ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 6 mai 2009, T.F. a
solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA,
modificarea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 47 din 7
aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, respectiv a art.
2, în sensul de a se dispune acordarea de despăgubiri în cuantum total de
43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON, calculat la 150 mp.
Tribunalul
Arad, secția civilă, prin Sentința nr. 232 din 1 aprilie 2010 a admis acțiunea
reclamantului față de pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, pe
care l-a obligat la plata sumei de 75.660 RON cu titlu de despăgubiri. A
compensat cheltuielile de judecată.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a constatat, față de Hotărârea nr. 47/2009 a
Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care reclamantului, în urma
exproprierii suprafeței de 291 mp teren arabil, i s-au acordat despăgubiri în
cuantum de 20.208 RON, că această sumă nu reprezintă realitatea valorii
terenului.
Față
de concluziile expertizei efectuată în cauză, tribunalul a apreciat, în raport
de dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale art. 8 din Legea nr. 198/2004,
actualizată că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 75.660 RON cu
titlu de despăgubiri.
Potrivit
prevederilor art. 274 C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată ale
părților, constând din onorariu avocațial.
Soluția
primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,
prin Decizia nr. 459/A din 24 noiembrie 2010, prin care s-a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.
Prin
Decizia nr. 7814 din 3 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamant și de pârât
împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe
pentru rejudecarea apelurilor.
S-a
reținut, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată, în raport de
dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că apelul
pârâtului nu a fost deloc analizat în considerentele hotărârii, asupra acestuia
curtea de apel nepronunțându-se nici prin dispozitiv.
Rejudecând
după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 118
din 7 iunie 2012 a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.
A admis apelul pârâtului împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în
tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantului T.F. Fără cheltuieli de
judecată.
S-a
constatat, în primul rând, că subiect de dispută în ambele apeluri este valoarea
de 61 euro/mp asupra căreia s-a oprit instanța de fond, care a valorificat și
omologat opinia majoritară a experților A. și C., în detrimentul opiniei
minoritare a expertului U., care a propus o valoare de 16,61 euro/mp, pentru
suprafața de 291 mp, expropriată de la reclamantul T.F. din parcela de 6.000 mp
pe care o deține în proprietate, în vederea realizării obiectivului denumit
Centura ocolitoare a municipiului Arad din cadrul Autostrăzii Nădlac - Arad -
Timișoara.
În
acest context, curtea a reamintit că textul de lege care reglementează modul de
stabilire a valorii unui teren expropriat pentru lucrări de utilitate publică
este art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede că despăgubirea se compune din
valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptățite.
La
calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține
seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în
unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,
precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane
îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Experții
vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor
altor drepturi reale.
În
cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va
dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții,
ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței
o eventuală reducere numai a daunelor.
Raportat
la aceste criterii și având în vedere elementele probatorii existente la dosar,
curtea a constatat că valoarea cea mai apropiată de valoarea de piață de la
momentul întocmirii raportului de expertiză este cea de 16,66 euro/mp pentru
cei 291 mp de teren care au fost expropriați de la reclamantul T.F., imobil
evidențiat în CF 69119 Arad, și nu de 61 euro/mp.
Astfel,
curtea a constatat că valoarea de 61 euro/mp sau 260 RON a fost determinată de
experții A. și C. prin raportare la valoarea medie rezultată urmare a aplicării
conjugate a metodei comparației bonitare, alături de cea capacității
beneficiare și a metodei practicienilor, excluzând metoda comparației directe,
această din urmă reliefând o despăgubire de 62 euro/mp, deși ar fi trebuit să
fie elementul de referință în obținerea valorii reale de piață, potrivit art.
26 din Legea nr. 33/1994.
În
plus, experții A. și C. au avut în vedere doar valoarea care rezultă potențial
și nu efectiv, din ofertele de vânzare existente pe site-urile companiilor
imobiliare specializate, motiv pentru care opinia acestor experți, chiar dacă
este majoritară, nu a putut fi împărtășită de instanța de apel.
Curtea
a constatat, pe de altă parte, că expertul U. s-a prezentat personal în
instanță, unde și-a susținut punctul de vedere pe care l-a exprimat și în
cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării fondului
pricinii, arătând că potrivit Legii nr. 33/1994, singura metodă admisă de lege
este cea a comparației directe, de la momentul efectuării expertizei și cum la
data efectuării acesteia nu existau tranzacții reale, concrete, cu terenuri din
zonă pentru a avea la îndemână criterii de evaluare concrete, atunci expertul a
avut în vedere suprafața, apoi clasificarea terenului, inițial extravilan
agricol, ulterior intravilan agricol, cu distanțe foarte mari față de
utilități, precum și lipsa unui PUZ în care să fie inclus terenul pentru
potențiali dezvoltatori imobiliari.
Același
expert a mai arătat că și în ipoteza în care s-ar adopta ulterior un PUZ care
să includă diferența de teren rămasă în proprietatea reclamantului, atunci,
datorită configurației acestuia, costurile pentru introducerea utilităților ar
fi extrem de mari și nu ar face deloc atractivă o asemenea investiție, motiv
pentru care s-a apreciat că este puțin probabilă o creștere semnificativă a
valorii terenului rămas.
Curtea
a mai constatat că elemente probatorii suplimentare care confirmă această
ipoteză derivă și din contractele de vânzare-cumpărare perfectate de către
terți în intervalul 2008 - 2009, depuse în prezentul apel, privind imobile -
terenuri care au fost afectate la rândul lor, parțial, de exproprieri pentru
realizarea Centurii ocolitoare a municipiului Arad, din care rezultă că prețurile
de tranzacționare au variat între 0,07 lei/mp și 7,20 euro/mp.
Pe
de altă parte, curtea a constatat, în raport cu pretenția reclamantului, că
schița-plan, avizată de OCPI Arad care prezintă situația terenurilor
suplimentare expropriate de la proprietari limitrofi cu reclamantul T.,
reprezintă exproprieri suplimentare realizate în anul 2010, pe parcele de mică
întindere, cuprinse între 58 - 88 mp și au fost preluate de la familiile B., V.
etc., suprafețe pentru care C.N.A.D.N.R. a stabilit o valoare de 126 euro/mp,
întrucât s-au fărâmițat excesiv aceste proprietăți, după ce în prealabil, în
cursul anului 2009, de la aceleași familii, precum și de la alte proprietăți
limitrofe au fost expropriate suprafețe mai mari, unde valoarea a fost cuprinsă
între 6 și 18 euro pe mp, valori foarte apropiate de cele stabilite în favoarea
reclamantului T., de 16,66 euro/mp.
A
constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ., întrucât
apelul reclamantului a fost respins, în timp ce pârâtul-apelant nu a mai
solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia pledoariei finale din prezentul
apel.
Împotriva
acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul T.F., solicitând admiterea
acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune acordarea
de despăgubiri în cuantum total de 43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON,
calculat la 150 mp.
A
considerat că decizia atacată este nelegală, prima instanță reținând în mod
corect că prin Hotărârea nr. 47 din 7 aprilie 2009 s-au acordat despăgubiri
nejustificat de mici.
A
arătat că instanța de apel în mod nelegal și-a raportat decizia doar la
expertiza efectuată de expertul U., considerând că punctul de vedere al
acestuia, respectiv metoda comparației directe este unica metodă admisă de
lege, în timp ce poziția celorlalți doi experți este contrară, reținând
aplicarea conjugată a metodei comparației bonitare, alături de cea a
capacității beneficiare și a metodei practicienilor.
A
precizat, de asemenea, că instanța de apel, în mod nelegal, a făcut abstracție
de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Hotărârile nr. 12/2010 și nr.
15/2010 emise de C.N.A.D.N.R. SA, prin care s-au acordat despăgubiri pentru
terenuri învecinate în sumă de 126 euro/mp.
A
apreciat că în mod nelegal instanța de apel a constatat că schița-plan, avizată
de OCPI Arad, care prezintă situația terenurilor suplimentare expropriate de la
proprietari limitrofi cu recurentul, reprezintă exproprieri suplimentare
realizate în anul 2010 pe parcele de mică întindere, suprafețe pentru care
C.N.A.D.N.R. SA a stabilit 126 euro/mp, întrucât s-au fărâmițat excesiv
respectivele proprietăți.
A
considerat că această susținere nu poate fi reținută ca pertinentă atâta timp
cât consecințele exproprierii sunt aceleași pentru toți proprietarii, indiferent
de suprafața deținută. Mai mult, cu cât s-a expropriat o suprafață mai mare de
teren, paguba pricinuită este mai mare, șansele de a construi imobilele pentru
care s-au achiziționat respectivele terenuri fiind vizibil reduse, până la
inexistența acestei posibilități.
A
mai precizat că în afară de hotărârile existente la dosarul cauzei, mai sus
menționate, mai există hotărâri ale Consiliului Local Arad prin care se acordă
despăgubiri pentru terenuri învecinate, cu caracteristici identice, în valoare
de 150 euro/mp.
A
solicitat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, respectiv a
celor privind taxele și a celor cu expertiza, la care se adaugă onorariul
avocațial.
Recursul
este nul.
Potrivit
art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie
să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor
fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul
se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau
înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la
art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este
nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute
la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit
legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea
hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte,
indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C.
proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de
critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs
invocat.
Indicarea
greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea
acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că
face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din
cod.
Or,
în speță, recurentul, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe
dispozițiile art. 304 pct. 7 și următ. C. proc. civ., criticile formulate nu
permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege
menționat, recurentul nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel.
Ignorând
faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a
fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurentul,
prin motivele formulate, solicită reaprecierea probatoriului administrat în
cauză, susținând că instanța a procedat nelegal în interpretarea și
valorificarea probelor existente la dosar.
Or,
în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului,
ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată
în apel.
De
aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304
C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se
demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de
apel.
Văzând
dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale
art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata
nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu
este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
nul recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva Deciziei nr. 118 din 7
iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013.
Procesat
de GGC - GV