ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1744/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 565 din 13 februarie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect expropriere. A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor. A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.620 euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial B.N.R. cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii stabilită de instanță și suma de 7.928,69 lei stabilită prin hotărârea emisă de comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data plații efective pentru exproprierea suprafeței de 11.120 m, teren arabil și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 143/A din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul B.A. împotriva sentinței civile nr. 565 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2263/108/2012, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 183.449 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanță și în apel. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara a declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Statui Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara a susținut ca prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL, care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare, cuprinzând elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețui la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel si contravaloarea prejudiciului creat proprietarului ca urmare a exproprierii.

A mai susținut că, în urma raportului de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați sa vândă cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind condiționați de proiectul de utilitate publică, în speță, "Construcția Autostrăzii Nadlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad". A susținut că preeminența interesului general, în raport de interesul privat al proprietarilor, este statuată prin dispozițiile art. 2 alin (1), lit. i) al Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, care prevăd că "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțional, garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", determinând însă o justă și imediată despăgubire, care, în concret, are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piața a imobilului.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, urmând ca instanța să constate că valoarea stabilită prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere, efectuată de SC E. SRL a fost cea corectă. La termenul din 4 iunie 2014, înalta Carte a pus în discuție excepțiile tardivității, lipsei calității de reprezentat și a nulității recursului invocate de intimatul-reclamant. Cu privire la excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele: Decizia instanței de apel a fost comunicată pârâtului la data de 04 decembrie 2013, astfel cum reiese din procesul verbal de predare-primire întocmit de agentul procedural (fila 172 dosar apel).

Pârâtul a declarat recurs ia 20 decembrie 2013, cererea de recurs fiind comunicată Curții de Apel Timișoara prin fax, astfel cum reiese din mențiunea datei de pe cererea de recurs (filele 1-3 dosar recurs), astfel că, în raport de art. 301 și art. 101 alin. (1) C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal procedural prevăzut de art. 301 C. proc. civ., excepția tardivității recursului urmând a fi respinsă. Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate de pârât în cazurile de nelegaiitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că excepția nulității recursului este întemeiată în raport de următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegaiitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, printr-o cerere separată. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă ia motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu poate duce ia casarea sau modificarea hotărârii atacate orice nemulțumire a părții.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise referitoare la decizia care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele instanței în fundamentarea acesteia.

Prin motivele de recurs, pârâtul a susținut că raportul de expertiză în baza căruia au fost stabilite despăgubirile în cadrul procedurilor de expropriere a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, și că, așa fiind, soluția corectă pe care instanța trebuia s-o pronunțe era aceea de respingere a acțiunii reclamantului. Aceste alegații, care relevă de fapt nemulțumirea pârâtului față de împrejurarea că instanțele nu au îmbrățișat concluziile expertizei în baza căreia a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2011 ci pe cele ale expertizei efectuate în apel, vizează modul de interpretare a probelor, respectiv netemeinicia hotărârii judecătorești. Însă motivul de casare care permitea reevaluarea situației de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. In actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de neterneinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că susținerile recurenții lui-pârât nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în baza art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Față de soluția de admitere a excepției nulității recursului și de prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte nu va mai analiza excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat recursul, astfel cum aceasta a fost susținută prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității invocată de intimatul-reclamant. Constată nul recursul declarat de Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei nr. 343/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2014.