ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1744/2014

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 565 din 13 februarie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect expropriere.

A anulat în parte hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 06 octombrie 2011 emisă de Comisia de aplicare a

Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor.

A obligat pârâtul să plătească

reclamantului suma de 3.620 euro sau echivalentul în lei conform cursului

oficial B.N.R. cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea

despăgubirii stabilită de instanță și suma de 7.928,69 lei stabilită prin

hotărârea emisă de comisie, începând cu data de 10 ianuarie 2012 până la data

plații efective pentru exproprierea suprafeței de 11.120 m, teren arabil și a obligat

pârâtul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 143/A din 17

octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul

declarat de reclamantul B.A. împotriva sentinței civile nr. 565 din 13

februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2263/108/2012, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească

reclamantului suma de 183.449 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul

expropriat.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A obligat pârâtul să plătească

reclamanților suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă

instanță și în apel.

Împotriva acestei decizii pârâtul

Statul Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara a declarat

recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs

pârâtul Statui Român prin M.T.L prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara a

susținut ca prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare întocmit de SC E.

SRL, care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, fiind

întocmit în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și în concordanță cu

reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare, cuprinzând elementele

constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa

cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețui la care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel si contravaloarea prejudiciului creat

proprietarului ca urmare a exproprierii.

A mai susținut că, în urma raportului

de evaluare întocmit, proprietarii terenurilor sunt obligați sa vândă

cumpărătorul este, la rândul său, obligat să cumpere, amândoi fiind

condiționați de proiectul de utilitate publică, în speță, "Construcția

Autostrăzii Nadlac-Arad, pe teritoriul administrativ al jud. Arad". A

susținut că preeminența interesului general, în raport de interesul privat al

proprietarilor, este statuată prin dispozițiile art. 2 alin (1), lit. i) al

Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, care prevăd că

"interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțional,

garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale

cetățenilor", determinând însă o justă și imediată despăgubire, care, în

concret, are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piața a

imobilului.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în

tot a hotărârilor atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, urmând ca instanța să constate că valoarea stabilită prin

expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere, efectuată

de SC E. SRL a fost cea corectă.

La termenul din 4 iunie 2014, înalta

Carte a pus în discuție excepțiile tardivității, lipsei calității de

reprezentat și a nulității recursului invocate de intimatul-reclamant.

Cu privire la excepția tardivității

recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia instanței de apel a fost

comunicată pârâtului la data de 04 decembrie 2013, astfel cum reiese din

procesul verbal de predare-primire întocmit de agentul procedural (fila 172

dosar apel).

Pârâtul a declarat recurs ia 20

decembrie 2013, cererea de recurs fiind comunicată Curții de Apel Timișoara

prin fax, astfel cum reiese din mențiunea datei de pe cererea de recurs (filele

1-3 dosar recurs), astfel că, în raport de art. 301 și art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., se constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului legal

procedural prevăzut de art. 301 C. proc. civ., excepția tardivității recursului

urmând a fi respinsă.

Examinând recursul sub aspect formal,

din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate de pârât în cazurile

de nelegaiitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se constată că excepția

nulității recursului este întemeiată în raport de următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegaiitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art.

303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, printr-o cerere separată. Motivele de recurs sunt

prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1)

C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă ia motivele

de ordine publică.

Potrivit legii, nu poate duce ia

casarea sau modificarea hotărârii atacate orice nemulțumire a părții.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, indicarea unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, recurentul-pârât nu a

formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare

sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

nu se regăsesc critici propriu-zise referitoare la decizia care face obiectul

recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de

nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele instanței

în fundamentarea acesteia.

Prin motivele de recurs, pârâtul a

susținut că raportul de expertiză în baza căruia au fost stabilite

despăgubirile în cadrul procedurilor de expropriere a fost întocmit cu

respectarea dispozițiilor legale, și că, așa fiind, soluția corectă pe care

instanța trebuia s-o pronunțe era aceea de respingere a acțiunii reclamantului.

Aceste alegații, care relevă de fapt

nemulțumirea pârâtului față de împrejurarea că instanțele nu au îmbrățișat

concluziile expertizei în baza căreia a fost emisă hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 06 octombrie 2011 ci pe cele ale expertizei efectuate în

apel, vizează modul de interpretare a probelor, respectiv netemeinicia

hotărârii judecătorești.

Însă motivul de casare care permitea reevaluarea

situației de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate,

prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. 1 pct. 112

din O.U.G. nr. 138/2000.

In actuala reglementare, art. 304 C.

proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de

nelegalitate, nu și de neterneinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are

competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de

a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii

prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte constată că susținerile recurenții lui-pârât nu se constituie în

critici care să poată fi încadrate în motivele de casare sau de modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de

atac exercitate, motiv pentru care, în baza art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata

nulitatea recursului.

Față de soluția de admitere a

excepției nulității recursului și de prevederile art. 137 C. proc. civ., Înalta

Curte nu va mai analiza excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei

care a formulat recursul, astfel cum aceasta a fost susținută prin întâmpinarea

formulată de intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

invocată de intimatul-reclamant.

Constată nul recursul declarat de

Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei

nr. 343/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 iunie 2014.