către instanță, nu respectă condițiile impuse de lege, întrucât nu pot fi calificate proprietăți comparabile terenurile care sunt descrise ca fiind „asemănătoare din punct de vedere al utilităților și al deschiderii la D.N.” și care se află la o distanță de 1.100-1.300 ml de terenul în litigiu.

Ca atare, Înalta Curtea a apreciat că o reală valoare de piață a imobilului expropriat (și pentru aceleași considerente și a stabilirii prejudiciului cauzat proprietarului), pe lângă criteriile prevăzute de S.I.E., se poate determina (având în vedere că se pune problema despăgubirii pentru privarea de proprietate) și prin prisma noțiunii de „justă despăgubire”, astfel cum reiese din practica C.E.D.O.

referitoare la aplicarea art. 41 când se constată încălcarea art. 1 Protocolul 1. Or, în speță, prejudiciul produs reclamantului a fost calculat ca o ecuație valorică între parcela expropriată și cea rămasă la dispoziția titularului dreptului, fără nicio legătură cu vreun prejudiciu actual sau previzibil a fi produs și în viitor și care ar justifica creșterea indemnizației pe criteriul imposibilității continuării, în condiții de rentabilitate, a activității pe suprafața de teren rămasă și pe rațiuni de pierdere a unor foloase economice, nefiind administrate probe în acest sens. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai notat că instanța de apel nu a analizat în ce măsură terenul situat în zona de protecție a autostrăzii este afectat de obligațiile impuse de dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.G.

nr. 43/1997, raportat la destinația actuală a terenului (teren agricol extravilan), respectiv dacă există un prejudiciu actual sau viitor, urmarea limitărilor impuse de actul normativ menționat. De asemenea, a apreciat că raportul de expertiză efectuat în cauză este incomplet și superficial în ce privește explicitarea modului de calcul al prejudiciului, iar argumentele expuse de judecătorii apelului nu au avut în vedere elementele arătate în considerentele anterioare, ce trebuie avute în vedere la stabilirea prejudiciului și, respectiv, valoarea acestuia.

Drept consecință, Înalta Curte a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru lămurirea deplină a situație de fapt, sens în care a dispus instanței de apel, în rejudecare, efectuarea unei noi expertize și, eventual, administrarea de probe suplimentare, în măsura în care acest lucru ar fi apreciat ca necesar, pentru a se stabili contravaloarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 41 din Constituția României. Curtea de Apel Timișoara, reinvestită cu judecarea apelului, după casarea cu trimitere (Dosar nr. 1774/108/2009*), a dispus refacerea în totalitate a expertizei judiciare, experții judiciari nominalizați în această etapă fiind ing.

S.A. - desemnat de reclamant, ing. U.I.R. - desemnat de pârât și ing. O.M. - desemnat de instanță, toți având dublă calitate, adică atât experți judiciari topografi, cât și experți judiciari evaluatori de proprietăți imobiliare. În acord cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Curtea a dispus experților ca în realizarea expertizei să fie avute în vedere atât criteriile S.I.E., respectiv: amplasament, destinația la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localitate și de căile de acces, echiparea edilitară - utilități existente, restricții de folosire și observarea unei eventuale perspective de dezvoltare viitoare, dar concretă și nu ipotetică.

Totodată, din perspectiva C.E.D.O., a fost cerută o analiză tehnică și perspectivele de dezvoltare, însă nu prin raportare la condiții ipotetice, ci bazate pe un potențial concret, realizabil și susceptibil de probare, materializat eventual printr-un început de realizare, lipsa caracterului speculativ, apoi certitudinea unei pagube viitoare, precum și existența unui echilibru între interesul general, public și cel privat. Experții au ajuns la soluții diametral opuse, atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirii pentru terenul efectiv expropriat, cât și cuantumul daunelor suplimentare, păstrându-și punctele de vedere motivate, chiar și după ce au răspuns obiecțiunilor, respectiv cererilor de lămurire și de completare a expertizei, formulate de către părțile litigante.

La solicitarea reclamantului, instanța de apel a dispus ca determinarea cuantumului despăgubirii și a daunelor eventuale să fie făcută atât la nivelul anului la care s-a produs efectiv exproprierea - anul 2010, cât și la valorile de la data realizării expertizei - anul 2013. În această privință, în urma analizării tranzacțiilor efective, materializate prin contracte de vânzare - cumpărare vizând terenuri de dimensiuni similare, din același perimetru, expertul U. a ajuns la concluzia că valoarea de despăgubire pentru terenul efectiv expropriat de 45.564 mp este 3.059.649 lei sau 692.573 euro, la data efectuării raportului, și anume mai 2013, cu o valoarea unitară de 15,20 euro/mp, în condițiile în care terenul a fost achiziționat de reclamant în anul 2005 cu un preț unitar de aprox.

0,07 euro/mp, iar SC C.N.A.D.N.R. SA i-a evaluat terenul și i-a propus spre plată 17,94 euro/mp, atunci când i s-au acordat 885.712 euro, prin hotărârile contestate în prezentul litigiu. O concluzie similară a avut și expertul O., într-o primă fază, pe care apoi și-a modificat-o, concluzionând în final că la data realizării raportului - anul 2013, valoarea despăgubirii pentru suprafața efectiv expropriată de 45.564 mp este de 12.855.680 lei sau 2.909.973 euro, respectiv o valoare unitară de 63,87 euro/mp, deși la aceste despăgubiri s-ar mai putea adăuga și daune cauzate de limitarea exercițiului dreptului de proprietate pentru o suprafață de 4.297 mp, aflată în zona de interdicție, caz în care dauna ar fi evaluată în anul 2013 la 537.125 euro, la care se adaugă dauna de 15.329 euro pentru o parcelă de 240 mp, rămasă fără căi de acces și care nu mai poate avea utilitate comercială sau agricolă.

În ceea ce privește daunele suplimentare, expertul U. a opinat că valoarea cumulată a acestora, în luna mai 2013, este de 45.895 lei. Atât expertul U., cât și expertul O. au concluzionat că nu se impune acordarea de despăgubiri pentru o presupusă suprafață afectată, de 36.968 mp, care se află în zona de protecție, de 50 m, pe fiecare parte laterală a autostrăzii și nici daune pentru cei 384.899 mp, pe care reclamantul susține că nu îi mai poate utiliza pentru o presupusă destinație comercială.

Ambii experți, atât O., cât și U. au afirmat că aceste daune nu se impun fi acordate datorită caracteristicilor terenului de 36.968 mp, care se află în zona de protecție, de 50 m mp și nici pentru terenul de 384.899 mp, pe care reclamantul susține că nu îi mai poate utiliza pentru o presupusă destinație comercială, pentru toate suprafețele de teren menționate mai sus rămân în proprietatea reclamantului L. și reprezintă în continuare, cum a fost și la momentul achiziției și la momentul de față, teren agricol extravilan și nu un teren intravilan, apt pentru construire sau pentru dezvoltare imobiliară. Concluziv, valoarea medie a prețului pentru mp de teren, în opinia expertului O. se situează la 63,87 euro/mp, strict pentru suprafața de teren de 45.564 mp efectiv expropriată, precum și pentru cei 240 mp de teren blocat, fără posibilități de utilizare comercială sau agricolă.

Pe de altă parte, expertul S. a avut concluzii total diferite, apreciind că toate daunele solicitate de reclamant i se cuvin a-i fi acordate integral, după cum și valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat trebuie calculată în raport cu potențialul de dezvoltare al acestuia, nu de teren agricol extravilan, ci de teren intravilan, afectat unei dezvoltări imobiliare de mare anvergură. Astfel, în ultima variantă prezentată de expertul S. valoarea totală a despăgubirii la data întocmirii raportului de expertiză este de 62.677.714,39 lei (13.968.735,10 euro), din care 18.236.553,59 lei (4.064.308,80 euro) pentru suprafața efectiv expropriată de 45.564 mp, apoi 21.498.200,55 lei (4.791.219,20 euro) pentru suprafața de 54.016 mp teren aflată în zona de interdicție, unde nu pot fi executate construcții, cu excepția celor destinate serviciilor pentru autostradă.

Apoi, expertul a mai identificat și dauna cauzată ca urmare a scăderii valorii și a imposibilității de folosință a unui teren de 31.665 mp, compusă din trei loturi de 26.223 mp + 5.202 mp + 240 mp, care, în urma exproprierii, deși rămâne în proprietatea reclamantului, reprezintă o parcelă izolată, fără acces la drumul public și îngrădită de parcelele aflate în zona de interdicție, având o configurație improprie oricărei utilizări economice profitabile. Dauna calculată/evaluată de expertul S. în acest caz a fost de 4.847.891,65 lei (1.080.430,50 euro), la data evaluării. La acestea se mai adaugă, potrivit expertului, și suma de 18.095.068,60 lei (4.032.776,60 euro), reprezentând daună cauzată ca urmare a scăderii valorii și a imposibilității de folosință a unui teren de 180.842 mp, compusă din două loturi de 75.607 mp + 105.235mp.

În ceea ce privește valoarea totală de la data exproprierii, expertul S. a concluzionat că aceasta este superioară celei de la data evaluării, fiind de 66.822.038,17 lei sau 14.892.364,20 euro. În ședința publică din 03 aprilie 2014, reclamantul a susținut verbal cererea formulată în scris, de efectuare a unei noi expertize, întrucât consideră că proba deja administrată este neconcludentă și profund viciată, în condițiile în care există diferențe majore între opiniile experților referitor la metodele utilizate, unul dintre motivele pentru care lipsește elementul coerenței, lucrarea întocmită fiind extrem de stufoasă. În plus, reclamantul a invocat și faptul că, la 18 martie 2014, a fost încunoștințat de A.N.E.V.A.R.

că împotriva experților U.I.R. și O.M.I., doi dintre cei trei experți desemnați în cauză, a fost inițiată procedura disciplinară referitoare la expertizele depuse în dosar. În continuare, a arătat că a apelat la un expert specialist din țară, ing. F.A., membru acreditat A.N.E.V.A.R. și verificator A.N.E.V.A.R. de evaluări și a depus azi la dosar raportul de verificare întocmit de acesta, concluziile fiind că raportul de expertiză din dosar nu este suficient fundamentat și conține aspecte neconforme cu standardele internaționale. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat pentru refacerea expertizei, pentru realizarea unei expertize care să îndeplinească și să respecte normele internaționale, însă, în condițiile actuale, nefiind respectată această îndrumare, există riscul unei noi casări pentru viciile concrete evidențiate anterior.

Instanța de apel, asupra cererii de efectuare a unei noi expertize, a apreciat că se impune a fi respinsă, cu argumentul principal că aceste evaluări profesionale efectuate de ing. F.A. nu au nicio relevanță în cauză câtă vreme cei trei experți contestați sunt experți judiciari, iar art. 26 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu art. 201 și urm. C. proc. civ. stipulează foarte clar că orice expertiză judiciară poate fi efectuată doar de experți judiciari. În concluzie, în eventualitatea în care ar putea avea relevanță o acțiune disciplinară, ea ar trebui să fie dispusă doar de Ministerul Justiției prin Comisia specializată.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 raportat la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în toate deciziile de speță, cere instanțelor să se stabilească prețul prin raportare la contracte de vânzare-cumpărare care vizează imobile de același fel, din aceeași perioadă și din același perimetru, respectiv din aceeași unitate administrativ-teritorială, cu terenul expropriat, condiție respectată în cauză, astfel că a concluzionat că nu se observă oportunitatea și relevanța unei noi expertize. Prin Decizia civilă nr. 51 din 10 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul L.P.A., împotriva sentinței civile nr. 448 din 09 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, a admis apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin SC C.N.A.D.N.R.

SA, prin D.R.D.P. Timișoara, a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului L.P.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin H.G. nr. 212/2009, respectiv H.G. nr. 214/2009, s-a dispus exproprierea suprafeței de 45.564 mp, teren extravilan proprietate a reclamantului L.P.A., pentru construirea segmentului de autostradă Arad-Timișoara și variantei de ocolire a municipiului Arad. Exproprierea s-a făcut în diagonală pe întreaga suprafață de teren deținută de reclamant, de peste 46 ha, ce avea configurația unui dreptunghi, în prezent secționat de segmentul de autostradă, după cum rezultă din planșa depusă în dosar, în apel.

În anul 2005, reclamantul a cumpărat suprafețele de teren arabil situate în extravilanul municipiului Arad, partea de sud, respectiv de-a lungul D.N.69 Arad-Timișoara, potrivit contractului de vânzare autentificat din 28 aprilie 2005 de B.N.P., I.D.F., plătind prețul de 2.372.600.000 lei pentru totalul de 971.600 mp, adică 0,24 lei/mp, ceea ce la data respectivă reprezenta 0,067 euro/mp. Potrivit certificatului de urbanism din 21 februarie 2006 obținut de reclamant pentru terenurile înscrise în C.F., acestea au regimul juridic de „teren arabil situat în extravilanul municipiului Arad - proprietate privată”. În ce privește regimul economic, același certificat menționează că în prezent terenul este arabil, solicitantul dorind întocmirea unui P.U.Z.

în vederea transformării zonei cu caracter agricol în zonă construită. La rubrica „regimul tehnic” se arată că terenul în suprafață de 1.564.500 mp nu este prevăzut în P.U.G. al municipiului Arad pentru extindere intravilan, fiind edificabil sub rezerva stabilirii traseului final al autostrăzii Nădlac-Arad-Timișoara și viitoarei centuri destinate devierii traficului de marfă al municipiului Arad. Aceasta situație există și în continuare, respectiv în aprilie 2014, în sensul că nu există elaborat niciun P.U.G. și nici măcar un P.U.Z. Pentru suprafața de teren expropriată, teren extravilan, reclamantului L.P.A. i s-a acordat suma totală de 885.712 euro (17,94 euro/mp), în condițiile în care același teren a fost achiziționat de acesta în anul 2005 cu un preț unitar de 0,07 euro/mp.

Prin urmare, valoarea acordată reclamantului de către stat, în urma exproprierii, este cu 2.563% mai mare decât valoarea de achiziție. În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța de apel a constatat că incidente sunt dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Astfel, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile precedente, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor. Art. 27 din aceeași lege stabilește că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, astfel încât despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța de apel a considerat că la aceste considerente se adaugă jurisprudența relevantă și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea textelor de lege enunțate mai sus, care statuează că la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Din această perspectivă, instanța de apel a constatat că abordarea Înaltei Curți nu diferă de cea a C.E.D.O. în ceea ce privește rezonabilitatea și proporționalitatea sumei acordată drept despăgubire. Astfel, în cea mai recentă cauză de acest fel, C.E.D.O.

a reiterat că „în numeroase cazuri de expropriere licita, cum ar fi exproprierea unui teren în vederea construirii unui drum sau pentru alte scopuri de utilitate publică, doar o indemnizație integrală poate fi considerată ca justă (rezonabilă), în raport cu valoarea bunului. Cu toate acestea, această regulă nu este fără excepție. În fapt, obiective legitime de utilitate publică, cum ar fi cele ce urmăresc reformele economice sau ale justiției sociale, pot să conducă la o rambursare inferioară celei reale, de pe piața liberă”. (î n acea cauză, Curtea a constatat că transferul dreptului de proprietate a avut loc în vederea creării unui spațiu verde, fiind o expropriere izolată, care nu se înscrie în contextul politic mai larg privind o reformă economică și socială).

„În aceste condiții, se poate concluziona că valoarea despăgubirii juste în acest caz trebuie să fie la nivelul celei de pe piața liberă”. Instanța de la Strasbourg a statuat că valoarea de piață a unor proprietăți nu se stabilește în funcție de „condiții ipotetice”, iar potențialul de dezvoltare trebuie să fie unul concret, realizabil și susceptibil de probare (exemplu „un proiect de exploatare economică a proprietății care începuse să se realizeze - cauza Papamichalopulos ș.a. contra Greciei, hotărârea din 31 octombrie 1995). Deși C.E.D.O. are drept principiu de despăgubire „vărsarea unei sume rezonabile, în raport cu valoarea bunului” (cauza Lithgow ș.a.

contra Regatului Unit sau cauza Hentrich contra Franței), totuși valoarea despăgubirilor nu se poate compune decât din paguba rezultând din „pierderea bunului și din privarea de folosință” (cauza Hentrich contra Franței), „pierderile efectiv suportate” (cauza S. Taunb contra României), care să fie justificată de diferite probe (cauza Cernea ș.a. contra României), cerința de a proba prejudiciul invocat fiind conformă cu exigențele Curții, adică „nici excesivă, nici arbitrară”. Curtea Europeană nu exclude indemnizarea pentru ratarea unor posibilități doar pentru constatarea unei „imposibilități de a calcula pierderea șanselor” (cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei). Cu toate acestea, C.E.D.O.

consideră că daunele materiale nu pot acoperi sume a căror acordare ar ascunde un caracter speculativ și a căror determinare este în funcție de mai multe variabile (cauza Radu contra României). Cauza Granitul contra Românii este similară în abordare cu cauza Broniowski contra Poloniei, respectiv Ozopska contra Poloniei, în contextul în care subiectul de dispută se axează pe limitele rezonabile ale compensației, în speța prezentă nefiind disputată măsura exproprierii, ci doar întinderea compensației, cum la fel de relevantă este și cauza James ș.a. contra Marii Britanii.

Față de jurisprudența convențională menționată, instanța de apel a constatat că nu prezintă o relevanță specifică pentru cazul reclamantului Luca din această speță cauzele Lonroth vs. Suedia și Papamichaloupoulos vs. Grecia, pentru că în acele situații au fost analizate exproprieri de fapt, pentru care nu au fost acordate compensații în beneficiul victimelor exproprierii de către expropriator și unde a fost verificată existența și legitimitatea pierderii de proprietate și nu justețea/rezonabiltiatea compensației financiare. Or, despăgubirea în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică - în speță fiind vorba de realizarea unui obiectiv public de interes major, respectiv autostrada Nădlac - Sibiu, din coridorul IV european - trebuie să fie justă, dar și rezonabilă și să nu conducă la atingerea unui scop speculativ, chiar dacă victima exproprierii este un dezvoltator imobiliar.

Trebuie, prin urmare, urmărit justul echilibru dintre interesul proprietarului expropriat și cel al expropriatorului, căruia nu i se poate impune o sarcină nerezonabilă, excesiv de oneroasă, speculativă, din partea proprietarului terenului expropriat pentru realizarea unei autostrăzi. În aceste condiții, instanța de apel a constatat că este necesar să fie întrunit un set de criterii, care derivă atât din practica S.I.E., cât și a C.E.D.O., respectiv: amplasament, destinația la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localitate și de căile de acces, echiparea edilitară - utilități existente, restricții de folosire și observarea unei eventuale perspective de dezvoltare viitoare, dar concretă și nu ipotetică.

De asemenea, este necesară o analiză tehnică a perspectivelor de dezvoltare, însă nu din viziunea unor condiții ipotetice, ci bazate pe un potențial concret, realizabil și suceptibil de probare, materializat eventual printr-un început de realizare, lipsa caracterului speculativ, apoi certitudinea unei pagube viitoare, precum și existența unui echilibru între interesul general, public și cel privat. Prin prisma analizei pieței libere, instanța de apel a reținut că experții judiciari, inclusiv în faza apelului, unde s-a administrat o nouă expertiză, au propus 3 valori unitare diferite pentru mp de teren, la data întocmirii raportului.

Astfel, expertul U., după ce a a studiat 24 de contracte de vânzare - cumpărare de terenuri agricole extravilane, din același perimetru cu cel în care se află terenul expropriat de la reclamant, într-un interval de 5 ani (2009–2013), a constatat că, în raport cu anul 2005, când reclamantul a cumpărat terenul cu 0,07 euro/mp, în anul 2013 valoarea unitară a terenului agricol extravilan vândut efectiv în același perimetru a ajuns la aproximativ 15 euro/mp, sumă inferioară celei stabilită prin Hotărârile din 2009, de 17,94 euro/mp, ceea ce reflectă pe deplin evoluția pieței imobiliare dinainte de boom-ul imobiliar, urmat de prețurile determinate de criză și apoi de relativa stabilizare a prețurilor, survenită la finele lui 2012 și continuată în anii 2013 și 2014. Pe de altă parte, expertul O. a avut doar 11 elemente de comparație, respectiv contracte de vânzare-cumpărare care se referă la terenuri din același perimetru, dar de întinderi mult mai mici, care nu depășesc 118-4.000 mp, afectate pentru construirea unor stații de carburant și care au categoria de terenuri intravilane și nu extravilane - agricole, media prețului unitar fiind de 63,87 euro/mp.

În sfârșit, expertul S. a utilizat doar 3 contracte pentru comparație, perfectate în perioada 2010-2013 și apoi a combinat acest date cu metoda celei mai bune utilizări, apreciind că atât terenul expropriat, cât și cel rămas în proprietatea reclamantului ar fi apt pentru dezvoltare imobiliară și nu are niciun fel de relevanță că actualmente terenul este clasificat ca și teren extravilan agricol, fiind posibil în viitor ca acesta să fie inclus în categoria terenurilor intravilane, astfel că media prețului unitar pe mp este de 89,20 euro.

Instanța de apel, analizând concluziile diferite ale celor trei experți precum și metodele, alături de comparabilele utilizate de aceștia, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, a constatat că cea care reflectă realitatea este cea realizată de expertul U. și, parțial, cea realizată de expertul O., urmând a înlătura în totalitate concluziile expertului S. Aceasta, întrucât a constatat la rându-i că pretențiile reclamantului vizând imposibilitatea folosirii corespunzătoare a terenurilor situate în zonele de protecție și siguranță a autostrăzii sunt nejustificate, deoarece suprafața aferentă zonei de siguranță sau de interdicție de 54.016 mp nu a fost expropriată, iar, în zona de protecție, potrivit art. 17 și 18 din O.G.

nr. 43/2011, terenul va putea fi folosit în continuare potrivit destinației sale agricole și obligaților propter in rem ce reveneau proprietarului unui teren aflat în vecinătatea unui drum public și anterior edificării autostrăzii. Aceeași este și situația loturilor de teren de 31.665 mp și de 180.842 mp, care rămân în continuare în proprietatea reclamantului Luca și pot fi utilizate în același scop, respectiv terenuri agricole extravilane, așa cum o reflectă categoria actuală de folosință, nefiind exclusă o posibilă schimbare viitoare a acestei destinații, în teren intravilan construibil, însă pentru acestea trebuiesc îndeplinite o serie de condiții și de etape pe care reclamantul nu le-a parcurs în mod evident.

În speță, doar experții O. și U. au analizat imobilul expropriat potrivit categoriei de folosință actuală - arabil în extravilan - și nu potrivit unei categorii ipotetice de intravilan construibil. Certificatul de urbanism pe care îl menționează reclamantul în justificarea intenției de schimbare a destinației terenului din extravilan agricol în intravilan construcții este numai un act de informare, prin care autoritățile publice locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în func