ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

mai 2009 la Tribunalul Arad sub nr. 1757/108/2009, reclamanta V.R. a chemat în

judecată pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA și a solicitat

modificarea procesului-verbal din 7 aprilie 2009 de stabilire a cuantumului

despăgubirilor și a art. 2 din Hotărârea din 6 aprilie 2009 de stabilire a

despăgubirilor.

De asemenea, a

solicitat obligarea pârâtei să-i acorde despăgubiri pentru terenul de 385 mp

expropriat tn cuantum total de 51.590 euro (134 euro/mp).

în motivarea

acțiunii, a arătat că i s-a expropriat terenul de 385 mp în vederea construirii

autostrăzii-varianta de ocolire a municipiului Arad, iar suma stabilită prin

hotărâre ca despăgubire, respectiv 6.942 euro (18,03 euro/mp), nu reprezintă

valoarea reală a terenului care se află în intravilanul localității, mai ales

că pe acest teren dorea să ridice o construcție.

Prin sentința

civilă nr. 158 din 4 martie 2010, pronunțata în Dosarul nr. 1757/108/2009,

Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a modificat

procesul-verbal din 7 aprilie 2009 și art. 2 din Hotărârea din 7 aprilie 2009

ale pârâtului și a stabilit cuantumul despăgubirilor la 17.325 euro pentru

terenul de 385 mp expropriat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de stabilire a

cuantumului despăgubirii din 7 aprilie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 a acordat reclamantei cu titlu de despăgubire suma de 6.942 euro în

urma exproprierii suprafeței de 385 mp teren arabil înscris în C.F. Arad.

Efectuau du-se

expertiza în cauză de către 3 experți, s-a ajuns !a concluzia că valoarea de

piață a suprafeței de teren de 385 mp este de 17.325 euro, respectiv 45

euro/mp.

Expertiza

pârâtului prin care s-a stabilit că valoarea de despăgubire a terenului

expropriat este de 6.190 euro, a fost înlăturată cu motivarea că se propune o

valoare care esîe mai mică decât suma acordată cu titlu de despăgubiri de către

comisie.

În ceea ce

privește daunele produse pentru lipsa de folosință a zonei de protecție, s-a

apreciat că nu face obiectul exproprierii și s~ar ajunge la o îmbogățire fără

justă cauză acordându-se o sumă cu astfel de titlu.

În consecință,

în baza art. 5, 9, 10 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din H.G. nr. 941/2004 și

art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994, s-a admis în parte acțiunea.

Întrucât

acțiunea a fost admisă în parte, cheltuielile de judecată au fost compensate de

către prima instanță.

Împotriva

sentinței civile nr. 158 din 4 martie 2010 a Tribunalului Arad au declarat ape!

în termenul legal atât reclamanta, cât și pârâtul.

Prin Decizia

civilă nr. 428 din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în

Dosar nr. 1757/108/2009, a fost admis apelul declarat de reclamanta V.R. și

continuat de moștenitoarea acesteia L.M. împotriva sentinței civile nr. 158 din

04 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1757/108/2009, în

contradictoriu cu pârâtul Statui Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, prin D.G.D.P.

Timișoara.

A fost

schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul la

plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli

parțiale de judecată în primă instanță.

A fost respins

apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, împotriva

sentinței civile nr. 158 din 04 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad în

Dosarul nr. 1757/108/2009.

A fost obligat

pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 595 lei, reprezentând

cheltuielile de judecată în apei

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin apel

reclamanta nu a criticat valoarea de 45 euro stabilită pentru 1 mp de teren,

considerând că este cea corectă, însă a solicitat să i se acorde, alături de

suma de 17.325 euro, și suma de 36.990 euro pentru lipsa folosință a terenului

asupra căruia există interdicția de construire, teren pe o lungime de 50 mp pe

marginea parcelei expropriate, conform expertizei.

Reclamanta însă

nu a formulat o asemenea cerere prin acțiunea inițială, solicitând doar

majorarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, iar nu și despăgubiri

pentru lipsa de folosință a unei eventuale zone de protecție.

O cerere nouă

formulată în apel este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 294 alin. (1)

C. proc. civ.

Motivarea

reclamantei că prin acordarea ambelor sume stabilite de experți se ajunge la o

sumă apropiată de cea solicitată prin acțiune nu putea fi luată în considerare,

pentru că temeiul juridic este altul, fiecare fiind solicitată eu all titlu.

Apelul

reclamantei a fost însă întemeiat în privința cheltuielilor de judecată.

Acțiunea

reclamantei a fost admisă în parte, fiind majorate despăgubirile pentru terenul

expropriat, chiar dacă nu la valoarea solicitată de reclamantă, situație în

care culpa pârâtului, care s-a opus acțiunii, este evidentă.

Curtea urma a

compensa doar cheltuielile constând în contravaloarea expertizelor, sens în

care a obligat pârâtul Ia piața către reclamantă a sumei de 200 lei,

reprezentând onorariul avocatului la prima instanță.

Motivele de

apel ale pârâtului au fost considerate neîntemeiate,

Raportul de

expertiză efectuat în primă instanță de cei trei experți a fost semnat cu

obiecțiuni de către expertul numit de pârât.

în mod corect

prima instanța a înlăturat opinia acestuia din urmă, întrucât suma stabilită de

acesta ca despăgubire pentru terenul expropriat se situa sub cea oferită de

pârât reclamantei prin hotărârea contestată prin acțiune.

Conform ari. 27

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile acordate de către instanță nu

vor putea fi mai mici decât suma oferită de expropriator.

Prima instanță

a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru reclamantă la 17.325 euro, conform

raportului de expertiză, calculul facându-se la valoarea de 45 euro/mp.

La această

valoare s-a ajuns prin metoda comparației cu prețurile oferite pe piață pentru

terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, prețuri situate între 42 euro/mp

și 60 euro/mp.

Experții au

ajuns Ia concluzia ca la nivelul lunii august 2009, valoarea terenului

expropriat" pe mp este de 45 euro.

La judecata

cauzei în apei, instanța, la cererea pârâtului, a solicitat experților să întocmească

un raport suplimentar de expertiză bazat pe prețurile tranzacționale pentru

terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, conform ari. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

Experții și-au

menținut punctul de vedere exprimat în raportul inițial de expertiză (filele

81-82).

S-a efectuat,

la cererea pârâtului, o adresă Ia Primăria Arad - Direcția venituri, pentru a

se comunica valoarea de tranzacționare și de impozitare a terenurilor din zona

supusă exproprierii.

Prin adresa din

02 noiembrie 2010, Primăria Arad a comunicat instanței că nu deține evidența

valorilor de tranzacționare a Imobilelor, neintrând în obiectul său de

activitate.

De asemenea, a

comunicat instanței că în cazul imobilelor constând în terenuri, indiferent de

categoria de folosință, nu se determină valori de impozitare.

Pârâtul, prin

reprezentant, a depus la dosar 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri

din zona afectată de expropriere,

Instanța nu

putea însă avea în vedere prețurile indicate în aceste contracte, pentru că

este vorba despre prețuri stabilite la nivelul anilor 1993 (fila 94), 2007

(filele 97 și 103) și 2008 (fila 111).

Conform art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, trebuie avute în vedere prețuri stabilite la

data întocmirii raportului de expertiză, în speță la nivelul anului 2009.

Împotriva

Deciziei civile nr. 428 din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara a declarat recurs pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin SC C.N.A.D.N.R.

SA, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct, 9 C. proc. civ., iar prin

Decizia civilă nr. 7813 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 1757/108/2009, a fost admis și în

consecință, s-a casat în parte decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei

aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului pârâtului, fiind menținute

celelalte dispoziții ale deciziei.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Instanța de

apel a invocat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 numai

pentru a susține motivele pentru care a înlăturat dovada cu înscrisuri

administrată de pârât, respectiv contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect

terenuri similare cu cel expropriat încheiate la alte momente decât data

întocmirii raportului de expertiză.

Pentru

aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă să

solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească

cerința textului și nu să valideze opinia experților care au arătat că au

stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de oferte de vânzare a unor

terenuri din cartierul Aradul Nou.

Stabilind

cuantumul despăgubirii în funcție de oferta de vânzare a unor terenuri similare

și validând raportul de expertiză în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând dîn

interpretarea greșită a acestui temei de drept.

Recursul a fost

admis și hotărârea din apei a fost casată cu trimitere spre rejudecarea

apelului, considerându-se necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se

determina cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile cu care se vând în

mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul

expropriat.

Sub aspectul

cuantumului cheltuielilor de judecată a căror compensare a făcut-o instanța de

apel, s-a reținut corecta aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ.,

întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă în parte.

Ca atare,

casarea deciziei din apel a fost parțială, numai cât privește reanalizarea

apelului declarat de Statui Roman reprezentat de M.T.I. prin SC C.N.A.D.N.R. SA.

Prin decizia

nr. 31 din 28 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara apelul

declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor,

prin SC C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile nr. 158 din 4 martie 2010,

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1757/108/2009, a fost respins, ca

nefondat, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.700 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel, în rejudecare a reținut următoarele:

În

suplimentarea probatoriului și pentru respectarea îndrumărilor date prin

decizia de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus

efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv determinarea

cuantumului despăgubirilor în raport cu prețurile cu care se vând, în mod

obișnuit, terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul în

litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

în raport de

criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, din

concluziile celor doi experți P.I. și P.D., care au analizat toate ofertele

existente pe piață la data întocmirii raportului de expertiză, a rezultat că

prețul real cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură, în

zona în care se află terenul expropriat este de 168,41 lei, respectiv 37,39

euro/mp.

Prin urmare,

soluția instanței de fond de acordare a unei despăgubiri la nivelul sumei de 45

euro/mp stabilită prin metoda comparației cu prețuri oferite pe piață pentru

terenuri din aceeași zonă cu ceî expropriat, s-a considerat ca legală,

răspunzând criteriilor avute în vedere de art. 26 alin. (2) dlin Legea nr.

33/1994.

Raportul

suplimentar de expertiză efectuat la cererea pârâtului, cu privire la prețurile

tranzacționate pentru terenuri din aceeași zonă cu cel expropriat, a menținut

punctul de vedere exprimat în raportul inițial de expertiză, perspectivă din

care apelul pârâtului s-a constatat ca nefondat, acesta neadministrând vreo

dovadă contrară referitoare la prețul de vânzare a unor imobile de natura celui

expropriat sau vreun probatoriu de natură să susțină apărarea potrivit căreia

imobilele de natura celui în litigiu s-ar tranzacționa la alte prețuri decât

cele stabilite prin raportul de expertiză.

În raport de

dispozițiile art 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească

reclamantei suma de 2.700 Iei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând

onorariu expert și onorariu avocațial.

Împotriva

acestei decizii pârâtul a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art: 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând că hotărârea recurată este dată cu încălcarea

prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a celor cuprinse în art. 315 C.

proc. civ.

În motivare a

arătat că instanțele anterioare au omologat un raport de expertiză, care nu a

ținut seama de niclunul dintre criteriile cumulative stabilite în mod imperativ

de lege.

Valoarea de

despăgubire de 45 euro/mp stabilită de instanța de fond și validată de instanța

de apel a fost determinată prin raportare ia alte criterii decât cele stabilite

prin norma legală, având în vedere numai "prețul de ofertare" rezultat

din mica publicitate nu și "prețul de tranzacționare", criteriu

pretins de norma legală invocată. în raportul de expertiză și în suplimentul la

raportul de expertiză, cei doi experți a căror opinie a fost omologată de

instanța de fond și confirmată de instanța de apel, au luat în considerare

numai oferte de la mica publicitate, a căror realitate nu poate fi verificată,

nefiind credibile, aspect care încalcă exigentele art. 26 din Legea nr.

33/1994, întrucât acestea impun ca valorile de comparație să fie reprezentate

numai de prețurile de tranzacționare și nicidecum de cele de ofertare.

Totodată,

valoarea de despăgubire de 45 euro/mp, confirmată de instanța de apel. pentru

terenul expropriat, arabil în intravilan, nu reflectă realitatea, aceasta fiind

mai mare și decât valoarea unui teren intravilan cu destinația

curți-construcții.

Instanța de

apel, avea obligația să analizeze probatoriul în complexitatea sa, respectiv

rapoartele de expertiză cu punctul de vedere separat, dar și contractele de

vânzare-cumpărare depuse de apelantul pârât dîn care rezulta prețuri de

tranzacționare comparabile care răspund criteriilor imperativ instituite de

art. 26 din Legea nr. 33/1994

În mod nereal,

instanța de apel, menționând în cuprinsul considerentelor deciziei atacate că

apelul pârâtului apare ca nelbndat, pentru că nu s-a dovedit contrariul

prețului de vânzare a unor imobile de natura celui expropriat și

tranzacționarea la alte prețuri decât ceie stabiiite prin raportul de

expertiză, nu ține cont de cele 8 contracte de vânzare-curnpărare având ca

obiect terenuri situate în aceeași zonă cu terenul ce face obiectul prezentului

litigiu.

Din analiza

acestora rezulta că numai în cazul imobilului cu suprafața totală de 34.300 mp

tranzacțional în aprilie 2008, prețul unitar este mai mare de 7 euro/mp, pentru

celelalte parcele de terenuri arabile situate în Municipiului Arad, pe traseul

autostrăzii Arad-Timișoara, valorile unitare de piață sunt cuprinse între 0,018

euro/mp și 1,75 euro/mp, pentru parcela de teren, situată în aceeași zonă și

tranzacțională în luna mai 2009.

Față de aceste

date precum și de normele legale aplicabile cauzei, instanța de apel, avea

obligația să analizeze și opinia separată a expertului U.l.R. exprimată în

cadrul raportului de expertiză, singura opinie care răspunde exigențelor

legale.

O altă critică

invocată de recurentul pârât privește încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., întrucât s-au ignorat îndrumările date de instanța de casare,

reconfîrmându-se practic criteriile de evaluare folosite de comisia de experți,

criterii care sunt extrinseci cadrului legal stabilit în mod imperativ de art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

S-a arătat că

din conținutul deciziei de casare rezultă în mod clar că hotărârea dîn apel a

fost casata tocmai pentru faptul că valoarea de despăgubire de 45 euro/mp a

fost stabilită de instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, omologând concluziile experților K.M. și B.S. care au

stabilit valoarea de despăgubire prin raportare la prețuri de ofertare și nu de

tranzacționare a imobilelor folosite ca și comparabile.

Deși se

constată că valoarea de despăgubire a fost stabilită de cei doi experți în baza

ofertelor de la mica publicitate, consemnând acest aspect în considerentele

hotărârii, nu sesizează că valoarea de despăgubire a fost stabilită cu

încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și omologhează

concluziile raportului de expertiză efectuat în prima instanță, care stabilesc

o valoare de despăgubire de 45 euro/mp, prin raportare la ofertele de la mica

publicitate, deși asupra acestui raport de expertiză, instanța supremă se

pronunțase în sensul că încalcă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

În final, se

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului declarat de Statul Român, astfel cum a fosl formulat, cu

consecința respingerii în totalitate a acțiunii principale, ca fiind

neîntemeiată,

Prin

întâmpinare, intimata reclamantă L.M. a invocat excepția nulității recursului

declarat de pârât, față de imposibilitatea încadrării criticilor formulate în

motivele de recurs prevăzute expres de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ.

Instanța va

respinge excepția de nulitate a recursului invocată de intimata reclamantă L.M.,

întrucât se constată că pârâtul a invocat critici ce privesc greșita aplicare

și interpretare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a

art. 315 C. proc. civ., ce permit încadrarea în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând

recursul prin prisma criticilor invocate, acesta se constata nefondat pentru

următoarele considerente:

În raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul pârât invocă încălcarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a art. 315 C. proc.

civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum susține

recurentul pârât, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de

același fel în unitatea administrativ teritorială, Ia data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.

Conform

textului legal menționat, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând

contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător

prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

Prin criticile

formulate recurentul-pârât susține că au fost încălcate dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de apel

și-a fundamentat soiuția nu s-ar fi raportat fa criteriul prevăzut de acest

text de lege, luând în calcul doar oferte de piață nu și „prețuri

tranzacționale".

Contrar însă

celor susținute de recurentul-pârât, instanța de apel a validat soluția

instanței de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

Prin decizia de

casare, instanța supremă a reținut că pentru aplicarea corectă a dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea depunerea unor contracte de

vânzare cumpărare care să îndeplinească cerința textului și nu validarea

opiniei experților care au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de

ofertele de vânzare a unor terenuri din cartierul Aradul Nou.

Pentru aceasta

s-a apreciat că este necesară efectuarea unei noi expertize pentru determinarea

cuantumului despăgubirilor în raport de 8 prețurile cu care se vând în mod

obișnuit terenuri de aceeași natură, în zona în care se află terenul

expropriat.

În rejudecare,

instanța de apel reținând că examinarea apelului se face prin prisma motivelor

invocate de pârât în limita deciziei de casare care a vizat strici reaua!izarea

apelului acestuia, respectiv numai în ceea ce privește determinarea

despăgubirilor cuvenite prin expropriere în sensul art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, a dispus efectuarea unui raport de expertiză și ca urmare a

obiecțiuniior formulate de pârât și a unui suplimenî la raportul de expertiză.

Se constată că

deși, recurentul pârât a invocat existenta unor contracte de tranzacționare a

unor terenuri similare celui în litigiu, la data de referință, august 2009 și

mai mult chiar expertul desemnat de parte a făcut trimitere la acestea, în

răspunsul la obiecțiunile formulate, acestea nu au fost depuse, astfel că legal

instanța de apel eu respectarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 a

menținut raportul de expertiză efectuat de prima instanță care a avut în vedere

oferte de piață pentru terenuri similare la data efectuării raportului de expertiză.

Recurentul

pârât invocă încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în raport de care

reia criticile cu privire la greșita stabilire a despăgubirilor datorate

reclamantei în funcție de oferta de la mica publictate.

Și această

critică este nefondată, deoarece, așa cum s-a arătat deja, în rejudecare,

instanța de apel tocmai respectând îndrumările deciziei de casare a dispus

efectuarea unui nou raport de expertiză și a unui supliment la acest raport,

având ca obiectiv determinarea valorii de despăgubire pe baza contractelor de

vânzare cumpărare pentru terenuri similare celui în litigiu.

în raport de

dispozițiile art. 315 alin. (3)

1

C. proc. civ.- "în cazul

rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice

probe prevăzute de lege" însă pârâtul nu a făcut dovada contrară prețului

reținut prin raportul de expertiză efectuat la fond.

Având în vedere

ceie reținute mai sus, Înalta Curte apreciază că inslanța de apel a aplicat și

interpretat corect prevederile legale incidente în cauză, precum și

dispozițiile art. 315 C. proc. civ., astfel încât, criticile formulate nu

întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția de nulitate a recursului invocată de intimata reclamantă L.M.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de M.T.I. prin SC

C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei nr. 31 din 28

februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă,

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014.