ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 572/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 572/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

Tribunalul Arad la data de 06 mai 2009 înregistrată sub nr. 1774/108/2009,

reclamantul L.P.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea în parte,

sub aspect valoric, a Hotărârilor nr. 1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/1 din 07

aprilie 2009, nr. 2/2 din 07 aprilie 2009, nr. 3 din 07 aprilie 2009, nr. 4 din

07 aprilie 2009, nr. 120 din 07 aprilie 2009 si, respectiv nr. 127 din 07

aprilie 2009 de expropriere și de stabilire a despăgubirilor dispuse de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul Consiliului Local

Arad, în ceea ce privește exproprierile pentru realizarea lucrărilor de utilitate

publică prevăzute în Hotărârile de Guvern nr. 212/2009 („Autostrada

Arad-Timișoara") și, respectiv nr. 214/2009 („Varianta de ocolire a -

Municipiului Arad și stabilirea la suma de 19.662.910 euro a cuantumului total

al despăgubirii la care reclamantul este îndreptățit pentru exproprierile

dispuse prin hotărârile menționate mai sus, defalcate după cum urmează:

a. 7.526.918 euro,

reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în

zona de protecție stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză - 82.532 m.p.;

b. 3.166.560 euro,

reprezentând contravaloarea terenului rămas fără căi de acces stabilită prin

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză - 39.731 mp;

c. 3.969.432 euro,

reprezentând contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și/sau

imposibilității de folosință/valorificare a restului de teren neexpropriat, din

cauza configurației acestuia, a suprafețelor prea mici a loturilor, a

imposibilității edificării unor construcții etc., stabilită prin raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză - 345.168 mp.

d. 5.000.000 euro,

reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care a fost obligat

reclamantul în cazul neperfectării vânzării, conform art. 5.2 al

antecontractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008.

În motivarea cererii

și apoi prin precizările aduse ulterior, inclusiv prin concluziile scrise

depuse la dosar, reclamantul a arătat faptul că prin hotărârile atacate,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului

Local Arad, a dispus exproprierea următoarelor terenuri aflate în proprietatea

sa:

Hotărârea Număr

cadastral Cartea Funciară a loc. Arad Suprafața (mp): nr. 11 din 07 aprilie 2009;

nr. 22/1 din 07 aprilie 2009; nr. 32/2 din 07 aprilie 2009; nr. 43 din 07

aprilie 2009; nr. 54 din 07 aprilie 2009; nr. 6120 din 07 aprilie 2009; nr. 7127

din 07 aprilie 2009.

Total suprafața teren

expropriat (mp): 45.564.

Exproprierea a fost

dispusă în temeiul Legii nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile

lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, cu

modificările și completările ulterioare, pentru realizarea următoarelor lucrări

de utilitate publică: „Autostrada Arad-Timișoara", „Varianta de ocolire a

municipiului Arad".

Toate aceste

suprafețe de teren au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică

efectuat de domnul expert C.A.

Hotărârile atacate de

expropriere și de stabilire a despăgubirilor dispuse de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul Consiliului Local Arad,

cât și procesele verbale ce au stat la baza emiterii acestor hotărâri,

consemnează dezacordul reclamantului cu privire la cuantumul despăgubirilor pe

care expropriatorul înțelege să le plătească.

Reclamantul a

considerat că suma totală a despăgubirilor pe care expropriatorul înțelege să le

plătească pentru exproprierea terenurilor menționate mai sus, respectiv 885.712

euro, este derizorie în comparație cu valoarea reală a terenului expropriat și

a daunelor cauzate de această expropriere, nu are un fundament real și nu

reprezintă „dreaptă și prealabilă despăgubire" prevăzută atât de art. 44 alin.

(3) al Constituției României cât și de art. 1 al Legii nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează corespunzător

prevederile Legii speciale nr. 198/2004.

Valoarea reală a

terenului expropriat și a celui aflat în zona de protecție a viitoarei

autostrăzi a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză, astfel, pentru aceste suprafețe cumulate, expertul stabilind o valoare

de 7.526.918 euro.

Terenurile supuse

exproprierii sunt situate în polul sudic de dezvoltare al zonei

comercial-rezidențiale a Municipiului Arad, în această zonă fiind în curs de

implementare câteva proiecte semnificative de dezvoltare imobiliară iar

întreaga suprafață de teren aflată în proprietatea reclamantului înainte de

expropriere era destinată utilizării comerciale, prin acordarea unui regim de

zonă construită, acest lucru rezultând și din certificatul de urbanism din 21

februarie 2006 referitor la întreaga suprafață de teren.

Mai mult, singura

cauză pentru care reclamantul nu a putut obține un PUZ conform acestui

certificat de urbanism a fost opoziția expropriatorului C.N.A.D.N.R.

În concluzie,

despăgubirea plătibilă de către expropriator trebuie să includă și prejudiciul

din penalitățile contractuale la care este obligat expropriatul în cazul

neperfectării vânzării.

Prin întâmpinare și

concluzii scrise, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

În motivare s-a

arătat că Guvernul României, în temeiul art. 108 din Constituția României,

republicată și al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri

prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean

și local a adoptat Hotărârea nr. 214 din 04 martie 2009 privind declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private, situate pe

amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a

Municipiului Arad km 0+000-km 12+000" și Hotărârea nr. 212 din 04 martie 2009

privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate

private, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică

"Autostrada Arad - Timișoara km 12+000-km 44+000", pe teritoriile

Municipiului Arad, al localității Sagu - județul Arad și al localităților Orțișoara,

Pișchia, Giarmata-județul Timiș, prin care a aprobat declanșarea

procedurilor de expropriere, potrivit HG nr. 214/2009, a 147 imobile

proprietate privată, situate pe teritoriul administrativ al Municipiului Arad,

imobilele supuse exproprierii fiind menționate în anexa 2 a hotărârii și

declanșarea procedurii de expropriere, potrivit H.G. 212/2009, a 57 imobile

proprietate privată, situate pe teritoriul administrativ al Municipiului Arad,

imobilele supuse exproprierii fiind menționate în anexa 2 a hotărârii.

Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită în baza Deciziei nr. 204 din 18

martie 2009 și nr. 205 din 18 martie 2008, a analizat cererile și actele depuse

potrivit art. 5 din Legea nr. 198/2004, de titularii de drepturi reale asupra

imobilelor supuse exproprierii, aflate în anexa 2 la H.G. nr. 214/2009 și anexa

2 la H.G. nr. 212/2009 și verificând actele depuse de reclamant a constatat că

reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor supuse

exproprierii.

Valoarea de

despăgubire a imobilelor, proprietatea reclamantului, supuse exproprierii a

fost stabilită în baza unui raport de evaluare, întocmit pentru fiecare proiect

în parte, care a stat la baza emiterii H.G. 214/2009, și H.G. 212/2009, raport

întocmit în luna septembrie 2008, de expert evaluator V.H.M., (înainte de

actualizarea Legii 198/2004, cu respectarea art. 3 din lege).

Imobilele

reclamantului, ce fac obiectul exproprierii, sunt terenuri agricole, situate în

extravilanul localității Arad, fără utilități, iar potrivit raportului de

evaluare valoarea de despăgubire a fost stabilită la 20.46 euro/mp, pentru

imobilele expropriate, pentru proiectul „Varianta de ocolire a Municipiului

Arad" și la 19,39 euro/mp, pentru imobilele expropriate pentru proiectul

"Autostrada Arad-Timișoara".

Față de

caracteristicile imobilelor proprietatea reclamantului și fața de preturile

practicate în cele două zone, cele două valori de despăgubire, 20,46 euro/mp și

19,39 euro/mp, sunt valori corecte și reale.

Prin sentința civilă nr.

448 din 9 iunie 2010, pronunțată în Dosar nr. 1774/108/2009, Tribunalul Arad a

admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L.P.A., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. și

în consecință:

A fost obligat

pârâtul la plata de despăgubiri, către reclamant, în cuantum total de 4.155.436

euro, sau contravaloarea în lei la data plății conform curs B.N.R., pentru

terenul expropriat, în suprafața de 45.564 mp.

A fost respins restul

pretențiilor cu privire la devalorizarea terenului, daunelor și penalități.

Au fost compensate

cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin Hotărârile cu nr.

1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/2 din 07 aprilie 2009,

nr. 3 din 07 aprilie 2009, nr. 4 din 07 aprilie 2009, nr. 120 din 07 aprilie 2009,

și respectiv nr. 127 din 07 aprilie 2009, de expropriere și de stabilirea

despăgubirilor dispuse de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, conform

H.G. nr. 212/2009, a fost dispusă exproprierea celor 7 imobile din proprietatea

reclamantului în suprafață totală de 45.564 mp.

Prin hotărârile

enunțate mai sus au fost propuse despăgubiri în sumă totală de 885.712 euro.

Reclamantul, prin

prezenta acțiune, a contestat cuantumul despăgubirilor acordate cu motivarea că

valoarea reală de circulație este mult mai mare decât suma acordată, precum și

că prin exproprierea unei părți din proprietate, este afectată folosința

restului de teren neexpropriat care rămâne fără căi de acces, iar valoarea

acestui teren va fi la un preț semnificativ redus.

Pentru a clarifica

aceste aspecte, au fost efectuate mai multe expertize în cauză, expertiza

efectuată de expertul C.A., stabilind că terenurile supuse exproprierii sunt

situate în polul sudic de dezvoltare a zonei comerciale-rezidențiale a

Municipiului Arad, zonă în care sunt în curs de implementare câteva proiecte de

dezvoltare imobiliare, ca de exemplu I.P.M. la o distanță de cca. 500 ml și

proiectul mixt comercial-rezidențial dezvoltat de societatea P.D.I. SRL pe o

suprafață de 20 ha aflat la o distanță de circa 700 ml.

Tribunalul a reținut

că reclamantul are în posesie un certificat de urbanism din 21 februarie 2006,

pentru întreaga suprafață, de unde rezultă că intenția proprietarului a fost

aceea de schimbare a destinației, din teren agricol, și introducerea acestui

teren în intravilanul localității.

Referitor la valoarea

reală a terenurilor supuse exproprierii, a fost efectuată o expertiză dintr-o

comisie formată din trei experți conform procedurii, experții C.D.L. și S.A.,

stabilind în concluziile raportului de expertiză că valoarea de circulație a

imobilelor proprietatea reclamantului, supuse exproprierii, în suprafață totală

de 45.564,00 mp este de 91,2 euro/mp, respectiv valoare totală de 7.526.918

lei, experții apreciind că reclamantul trebuie despăgubit și pentru terenul în

suprafața de 36.968, 00 mp, ce reprezintă zona de protecție a autostrăzii tot

cu aceeași sumă/mp și pentru terenul influențat negativ în suprafață de 39.731,00

mp cu suma de 79.7 euro/m.p.

Expertul desemnat de

pârât, U.I.R., a stabilit suma de 12 euro/mp, pentru terenul expropriat.

Față de cele expuse,

tribunalul a apreciat că valoarea de circulație arătată de experții C.D.L. și Ș.A.,

corespunde realității cu privire la valoarea reală de circulație a terenului,

deoarece aceste terenuri sunt situate în imediata vecinătate a Zonei urbane a

Municipiului Arad și sunt situate între zonele amintite cu proiecte imobiliare,

de unde rezultă că valoarea terenului este mult superioară prețului stabilit de

expertul U.I.R.

În ceea ce privește

restul pretențiilor cu privire la terenul rămas neexpropriat, a terenului care

rămâne în zona de protecție a autostrăzii, precum și la daune din penalitățile

conform antecontractului de vânzare cumpărare, tribunalul având în vedere

dispozițiile legale în materie a apreciat că aceste capete de cerere nu sunt

fondate.

Terenul aflat în zona

de protecție a autostrăzii rămâne în proprietatea reclamantului și poate fi

folosit, fără restricții, potrivit prezentei destinații, cu atât mai mult cu

cât, potrivit art. 16 alin. (1) din O.G. 43/1997, și terenul reprezentând zona

de siguranță este supus exproprierii, de unde rezultă că nu există nicio

suprafață de teren de o parte și de alta a șoselei rămasă în proprietatea

reclamantului care să fie supusă interdicției de folosință.

Având în vedere că în

proiectul autostrăzii Arad - Timișoara sunt prevăzute căi de acces la toate

terenurile rămase după expropriere, tribunalul a apreciat că nici capătul de

cerere cu privire la lipsa folosinței nu este fondat.

Referitor la

eventuale daune din penalități contractuale în cazul neperfectării vânzării,

tribunalul a apreciat că această pretenție nu este actuală, ci antecontractul

de vânzare-cumpărare face dovada în plus față de cele enunțate cu privire la

valoarea terenului supus exproprierii.

Față de aceste

considerente, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul L.P.A.,

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R.

conform celor menționate mai sus.

Împotriva sentinței

civile nr. 448 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 1774/108/2009,

au declarat apel atât reclamantul L.P.A., cât și pârâtul Statul Român,

reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara.

Reclamantul apelant L.P.A.

a solicitat schimbarea în parte a hotărârii Tribunalului Arad, în sensul

admiterii acțiunii pentru toate petitele formulate în fața primei instanțe,

respectiv pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 7.526.918 euro,

reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în

zona de protecție, stabilit prin raportul de expertiză tehnică, suprafața

totală fiind de 82.532 m.p.; 3.166.560 euro reprezentând contravaloarea

terenului fără căi de acces, stabilită prin raportul de expertiză, aferentă

suprafeței de 39.731 m.p.; 3.969.432 euro contravaloarea daunelor datorate

scăderii valorii și imposibilității de folosință, sumă stabilită conform

raportului de expertiză pentru suprafața de 345.168 m.p.; 5.000.000 euro

reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale, în cazul neperfectării

antecontractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008.

În motivarea apelului

s-a arătat că pretențiile arătate mai sus sunt susținute de următoarele:

Raportul de expertiză

tehnică efectuat în fața primei instanțe a conchis că reclamantul trebuie să

beneficieze de valoarea reală de circulație a terenului expropriat care se

ridică la suma de 91,2 euro/m.p., respectiv la suma totală de 4.155.436 euro,

aferentă suprafeței totale expropriate de 45.564 m.p.

În susținerea acestei

idei, apelantul a arătat că a fost în imposibilitatea reală de a tranzacționa

suprafețele de teren respective la prețuri chiar mai mari decât 91,2 euro, după

cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare anexate și din antecontractul

de vânzare-cumpărare la care a făcut referire.

De asemenea, a

susținut că amplasamentul terenului și valoarea de circulație a acestuia prin

raportare la planul de dezvoltare urbană justifică prețul de 91,2 euro și

infirmă susținerile părții adverse, respectiv pârâtul Statul Român, reprezentat

de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara,

care a arătat că prețul de circulație este situat chiar sub nivelul reținut de

Comisia de acordare a despăgubirilor.

Terenul aflat în zona

de protecție a autostrăzii, în suprafață de 36.968 m.p. trebuie să beneficieze

și el, în opinia apelantului reclamant, de același mod de apreciere a valorii

de circulație, respectiv de 91,2 euro/m.p. având în vedere imposibilitatea de folosință

a acestei categorii de teren pe durata existenței autostrăzii.

S-a mai susținut că

traseul lucrării de utilitate publică „Autostrada Arad-Timișoara" împarte

terenurile neexpropriate aflate în proprietatea reclamantului în loturi fără

căi de acces, a căror utilizare este extrem de restrictivă, și a căror valorificare

viitoare este imposibilă.

Aceste suprafețe de

teren au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat de

expertul C.A. iar valoarea de care este lipsit reclamantul a fost apreciată la

79,7 euro/m.p., respectiv suma de 3.166.561 euro pentru suprafața totală de

39.731 m.p.

Terenurile supuse

exproprierii prin hotărârile contestate în fața primei instanțe făceau parte

din parcelele comasate prin efortul reclamantului de-a lungul DN 2848

Tribunalul Arad - Timișoara.

Traseul autostrăzii

secționează pe diagonală aceste parcele determinând prin configurație la

terenul rămas, să fie impropriu pentru realizarea proiectelor imobiliare de anvergură,

în legătură cu care reclamantul demarase începând cu anul 2008 acțiuni

concrete.

Valoarea acestei

scăderi de folosință a fost stabilită la suma de 3.969.432 euro.

Apelantul a mai

solicitat și daune de penalitate contractuală la care este obligat în cazul

neperfectării vânzării, conform art. 5 pct. 2 din antecontractul de

vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008, aceste daune ridicându-se la cuantumul

de 5.000.000 euro.

În drept, apelantul a

invocat prevederile art. 282 C. proc. civ. combinate cu Legea nr. 33/1994 și

celelalte dispoziții legale la care a făcut trimitere, respectiv art. 17 și

urm. din Ordonanța nr. 43/1997. Pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin

C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a formulat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia și

schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a

acțiunii principale, ca neîntemeiată.

Pârâtul apelant a

arătat că hotărârile Comisiei de stabilire a despăgubirilor terenului sunt

corecte, deoarece imobilele deținute de reclamant sunt terenuri agricole,

situate în extravilanul localității Arad, fără utilități, iar valoarea de

circulație a fost stabilită în mod corect la 20,46 euro/m.p. pentru terenurile

aferente proiectului „Varianta de reală de ocolire a Municipiului Arad" și

de 19,39 euro/m.p. pentru imobilele aferente proiectului „Autostrada

Arad-Timișoara".

Pârâtul a arătat că

expertul desemnat de către acesta, U.I.R., a stabilit o valoare de 12 euro/m.p.

pentru terenul efectiv expropriat, în timp ce experții desemnați de către

instanță și de către reclamant au stabilit valori mult mai mari. S-a susținut

că instanța de fond nu a administrat proba cu înscrisuri în vederea identificării

prețurilor reale de tranzacționare, menționate în contractele de

vânzare-cumpărare, pentru ca aceste prețuri să servească drept comparație la

întocmirea expertizei.

S-a mai arătat că

instanța de fond a nesocotit art. 26 din Legea nr. 33/1994, reținând o valoare

de despăgubire pentru terenul expropriat cu mult mai mare decât valorile

uzitate pentru terenuri similare.

În final, s-a

solicitat efectuarea unui supliment de expertiză tehnică în vederea lămuririi

valorii reale de despăgubire care trebuie să fie reținută de către instanță.

În drept, pârâtul

apelant a făcut trimitere la art. 282 și următoarele C. proc. civ. și art. 25 -

27 din Legea nr. 33/1994.

Prin Decizia civilă nr.

921/ A din 26 mai 2011 s-a admis apelul declarat de reclamantul L.P.A., împotriva

sentinței civile nr. 448 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad.

A fost schimbată în

parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român,

reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara să plătească reclamantului și despăgubiri determinate de limitarea

dreptului de folosință asupra terenului din zona de protecție în suprafață de

36.968 m.p., în cuantum de 1.663.560 euro; de scăderea valorii de circulație

sau imposibilității de folosință conform destinației inițiale pentru suprafața

de 384.999 m.p., în cuantum de 1.924.495 euro.

Despăgubirile vor fi

acordate în moneda euro sau echivalentul în lei, la data plății, conform

cursului B.N.R.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței.

A fost respins apelul

declarat de către pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. –

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva aceleiași

sentințe.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Prin Hotărârile de

Guvern nr. 212/2009 („Autostrada Arad-Timișoara") și, respectiv nr. 214/2009

(„Varianta de ocolire a Municipiului Arad"), s-a dispus exproprierea

suprafeței de teren de 45.564 m.p., teren extravilan proprietate a

reclamantului L.P.A.

Suprafața de teren

efectiv expropriată este necesară pentru construirea segmentului de autostradă

Arad - Timișoara și variantei de ocolire a Municipiului Arad, această

expropriere realizându-se în diagonală pe întreaga suprafață de teren deținută

de către reclamant, întreaga suprafață de teren deținută de acesta, de peste 46

de ha, având configurația unui dreptunghi, secționat de segmentul de

autostradă, după cum rezultă din planșa depusă la fila 253 instanță de apel.

Terenul efectiv

expropriat, în suprafață de 45.564 m.p., a fost evaluat, corect de către prima

instanță, respectiv Tribunalul Arad, la o valoare de circulație de 91,2 euro/m.p.

Pentru a se ajunge la

această valoare de circulație, prima instanță a avut în vedere expertizele

tehnice efectuate în cauză, amplasamentul terenului (într-o zonă ce urmează să fie

inclusă într-un plan PUZ pentru dezvoltarea unor centre comerciale), precum și

o situație comparativă privind vânzarea unor terenuri similare, unele dintre acestea

situate în zone lăturalnice față de parcela reclamantului, care s-au vândut cu

peste 125 euro/m.p., preț stabilit chiar de către Statul Român reprezentat de M.T.

prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.

Pârâtul Statul Român,

reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara a contestat în apel, ca de altfel și în fața primei instanțe, acest

preț pe m.p. susținând că acesta trebuie să fie cu mult mai mic, chiar mai mic

decât prețul reținut prin hotărârile comisiei de acordare a despăgubirilor,

deoarece tranzacțiile realizate cu terenuri din zona respectivă au un preț mai

mic de 12-14 euro/m.p., terenul este extravilan și în prezent există parcele

similare cu cele ale reclamantului care nu se vând la un preț mai mare de 12 -

24 euro/m.p.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată de către reclamant se

soluționează în conformitate cu prevederile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994,

în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor, pentru că această

problemă face obiectul acțiunii reclamantului.

Art. 26 din Legea nr.

33/1994 prevede că despăgubirea ce trebuie acordată persoanei expropriate se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului

experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Potrivit textului de

lege menționat, în speță au fost avute în vedere două ipoteze de lucru: a.

ipoteza privind determinarea valorii reale a imobilului expropriat; b. ipoteza

privind prejudiciul total cauzat proprietarului prin actul cu caracter

excepțional de expropriere.

I. Ipoteza privind

determinarea valorii reale a imobilului expropriat.

Pentru a determina

această valoare, de principiu, art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și

jurisprudența, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spun că trebuie

avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză. (A se vedea în acest sens I.C.C.J. - secția civilă, Decizia nr. 244

din 19 ianuarie 2009).

Acest criteriu de

determinare a valorii terenului expropriat, trebuie apoi raportat la aspectele

tehnice, cu care operează experții de specialitate, care vizează situația

concretă a suprafeței de teren, calitatea acestuia, modul în care este

amplasat, posibilitatea de valorificare a acestui teren din perspectiva unor

factori de dezvoltare stabiliți prin planuri urbanistice zonale, cu caracter

cert.

Toate aceste elemente

se subscriu criteriului „prețului de vânzare în mod obișnuit”, însă nu pot fi

extrase în totalitate din conținutul criteriului pentru că acest criteriu

presupune în stabilirea prețului de circulație toate aceste elemente.

De asemenea, în

determinarea sferei criteriului de evaluare trebuie să se țină seama și de întinderea

suprafeței expropriate, pentru că, deși aparent acest aspect ar conduce la

încadrarea în cealaltă ipoteză de lucru, respectiv aceea a calculării

prejudiciului global, suprafața expropriată are mai întâi repercusiuni asupra

cuantumului prețului, fiind situații deosebite în exproprierea a 500 sau 1.000

de m.p. și exproprierea a 45.564 m.p.

Pentru a putea aplica

criteriul „prețului de vânzare în mod obișnuit”, instanța de apel a dispus

depunerea la dosarul cauzei a contractelor de vânzare-cumpărare care au ca

obiect vânzarea-cumpărarea unor terenuri similare, și completarea raportului de

expertiză tehnică de către cei trei experți, printr-un supliment care să dea

explicații tocmai la modul de stabilire a prețului pe m.p., din perspectiva

contractelor de vânzare-cumpărare efectiv realizate și din perspectiva

celorlalte elemente adiacente privind calitatea terenului, modul de amplasare,

posibilitatea de dezvoltare a zonei, suprafața expropriată etc.

La dosarul cauzei au

fost depuse contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de

referință, nr. 537, nr. 590, nr. 1151/2009 și nr. 1146/2009 (filele 176 - 212

dosar instanță de apel), contracte care au ca obiect suprafețe de teren

asemănătoare cu aceea deținută de către reclamant, categoria de teren fiind

teren arabil extravilan, iar prețul de vânzare pe m.p. înscris în aceste

contracte este de 112,5 euro/m.p., 111,7 euro/m.p., sau un preț peste aceste

valori, ajungând chiar la 130 euro/m.p.

Față de această

împrejurare, s-a solicitat celor trei experți să realizeze un supliment al

raportului de expertiză, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru a

argumenta, față de datele speței aceste valori ale terenului expropriat, și

compararea lor cu valorile la care face trimitere pârâtul, prin contractele de

vânzare-cumpărare depuse la filele 243 - 246 dosar instanță de apel, valori cu

mult mai mici chiar și decât acelea reținute prin Hotărârea Comisiei de

stabilire a despăgubirilor.

În concluziile

suplimentului la raportul de expertiză experții C.D.L. și Ș.A. (filele 297 - 300

dosar instanță de apel) și-au menținut punctul de vedere exprimat în fața

primei instanțe, în sensul că valoarea de circulație a terenului expropriat

este de 91,2 euro/m.p., argumentând, în plus că, contractele de

vânzare-cumpărare depuse la filele 176 - 212, atestă fără putință de tăgadă că

s-au vândut efectiv suprafețe de teren, de natura celui expropriat de la

reclamant, cu prețuri mai mari decât acela propus de experți de 91,2 euro/m.p.,

ajungându-se chiar la prețuri de peste 130 euro/m.p.

Experții au arătat că

prețurile susținute de pârât prin ing. U.I.R. vizează contracte de

vânzare-cumpărare situate în alte zone decât perimetrul în care se construiește

autostrada, într-o parte geografică opusă cu Drumul Național Arad - Timișoara, și

zona de dezvoltare comercială I.P. Arad.

De asemenea, acele

prețuri foarte scăzute trecute în contractele prezentate de pârât reflectă

ideea că, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate ca urmare a unor

promisiuni de vânzare-cumpărare, încheiate cu mulți ani în urmă cu persoanele

beneficiare ale legii fondului funciar, ori este unanim recunoscut că acele

prețuri din promisiuni, la acea vreme, erau simbolice, unele chiar sub 100 euro

pentru întreaga suprafață ce urma a fi vândută de către promitentul vânzător.

Față de aceste

împrejurări, pentru a respecta principiul „prețului real de circulație”,

desprins din art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a reținut următoarele:

Contractele de

vânzare-cumpărare prezentate de părțile litigiului, conțin prețuri de

vânzare-cumpărare foarte diferite sub aspectul sumelor pe m.p.

În aceste condiții

instanța a dat preferință analizei care are în vedere acele contracte de

vânzare-cumpărare care se referă la suprafețe de teren asemănătoare cu acelea

deținute de către reclamant, atât sub aspectul amplasamentului suprafețelor

(adică cât mai aproape de terenul deținut de reclamant), cât și sub aspectul

calității terenului, categoriei acestuia, modului de amplasament față de centre

de dezvoltare și posibilitatea de tranzacționare efectivă pe piața imobiliară.

De asemenea, a avut

în vedere conținutul raportului de expertiză tehnică, în măsura în care acesta

reflectă cerințele instanței, arătate mai sus.

Pe acest raționament

juridic, instanța de apel a reținut că reflectă valoarea reală de circulație,

prețul pe m.p., pentru suprafața efectiv expropriată, reținut de către prima

instanță de 91,2 euro/m.p., acest preț fiind rezonabil prin raportare la

contractele de vânzare-cumpărare, care depășesc prețul de 112 - 130 euro/m.p., dar

și prin raportare la prețurile existente în contractele prezentate de pârât,

care vizează terenuri situate în alte zone geografice, care nu au nicio

legătură cu tronsonul autostrăzii și zona de dezvoltare a municipiului Arad.

De asemenea, instanța

de apel a reținut că însuși pârâtul, Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R.

- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 73 din 8 aprilie 2009 (fila 173 - 174 dosar

instanță de apel), a acordat despăgubiri pentru o suprafață de teren de 38.885

m.p., de 134 euro/m.p., această suprafață de teren după cum arată experții,

fiind situată la o distanță de 1.300 metri liniari față de terenul deținut de

către  reclamant.

Probele administrate

au arătat că, deși această suprafață de 38.885 m.p. poartă denumirea „Teren intravilan",

este situată în apropierea terenurilor reclamantului și este în realitate

„Teren pășune".

Ca atare, curtea a

apreciat că valoarea reală de tranzacționare a suprafeței expropriate este de

91,2 euro/m.p., așa cum a reținut în mod corect prima instanță și a menținut

soluția sub acest aspect, reclamantul urmând să fie despăgubit pentru suprafața

efectivă de teren expropriat, așa cum a stabilit prima instanță, cu suma de 4.155.436

euro.

Cuantumul acestei

sume a fost considerat, în fine, justificat și de suprafața mare de teren,

respectiv 45.564 m.p.

II. A doua ipoteză de

lucru a vizat noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, prejudiciu

solicitat de către acesta prin acțiunea introductivă și apoi, prin motivele de

apel, deoarece prima instanță nu a luat în examinare această ipoteză.

Reclamantul apelant a

susținut că este prejudiciat de imposibilitatea de folosință potrivit

destinației pe care a urmărit-o la data cumpărării terenului, pentru suprafața de

36.968 m.p., ce reprezintă zona de protecție a segmentului de autostradă, care brăzdează

parcela sa unificată, de peste 46 ha; este prejudiciat de scăderea valorii de

circulație sau a imposibilității de folosință pentru tăierea căilor de acces la

suprafața de 39.731 m.p. și pentru scăderea valorii de circulație a restului de

teren rămas în suprafață de 345.168 m.p.

De asemenea,

apelantul a mai arătat că pretinde repararea unui prejudiciu de 5.000.000 euro,

care ar rezulta din penalitățile contractuale la care ar fi obligat în cazul

imposibilității de perfectare a antecontractului de vânzare-cumpărare din20

februarie 2008.

Instanța, față de

probele administrate, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, a reținut că pe

lângă prețul real de circulație, stabilit cu ocazia analizei de la ipoteza I,

reclamantului i s-a cauzat și un prejudiciu determinat de restrângerea

dreptului de folosință asupra terenului cuprins în zona de protecție, precum și

de scăderea valorii de circulație și a imposibilității de folosință pentru

terenul rămas fără căi de acces și restul terenului, în suprafață totală de

384.899 m.p.

Zona de protecție,

reglementată potrivit O.G. nr. 43/1997, a fost calculată la suprafața de 36.968

m.p., suprafață necontestată de către pârât atât în fața primei instanțe, cât

și în instanța de apel.

De altfel, la fila

146 dosar primă instanță, pârâtul a arătat în mod expres că zona de protecție

la care a făcut trimitere reclamantul, constând în 50 metri de o parte și de

alta a axului drumului, rămâne în proprietatea expropriatului, având

interdicțiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, respectiv

cele privind neasigurarea scurgerii apelor; executarea de construcții,

împrejmuiri sau plantații; executarea altor lucrări pentru practicarea

comerțului ambulant etc.

Aceste limitări ale

folosinței proprietarului bunului imobil sunt evidente, sunt exprimate chiar de

către pârât prin invocarea textelor legale arătate, ceea ce determină în mod

necesar stabilirea unor despăgubiri compensatorii.

În sensul

jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimată și prin Decizia nr.

244 din 19 ianuarie 2009, instanța de apel a apreciat ca rezonabilă, pentru

îngrădirea unuia dintre atributele dreptului de proprietate al reclamantului,

respectiv restricționarea folosinței pentru terenul ce constituie zona de

protecție, o despăgubire de 45 euro/m.p., respectiv pentru suprafața de 36.968

m.p., o despăgubire de 1.663.560 euro.

Această despăgubire

este rezonabilă și reprezintă jumătate din suma solicitată de către reclamant

pentru că ea trebuie corelată atât cu conținutul restricțiilor de folosință,

cât și cu suprafața de teren de care reclamantul este lipsit a beneficia prin

exercitarea deplină a dreptului de proprietate, suprafața fiind de 36.968 m.p.

Reclamantul a

solicitat o despăgubire egală cu acea stabilită pentru terenul efectiv

expropriat, însă instanța nu a împărtășit această idee, pentru că în legătură

cu terenul ce constituie zona de protecție, reclamantul rămâne proprietar, însă

cu, limitările arătate mai sus, pentru care instanța a apreciat despăgubirea

rezonabilă cea menționată.

Reclamantul a

susținut un drept la despăgubire pentru restul suprafeței de teren până la

aproximativ 46 de ha, care ar rezulta în urma secționării căilor de acces prin

tronsonul de autostradă (o suprafață de 39.731 m.p.), pe de o parte, iar pe de

altă parte, un drept la despăgubire rezultat din imposibilitatea folosinței

restului de teren neexpropriat și scăderii valorii de circulație, fiind de domeniul

evidenței că un teren secționat pe diagonala sa cea mai lungă de tronsonul de

autostradă, deși are ca suprafață de 46 de ha, nu va mai putea avea valoarea de

circulație pe care proprietarul său a anticipat-o la momentul realizării

comasării tuturor parcelelor într-o singură parcelă de aproximativ 46 de ha.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză și ținând seama de prețurile tranzacționate prin

contractele de vânzare-cumpărare menționate mai sus, curtea a reținut că în mod

cert se poate vorbi despre un prejudiciu cauzat reclamantului ca urmare a

secționării suprafeței sale de teren de tronsonul de autostradă, pe diagonala

cea mai lungă, prejudiciu care are o legătură cauzală directă cu exproprierea

în vederea construirii autostrăzii.

În aprecierea

cuantumului acestui prejudiciu, instanța nu a luat în calcul valorile

solicitate de către reclamant, și stabilite prin raportul de expertiză,

respectiv de 79,7 euro/m.p. pentru teren rămas fără căi de acces în suprafață

de 39.731 m.p. și 11,5 euro pentru teren cu valoare de circulație scăzută în

suprafață de 345.168 m.p., deoarece aceste valori contravin regulilor uzuale de

folosință și exploatare a terenurilor din zona respectivă și acordarea lor, la

aceste sume ar crea un raport evident disproporționat, între reclamant și

ceilalți proprietari de terenuri, terenuri situate în zona de construcție a

autostrăzii.

Curtea a apreciat că

există o justă și rezonabilă despăgubire prin stabilirea acesteia în funcție de

prejudiciul efectiv cauzat reclamantului ca urmare a construcției autostrăzii

pe terenul său de 46 de ha., această despăgubire neputând depăși 5 euro/m.p.,

ea fiind raportată la întreaga suprafață de teren afectată de construcția

autostrăzii, respectiv suprafața de 384.899 m.p.

Căile de acces pe

care reclamantul trebuie să le refacă, urmare a lucrărilor de expropriere și

construcție a autostrăzii, beneficiul diminuat ca urmare a scăderii valorii de

circulație, în ansamblu, asupra întregii suprafețe de 46 de ha.,

imposibilitatea de folosință a unui rest de teren așa cum reclamantul spera la

momentul unificării întregii parcele, înainte de hotărârea de expropriere,

reprezintă elemente certe ale prejudiciului creat, care vor putea fi acoperite

prin acordarea despăgubirii de 5 euro/m.p., raportată la suprafața de 384.899

m.p., ceea ce va presupune un cuantum de 1.924.495 euro.

Despăgubirea de 5 euro/m.p.,

pentru suprafața totală de 384.899 m.p., reprezentând prejudiciul cauzat

reclamantului, a fost stabilită și prin raportare la valorile de piață medii

pentru terenurile extravilane, cuprinse în expertizele notarilor publici,

secțiunea teren cu front stradal la centură și drumurile naționale, încadrarea

în limita maximă de 10 euro/m.p., menționată în acele expertize, fiind

atributul exclusiv al instanței care, față de criteriile menționate mai sus,

s-a oprit asupra sumei de 5 euro/m.p.

Cuantumul acestei

despăgubiri este justificat și din perspectiva Protocolului 1 pct. 1 al

Convenției Europene pentru Drepturile Omului, reclamantul deținând un bun în

sensul definit de Convenție asupra căruia își exercita pe deplin dreptul de

proprietate, drept care i-a fost apoi restrâns printr-un act unilateral de

putere al autorității statale, ceea ce determină nașterea imediată a dreptului

său la o reparație integrală a prejudiciului produs.

Ca atare, Curtea a

apreciat că prin stabilirea în mod rezonabil a valorii reale de circulație a

terenului expropriat și a prejudiciului cauza proprietarului reclamant, a putut

să definească, în speță cuantumul just al despăgubirii totale la care

reclamantul are dreptul, urmare a actului de expropriere.

Reclamantul a reluat

în motivele sale de apel și petitul privind solicitarea sumei de 5.000.000 euro,

reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care acesta poate fi

obligat, conform art. 5 pct. 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare din 20

februarie 2008.

Acest petit nu a fost

primit de către instanța de apel deoarece, pe de o parte, antecontractul de

vânzare-cumpărare a fost încheiat în perioada în care era de notorietate că

tronsonul segmentului de autostradă ar putea să vizeze și terenul ce a făcut

obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind discutabil deci prețul

stabilit în acel antecontract de vânzare-cumpărare, de peste 100 euro/m.p., în

condițiile în care părțile aveau reprezentarea destinației viitoare a

terenului, iar pe de altă parte, despăgubirea acordată proprietarului

terenului, astfel cum a fost stabilită mai sus, este rezonabilă și acoperă în

totalitate prejudiciul cauzat prin actul de expropriere, prejudiciu cauzat

inclusiv prin acte conexe actului principal de expropriere cum este cazul a

antecontractului de vânzare-cumpărare menționat.

Apelul declarat de

către pârâtul M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara, în esența sa, s-a fundamentat pe ideea că prețul pe m.p., pentru

terenul expropriat este în realitate mult mai mic decât cel solicitat de către

reclamant sau cel stabilit prin lucrările de expertiză, apelantul pârât

propunând în finalul susținerilor sale în fața instanței de apel chiar un preț

mai mic decât cel stabilit de către Comisia de acordare a despăgubirilor, un

preț între 10 și 15 euro/m.p.

Argumentele pârâtului

apelant au fost explicate atunci când instanța a argumentat soluția adoptată,

la această secțiune adăugându-se doar împrejurarea că valorile susținute de

către apelantul pârât nu pot fi reținute deoarece, pe lângă faptul că sunt

contrazise de contractele de vânzare-cumpărare analizate și de lucrările de

expertiză, sunt fundamentate prin raportare la antecontracte de

vânzare-cumpărare încheiate cu mult înainte de perfectarea acestora, la prețuri

foarte mici, de 100 euro/ha, în anul 2000, și vizează suprafețe de teren

situate în alte zone decât cele ce fac obiectul acțiunii reclamantului.

Nu în ultimul rând este

de subliniat poziția ambiguă și contradictorie a pârâtului apelant care, prin

acte administrative ale Comisiei de acordare a despăgubirilor a plătit chiar

130 euro/m.p., unor persoane aflate în situația reclamantului, pentru suprafețe

de teren similare, iar, în speță susține prețuri sub limita acordată de

Comisie, deși această zonă de teren, este sub aspectul cantității și calității,

asemănătoare cu aceea pentru care a plătit despăgubiri directe de 130 euro/m.p.

Apelul pârâtului a

făcut trimitere și la celelalte petite ale acțiunii și apelul reclamantului,

argumentele subsumându-se ideii că prejudiciul cauzat este doar cel determinat

de valoarea efectivă a suprafeței expropriate, reclamantul neavând

posibilitatea să invoce un prejudiciu cu caracter general.

Și aceste susțineri

ale pârâtului apelant nu au fost primite de către instanța de apel, pentru

argumentele care au fost dezvoltate în secțiunile dezvoltate mai sus.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul L.P.A., pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara și M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

M.P. - Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara a criticat decizia, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a invocat că instanța nu a avut în vedere, la modul de

calcul al cuantumului despăgubirilor, faptul că în cauză nu a operat o

expropriere dintr-o parcelă compactă de 46 ha, nefiind făcută dovada că a avut

loc o unificare a parcelelor deținute de reclamant, fiind expropriate

suprafețele de teren din 7 parcele separate, pentru care s-au și emis 7

hotărâri separate iar terenurile au categoria de folosință extravilan.

Faptul că s-a depus un

certificat de urbanism pentru a se dovedi că urma să edifice construcții pe

respectivele terenuri, nu are nicio relevanță pentru că acel certificat a fost

emis în anul 2006, cu o valabilitate de 12 luni, fiind astfel expirat la data

realizării exproprierii, iar în certificat, la regimul tehnic al terenului, se

precizează că nu se prevede extinderea suprafeței de intravilan a localității.

În ce privește

terenul situat în zona de siguranță, acesta a făcut obiectul exproprierii,

astfel că nu se pot acorda despăgubiri suplimentare, iar în ce privește terenul

situat în zona de protecție a drumului, acesta este afectat doar de

interdicțiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din O.G. 43/1991 și raportat la

aceste interdicții și la destinația terenului, cea de teren agricol, este

evident că nu se poate reține existența unui prejudiciu determinat de

îngrădirea dreptului de folosință.

S-a arătat că

experții și instanța nu au avut în vedere, la determinarea cuantumului

despăgubirilor, poziționarea terenurilor expropriate și categoria de folosință.

În cauză s-a făcut

dovada că nu exista o limitare a exercitării dreptului de folosință a terenului

conform destinației acestuia, iar raportat la această destinație nu se impune

realizarea unor căi de acces.

Pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a

criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-au dezvoltat următoarele considerente:

Instanța de apel,

confirmând valoarea de despăgubire stabilită de prima instanță la suma de 91,6

euro/mp, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de

expertiză".

Legiuitorul a

stabilit la nivel imperativ criteriile de evaluare, iar actele de procedură

îndeplinite cu ignorarea acestor criterii imperative sunt lovite de nulitate

pentru că încalcă legea (art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994).

Valorile de

comparație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare (cele

declarate în fața notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate

în presă sau postate pe internet.

Legea are așadar în

vedere situația certă a unor prețuri, exprimată în contracte, și nu situația

incertă a unor oferte nematerializate în acte juridice autentice și imobilele

la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu

terenul expropriat și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor

expropriate iar stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin

raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării

expertizei.

În cauză, instanțele

anterioare au omologat un raport de expertiză, care nu a ținut seama de

niciunul dintre criteriile cumulativ stabilite în mod imperativ de lege,

pronunțând hotărâri nelegale.

În susținerea acestei

critici s-a făcut referire la probele administrate, susținându-se că acestea au

fost interpretate greșit sau au fost înlăturate în mod nejustificat.

Curtea de apel în mod

greșit a apreciat ca fiind corecte concluziile experților C.D.L. și S.A. și în

mod greșit a înlăturat concluziile expertului U.I.R.

Concluziile

experților C.D.L. și S.A., prin care au stabilit valoarea reală a imobilului

expropriat la 91,2 euro/m.p., sunt nereale, bazate pe aprecieri subiective care

au reușit să influențeze convingerea instanței, ele având ca reper numai

ofertele postate pe internet, și prin raportare la valori ce corespund

terenurilor intravilane, iar nu a acelora aflate în extravilanul localităților.

De altfel, valoarea

de despăgubire de 91,2 euro/mp, stabilită de cei doi experți, omologată de

instanța de apel, pentru terenul expropriat, arabil în extravilan, nu reflectă

realitatea, aceasta fiind mai mare și decât valoarea unui teren intravilan cu

destinația curți-construcții aflat în zona centrală a Municipiului Arad.

Terenul supus exproprierii

nu poate fi asimilat unui teren intravilan numai pentru că acesta se afla în

vecinătatea unui teren pe care exista perspectiva de a se edifica în viitor un

complex comercial.

Complexul comercial I.P.,

la care face referire reclamantul și cei doi experți, că ar ridica valoarea

terenurilor expropriate se află în faza de proiect de mai bine de 5 ani.

Pe terenul pe care

urmează a se edifica acel complex comercial nu există utilități, deși terenul

este traversat de o parte din utilități dar acestea sunt destinate strict

consumului casnic și nu au capacitatea să asigure și consumul societăților

comerciale.

Utilitățile trebuiesc

a fi aduse pe teren de la distanțe foarte mari pe cheltuiala investitorului,

fără ajutorul Primăriei Arad situație în care, până în prezent nu a fost pus în

practică proiectul. Lipsa utilităților în zona terenurilor expropriate de-a

lungul șoselei DN 69 înspre Timișoara a făcut ca această zonă să rămână

nedezvoltată economic niciun proiect imobiliar nu a fost pus în practică, contrazicând

astfel susținerile reclamantului.

De asemenea, faptul

că reclamantul a scos în anul 2006 un certificat de urbanism, nu putea să

convingă experții și mai apoi instanța, că acesta a urmărit să schimbe

destinația imobilului din arabil în curți-construcții.

Certificatul de

urbanism pe care îl menționează reclamantul în justificarea intenției de

schimbare a destinației terenului din extravilan agricol în intravilan

construcții, este numai un act de informare prin care autoritățile publice

locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale

regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a

teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute

solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al

terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc

cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul

amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale,

necesare în vederea autorizării.

Nu există niciun

înscris emis de C.N.A.D.N.R. SA care să fi interzis reclamantului edificarea de

construcții pe terenul acestuia cum în mod nereal a susținut acesta pe tot

parcursul litigiului însă fără a face dovada susținerilor.

Terenul expropriat,

având destinația de teren arabil în extravilan, fără utilități, are

caracteristici net inferioare față de un teren intravilan pe care se pot

edifica construcții și care are destinația de curți-construcții, destinație ce

se poate obține numai pe baza întocmirii și aprobării unei documentații tip PUD

sau PUZ și numai după scoaterea terenului din circuitul agricol.

În lipsa

utilităților, în lipsa unui PUD sau PUZ aprobat pentru terenul expropriat,

acest teren trebuia analizat și evaluat pornind de la destinația lui actuală și

anume aceea de teren arabil în extravilan.

Față de dispozițiile

imperative prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au solicitat

să se constatate că instanța de apel și instanța de fond au omologat un raport

de expertiză efectuat cu încălcarea dispozițiilor imperative stabilite de

legiuitor, raport care a stabilit valoarea de despăgubire în raport de alte

criterii decât cele legale.

Instanța de apel,

prin acordarea despăgubirii determinate de limi