ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2013

Asupra recursului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 6 mai 2009, T.F. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, modificarea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 47 din 7 aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, respectiv a art. 2, în sensul de a se dispune acordarea de despăgubiri în cuantum total de 43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON, calculat la 150 mp. Tribunalul Arad, secția civilă, prin Sentința nr. 232 din 1 aprilie 2010 a admis acțiunea reclamantului față de pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, pe care l-a obligat la plata sumei de 75.660 RON cu titlu de despăgubiri.

A compensat cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, față de Hotărârea nr. 47/2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care reclamantului, în urma exproprierii suprafeței de 291 mp teren arabil, i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 20.208 RON, că această sumă nu reprezintă realitatea valorii terenului. Față de concluziile expertizei efectuată în cauză, tribunalul a apreciat, în raport de dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale art. 8 din Legea nr. 198/2004, actualizată că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 75.660 RON cu titlu de despăgubiri. Potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată ale părților, constând din onorariu avocațial.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 459/A din 24 noiembrie 2010, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. Prin Decizia nr. 7814 din 3 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamant și de pârât împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. S-a reținut, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată, în raport de dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că apelul pârâtului nu a fost deloc analizat în considerentele hotărârii, asupra acestuia curtea de apel nepronunțându-se nici prin dispozitiv.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 118 din 7 iunie 2012 a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. A admis apelul pârâtului împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantului T.F. Fără cheltuieli de judecată. S-a constatat, în primul rând, că subiect de dispută în ambele apeluri este valoarea de 61 euro/mp asupra căreia s-a oprit instanța de fond, care a valorificat și omologat opinia majoritară a experților A. și C., în detrimentul opiniei minoritare a expertului U., care a propus o valoare de 16,61 euro/mp, pentru suprafața de 291 mp, expropriată de la reclamantul T.F.

din parcela de 6.000 mp pe care o deține în proprietate, în vederea realizării obiectivului denumit Centura ocolitoare a municipiului Arad din cadrul Autostrăzii Nădlac - Arad - Timișoara. În acest context, curtea a reamintit că textul de lege care reglementează modul de stabilire a valorii unui teren expropriat pentru lucrări de utilitate publică este art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor altor drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor. Raportat la aceste criterii și având în vedere elementele probatorii existente la dosar, curtea a constatat că valoarea cea mai apropiată de valoarea de piață de la momentul întocmirii raportului de expertiză este cea de 16,66 euro/mp pentru cei 291 mp de teren care au fost expropriați de la reclamantul T.F., imobil evidențiat în CF 69119 Arad, și nu de 61 euro/mp.

Astfel, curtea a constatat că valoarea de 61 euro/mp sau 260 RON a fost determinată de experții A. și C. prin raportare la valoarea medie rezultată urmare a aplicării conjugate a metodei comparației bonitare, alături de cea capacității beneficiare și a metodei practicienilor, excluzând metoda comparației directe, această din urmă reliefând o despăgubire de 62 euro/mp, deși ar fi trebuit să fie elementul de referință în obținerea valorii reale de piață, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994. În plus, experții A. și C. au avut în vedere doar valoarea care rezultă potențial și nu efectiv, din ofertele de vânzare existente pe site-urile companiilor imobiliare specializate, motiv pentru care opinia acestor experți, chiar dacă este majoritară, nu a putut fi împărtășită de instanța de apel.

Curtea a constatat, pe de altă parte, că expertul U. s-a prezentat personal în instanță, unde și-a susținut punctul de vedere pe care l-a exprimat și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării fondului pricinii, arătând că potrivit Legii nr. 33/1994, singura metodă admisă de lege este cea a comparației directe, de la momentul efectuării expertizei și cum la data efectuării acesteia nu existau tranzacții reale, concrete, cu terenuri din zonă pentru a avea la îndemână criterii de evaluare concrete, atunci expertul a avut în vedere suprafața, apoi clasificarea terenului, inițial extravilan agricol, ulterior intravilan agricol, cu distanțe foarte mari față de utilități, precum și lipsa unui PUZ în care să fie inclus terenul pentru potențiali dezvoltatori imobiliari.

Același expert a mai arătat că și în ipoteza în care s-ar adopta ulterior un PUZ care să includă diferența de teren rămasă în proprietatea reclamantului, atunci, datorită configurației acestuia, costurile pentru introducerea utilităților ar fi extrem de mari și nu ar face deloc atractivă o asemenea investiție, motiv pentru care s-a apreciat că este puțin probabilă o creștere semnificativă a valorii terenului rămas. Curtea a mai constatat că elemente probatorii suplimentare care confirmă această ipoteză derivă și din contractele de vânzare-cumpărare perfectate de către terți în intervalul 2008 - 2009, depuse în prezentul apel, privind imobile - terenuri care au fost afectate la rândul lor, parțial, de exproprieri pentru realizarea Centurii ocolitoare a municipiului Arad, din care rezultă că prețurile de tranzacționare au variat între 0,07 lei/mp și 7,20 euro/mp.

Pe de altă parte, curtea a constatat, în raport cu pretenția reclamantului, că schița-plan, avizată de OCPI Arad care prezintă situația terenurilor suplimentare expropriate de la proprietari limitrofi cu reclamantul T., reprezintă exproprieri suplimentare realizate în anul 2010, pe parcele de mică întindere, cuprinse între 58 - 88 mp și au fost preluate de la familiile B., V. etc., suprafețe pentru care C.N.A.D.N.R. a stabilit o valoare de 126 euro/mp, întrucât s-au fărâmițat excesiv aceste proprietăți, după ce în prealabil, în cursul anului 2009, de la aceleași familii, precum și de la alte proprietăți limitrofe au fost expropriate suprafețe mai mari, unde valoarea a fost cuprinsă între 6 și 18 euro pe mp, valori foarte apropiate de cele stabilite în favoarea reclamantului T., de 16,66 euro/mp.

A constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ., întrucât apelul reclamantului a fost respins, în timp ce pârâtul-apelant nu a mai solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia pledoariei finale din prezentul apel. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul T.F., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se dispune acordarea de despăgubiri în cuantum total de 43.650 euro, echivalentul a 181.606 RON, calculat la 150 mp. A considerat că decizia atacată este nelegală, prima instanță reținând în mod corect că prin Hotărârea nr. 47 din 7 aprilie 2009 s-au acordat despăgubiri nejustificat de mici.

A arătat că instanța de apel în mod nelegal și-a raportat decizia doar la expertiza efectuată de expertul U., considerând că punctul de vedere al acestuia, respectiv metoda comparației directe este unica metodă admisă de lege, în timp ce poziția celorlalți doi experți este contrară, reținând aplicarea conjugată a metodei comparației bonitare, alături de cea a capacității beneficiare și a metodei practicienilor. A precizat, de asemenea, că instanța de apel, în mod nelegal, a făcut abstracție de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Hotărârile nr. 12/2010 și nr. 15/2010 emise de C.N.A.D.N.R. SA, prin care s-au acordat despăgubiri pentru terenuri învecinate în sumă de 126 euro/mp.

A apreciat că în mod nelegal instanța de apel a constatat că schița-plan, avizată de OCPI Arad, care prezintă situația terenurilor suplimentare expropriate de la proprietari limitrofi cu recurentul, reprezintă exproprieri suplimentare realizate în anul 2010 pe parcele de mică întindere, suprafețe pentru care C.N.A.D.N.R. SA a stabilit 126 euro/mp, întrucât s-au fărâmițat excesiv respectivele proprietăți. A considerat că această susținere nu poate fi reținută ca pertinentă atâta timp cât consecințele exproprierii sunt aceleași pentru toți proprietarii, indiferent de suprafața deținută. Mai mult, cu cât s-a expropriat o suprafață mai mare de teren, paguba pricinuită este mai mare, șansele de a construi imobilele pentru care s-au achiziționat respectivele terenuri fiind vizibil reduse, până la inexistența acestei posibilități.

A mai precizat că în afară de hotărârile existente la dosarul cauzei, mai sus menționate, mai există hotărâri ale Consiliului Local Arad prin care se acordă despăgubiri pentru terenuri învecinate, cu caracteristici identice, în valoare de 150 euro/mp. A solicitat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, respectiv a celor privind taxele și a celor cu expertiza, la care se adaugă onorariul avocațial. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, recurentul, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și următ. C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurentul nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel. Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurentul, prin motivele formulate, solicită reaprecierea probatoriului administrat în cauză, susținând că instanța a procedat nelegal în interpretarea și valorificarea probelor existente la dosar.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel. De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel. Văzând dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva Deciziei nr. 118 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013. Procesat de GGC - GV