ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 572/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 06 mai 2009 înregistrată sub nr. 1774/108/2009, reclamantul L.P.A.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea în parte, sub aspect valoric, a Hotărârilor nr. 1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/2 din 07 aprilie 2009, nr. 3 din 07 aprilie 2009, nr. 4 din 07 aprilie 2009, nr. 120 din 07 aprilie 2009 si, respectiv nr. 127 din 07 aprilie 2009 de expropriere și de stabilire a despăgubirilor dispuse de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul Consiliului Local Arad, în ceea ce privește exproprierile pentru realizarea lucrărilor de utilitate publică prevăzute în Hotărârile de Guvern nr. 212/2009 („Autostrada Arad-Timișoara") și, respectiv nr. 214/2009 („Varianta de ocolire a - Municipiului Arad și stabilirea la suma de 19.662.910 euro a cuantumului total al despăgubirii la care reclamantul este îndreptățit pentru exproprierile dispuse prin hotărârile menționate mai sus, defalcate după cum urmează: a. 7.526.918 euro, reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în zona de protecție stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză - 82.532 m.p.; b. 3.166.560 euro, reprezentând contravaloarea terenului rămas fără căi de acces stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză - 39.731 mp; c. 3.969.432 euro,

reprezentând contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și/sau imposibilității de folosință/valorificare a restului de teren neexpropriat, din cauza configurației acestuia, a suprafețelor prea mici a loturilor, a imposibilității edificării unor construcții etc., stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză - 345.168 mp. d. 5.000.000 euro, reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care a fost obligat reclamantul în cazul neperfectării vânzării, conform art. 5.2 al antecontractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008. În motivarea cererii și apoi prin precizările aduse ulterior, inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul a arătat faptul că prin hotărârile atacate, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită la nivelul Consiliului Local Arad, a dispus exproprierea următoarelor terenuri aflate în proprietatea sa: Hotărârea Număr cadastral Cartea Funciară a loc.

Arad Suprafața (mp): nr. 11 din 07 aprilie 2009; nr. 22/1 din 07 aprilie 2009; nr. 32/2 din 07 aprilie 2009; nr. 43 din 07 aprilie 2009; nr. 54 din 07 aprilie 2009; nr. 6120 din 07 aprilie 2009; nr. 7127 din 07 aprilie 2009. Total suprafața teren expropriat (mp): 45.564. Exproprierea a fost dispusă în temeiul Legii nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare, pentru realizarea următoarelor lucrări de utilitate publică: „Autostrada Arad-Timișoara", „Varianta de ocolire a municipiului Arad". Toate aceste suprafețe de teren au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat de domnul expert C.A.

Hotărârile atacate de expropriere și de stabilire a despăgubirilor dispuse de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul Consiliului Local Arad, cât și procesele verbale ce au stat la baza emiterii acestor hotărâri, consemnează dezacordul reclamantului cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care expropriatorul înțelege să le plătească. Reclamantul a considerat că suma totală a despăgubirilor pe care expropriatorul înțelege să le plătească pentru exproprierea terenurilor menționate mai sus, respectiv 885.712 euro, este derizorie în comparație cu valoarea reală a terenului expropriat și a daunelor cauzate de această expropriere, nu are un fundament real și nu reprezintă „dreaptă și prealabilă despăgubire" prevăzută atât de art. 44 alin. (3) al Constituției României cât și de art. 1 al Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează corespunzător prevederile Legii speciale nr. 198/2004.

Valoarea reală a terenului expropriat și a celui aflat în zona de protecție a viitoarei autostrăzi a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, astfel, pentru aceste suprafețe cumulate, expertul stabilind o valoare de 7.526.918 euro. Terenurile supuse exproprierii sunt situate în polul sudic de dezvoltare al zonei comercial-rezidențiale a Municipiului Arad, în această zonă fiind în curs de implementare câteva proiecte semnificative de dezvoltare imobiliară iar întreaga suprafață de teren aflată în proprietatea reclamantului înainte de expropriere era destinată utilizării comerciale, prin acordarea unui regim de zonă construită, acest lucru rezultând și din certificatul de urbanism din 21 februarie 2006 referitor la întreaga suprafață de teren.

Mai mult, singura cauză pentru care reclamantul nu a putut obține un PUZ conform acestui certificat de urbanism a fost opoziția expropriatorului C.N.A.D.N.R. În concluzie, despăgubirea plătibilă de către expropriator trebuie să includă și prejudiciul din penalitățile contractuale la care este obligat expropriatul în cazul neperfectării vânzării. Prin întâmpinare și concluzii scrise, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că Guvernul României, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local a adoptat Hotărârea nr. 214 din 04 martie 2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a Municipiului Arad km 0+000-km 12+000" și Hotărârea nr. 212 din 04 martie 2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Arad - Timișoara km 12+000-km 44+000", pe teritoriile Municipiului Arad, al localității Sagu - județul Arad și al localităților Orțișoara, Pișchia, Giarmata-județul Timiș, prin care a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere, potrivit HG nr. 214/2009, a 147 imobile proprietate privată, situate pe teritoriul administrativ al Municipiului Arad, imobilele supuse exproprierii fiind menționate în anexa 2 a hotărârii și declanșarea procedurii de expropriere, potrivit H.G.

212/2009, a 57 imobile proprietate privată, situate pe teritoriul administrativ al Municipiului Arad, imobilele supuse exproprierii fiind menționate în anexa 2 a hotărârii. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită în baza Deciziei nr. 204 din 18 martie 2009 și nr. 205 din 18 martie 2008, a analizat cererile și actele depuse potrivit art. 5 din Legea nr. 198/2004, de titularii de drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii, aflate în anexa 2 la H.G. nr. 214/2009 și anexa 2 la H.G. nr. 212/2009 și verificând actele depuse de reclamant a constatat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor supuse exproprierii. Valoarea de despăgubire a imobilelor, proprietatea reclamantului, supuse exproprierii a fost stabilită în baza unui raport de evaluare, întocmit pentru fiecare proiect în parte, care a stat la baza emiterii H.G.

214/2009, și H.G. 212/2009, raport întocmit în luna septembrie 2008, de expert evaluator V.H.M., (înainte de actualizarea Legii 198/2004, cu respectarea art. 3 din lege). Imobilele reclamantului, ce fac obiectul exproprierii, sunt terenuri agricole, situate în extravilanul localității Arad, fără utilități, iar potrivit raportului de evaluare valoarea de despăgubire a fost stabilită la 20.46 euro/mp, pentru imobilele expropriate, pentru proiectul „Varianta de ocolire a Municipiului Arad" și la 19,39 euro/mp, pentru imobilele expropriate pentru proiectul "Autostrada Arad-Timișoara". Față de caracteristicile imobilelor proprietatea reclamantului și fața de preturile practicate în cele două zone, cele două valori de despăgubire, 20,46 euro/mp și 19,39 euro/mp, sunt valori corecte și reale.

Prin sentința civilă nr. 448 din 9 iunie 2010, pronunțată în Dosar nr. 1774/108/2009, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L.P.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. și în consecință: A fost obligat pârâtul la plata de despăgubiri, către reclamant, în cuantum total de 4.155.436 euro, sau contravaloarea în lei la data plății conform curs B.N.R., pentru terenul expropriat, în suprafața de 45.564 mp. A fost respins restul pretențiilor cu privire la devalorizarea terenului, daunelor și penalități. Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin Hotărârile cu nr. 1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/1 din 07 aprilie 2009, nr. 2/2 din 07 aprilie 2009, nr. 3 din 07 aprilie 2009, nr. 4 din 07 aprilie 2009, nr. 120 din 07 aprilie 2009, și respectiv nr. 127 din 07 aprilie 2009, de expropriere și de stabilirea despăgubirilor dispuse de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, conform H.G. nr. 212/2009, a fost dispusă exproprierea celor 7 imobile din proprietatea reclamantului în suprafață totală de 45.564 mp. Prin hotărârile enunțate mai sus au fost propuse despăgubiri în sumă totală de 885.712 euro.

Reclamantul, prin prezenta acțiune, a contestat cuantumul despăgubirilor acordate cu motivarea că valoarea reală de circulație este mult mai mare decât suma acordată, precum și că prin exproprierea unei părți din proprietate, este afectată folosința restului de teren neexpropriat care rămâne fără căi de acces, iar valoarea acestui teren va fi la un preț semnificativ redus. Pentru a clarifica aceste aspecte, au fost efectuate mai multe expertize în cauză, expertiza efectuată de expertul C.A., stabilind că terenurile supuse exproprierii sunt situate în polul sudic de dezvoltare a zonei comerciale-rezidențiale a Municipiului Arad, zonă în care sunt în curs de implementare câteva proiecte de dezvoltare imobiliare, ca de exemplu I.P.M.

la o distanță de cca. 500 ml și proiectul mixt comercial-rezidențial dezvoltat de societatea P.D.I. SRL pe o suprafață de 20 ha aflat la o distanță de circa 700 ml. Tribunalul a reținut că reclamantul are în posesie un certificat de urbanism din 21 februarie 2006, pentru întreaga suprafață, de unde rezultă că intenția proprietarului a fost aceea de schimbare a destinației, din teren agricol, și introducerea acestui teren în intravilanul localității. Referitor la valoarea reală a terenurilor supuse exproprierii, a fost efectuată o expertiză dintr-o comisie formată din trei experți conform procedurii, experții C.D.L.

și S.A., stabilind în concluziile raportului de expertiză că valoarea de circulație a imobilelor proprietatea reclamantului, supuse exproprierii, în suprafață totală de 45.564,00 mp este de 91,2 euro/mp, respectiv valoare totală de 7.526.918 lei, experții apreciind că reclamantul trebuie despăgubit și pentru terenul în suprafața de 36.968, 00 mp, ce reprezintă zona de protecție a autostrăzii tot cu aceeași sumă/mp și pentru terenul influențat negativ în suprafață de 39.731,00 mp cu suma de 79.7 euro/m.p. Expertul desemnat de pârât, U.I.R., a stabilit suma de 12 euro/mp, pentru terenul expropriat. Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că valoarea de circulație arătată de experții C.D.L.

și Ș.A., corespunde realității cu privire la valoarea reală de circulație a terenului, deoarece aceste terenuri sunt situate în imediata vecinătate a Zonei urbane a Municipiului Arad și sunt situate între zonele amintite cu proiecte imobiliare, de unde rezultă că valoarea terenului este mult superioară prețului stabilit de expertul U.I.R. În ceea ce privește restul pretențiilor cu privire la terenul rămas neexpropriat, a terenului care rămâne în zona de protecție a autostrăzii, precum și la daune din penalitățile conform antecontractului de vânzare cumpărare, tribunalul având în vedere dispozițiile legale în materie a apreciat că aceste capete de cerere nu sunt fondate. Terenul aflat în zona de protecție a autostrăzii rămâne în proprietatea reclamantului și poate fi folosit, fără restricții, potrivit prezentei destinații, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 16 alin. (1) din O.G.

43/1997, și terenul reprezentând zona de siguranță este supus exproprierii, de unde rezultă că nu există nicio suprafață de teren de o parte și de alta a șoselei rămasă în proprietatea reclamantului care să fie supusă interdicției de folosință. Având în vedere că în proiectul autostrăzii Arad - Timișoara sunt prevăzute căi de acces la toate terenurile rămase după expropriere, tribunalul a apreciat că nici capătul de cerere cu privire la lipsa folosinței nu este fondat. Referitor la eventuale daune din penalități contractuale în cazul neperfectării vânzării, tribunalul a apreciat că această pretenție nu este actuală, ci antecontractul de vânzare-cumpărare face dovada în plus față de cele enunțate cu privire la valoarea terenului supus exproprierii.

Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul L.P.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. conform celor menționate mai sus. Împotriva sentinței civile nr. 448 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosar nr. 1774/108/2009, au declarat apel atât reclamantul L.P.A., cât și pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. Reclamantul apelant L.P.A.

a solicitat schimbarea în parte a hotărârii Tribunalului Arad, în sensul admiterii acțiunii pentru toate petitele formulate în fața primei instanțe, respectiv pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 7.526.918 euro, reprezentând contravaloarea terenului efectiv expropriat și a celui cuprins în zona de protecție, stabilit prin raportul de expertiză tehnică, suprafața totală fiind de 82.532 m.p.; 3.166.560 euro reprezentând contravaloarea terenului fără căi de acces, stabilită prin raportul de expertiză, aferentă suprafeței de 39.731 m.p.; 3.969.432 euro contravaloarea daunelor datorate scăderii valorii și imposibilității de folosință, sumă stabilită conform raportului de expertiză pentru suprafața de 345.168 m.p.; 5.000.000 euro reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale, în cazul neperfectării antecontractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008. În motivarea apelului s-a arătat că pretențiile arătate mai sus sunt susținute de următoarele: Raportul de expertiză tehnică efectuat în fața primei instanțe a conchis că reclamantul trebuie să beneficieze de valoarea reală de circulație a terenului expropriat care se ridică la suma de 91,2 euro/m.p., respectiv la suma totală de 4.155.436 euro, aferentă suprafeței totale expropriate de 45.564 m.p.

În susținerea acestei idei, apelantul a arătat că a fost în imposibilitatea reală de a tranzacționa suprafețele de teren respective la prețuri chiar mai mari decât 91,2 euro, după cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare anexate și din antecontractul de vânzare-cumpărare la care a făcut referire. De asemenea, a susținut că amplasamentul terenului și valoarea de circulație a acestuia prin raportare la planul de dezvoltare urbană justifică prețul de 91,2 euro și infirmă susținerile părții adverse, respectiv pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, care a arătat că prețul de circulație este situat chiar sub nivelul reținut de Comisia de acordare a despăgubirilor.

Terenul aflat în zona de protecție a autostrăzii, în suprafață de 36.968 m.p. trebuie să beneficieze și el, în opinia apelantului reclamant, de același mod de apreciere a valorii de circulație, respectiv de 91,2 euro/m.p. având în vedere imposibilitatea de folosință a acestei categorii de teren pe durata existenței autostrăzii. S-a mai susținut că traseul lucrării de utilitate publică „Autostrada Arad-Timișoara" împarte terenurile neexpropriate aflate în proprietatea reclamantului în loturi fără căi de acces, a căror utilizare este extrem de restrictivă, și a căror valorificare viitoare este imposibilă. Aceste suprafețe de teren au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul C.A.

iar valoarea de care este lipsit reclamantul a fost apreciată la 79,7 euro/m.p., respectiv suma de 3.166.561 euro pentru suprafața totală de 39.731 m.p. Terenurile supuse exproprierii prin hotărârile contestate în fața primei instanțe făceau parte din parcelele comasate prin efortul reclamantului de-a lungul DN 2848 Tribunalul Arad - Timișoara. Traseul autostrăzii secționează pe diagonală aceste parcele determinând prin configurație la terenul rămas, să fie impropriu pentru realizarea proiectelor imobiliare de anvergură, în legătură cu care reclamantul demarase începând cu anul 2008 acțiuni concrete. Valoarea acestei scăderi de folosință a fost stabilită la suma de 3.969.432 euro. Apelantul a mai solicitat și daune de penalitate contractuală la care este obligat în cazul neperfectării vânzării, conform art. 5 pct. 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008, aceste daune ridicându-se la cuantumul de 5.000.000 euro.

În drept, apelantul a invocat prevederile art. 282 C. proc. civ. combinate cu Legea nr. 33/1994 și celelalte dispoziții legale la care a făcut trimitere, respectiv art. 17 și urm. din Ordonanța nr. 43/1997. Pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii principale, ca neîntemeiată. Pârâtul apelant a arătat că hotărârile Comisiei de stabilire a despăgubirilor terenului sunt corecte, deoarece imobilele deținute de reclamant sunt terenuri agricole, situate în extravilanul localității Arad, fără utilități, iar valoarea de circulație a fost stabilită în mod corect la 20,46 euro/m.p.

pentru terenurile aferente proiectului „Varianta de reală de ocolire a Municipiului Arad" și de 19,39 euro/m.p. pentru imobilele aferente proiectului „Autostrada Arad-Timișoara". Pârâtul a arătat că expertul desemnat de către acesta, U.I.R., a stabilit o valoare de 12 euro/m.p. pentru terenul efectiv expropriat, în timp ce experții desemnați de către instanță și de către reclamant au stabilit valori mult mai mari. S-a susținut că instanța de fond nu a administrat proba cu înscrisuri în vederea identificării prețurilor reale de tranzacționare, menționate în contractele de vânzare-cumpărare, pentru ca aceste prețuri să servească drept comparație la întocmirea expertizei. S-a mai arătat că instanța de fond a nesocotit art. 26 din Legea nr. 33/1994, reținând o valoare de despăgubire pentru terenul expropriat cu mult mai mare decât valorile uzitate pentru terenuri similare.

În final, s-a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză tehnică în vederea lămuririi valorii reale de despăgubire care trebuie să fie reținută de către instanță. În drept, pârâtul apelant a făcut trimitere la art. 282 și următoarele C. proc. civ. și art. 25 - 27 din Legea nr. 33/1994. Prin Decizia civilă nr. 921/ A din 26 mai 2011 s-a admis apelul declarat de reclamantul L.P.A., împotriva sentinței civile nr. 448 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad. A fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R.

– Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara să plătească reclamantului și despăgubiri determinate de limitarea dreptului de folosință asupra terenului din zona de protecție în suprafață de 36.968 m.p., în cuantum de 1.663.560 euro; de scăderea valorii de circulație sau imposibilității de folosință conform destinației inițiale pentru suprafața de 384.999 m.p., în cuantum de 1.924.495 euro. Despăgubirile vor fi acordate în moneda euro sau echivalentul în lei, la data plății, conform cursului B.N.R. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost respins apelul declarat de către pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva aceleiași sentințe.

Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin Hotărârile de Guvern nr. 212/2009 („Autostrada Arad-Timișoara") și, respectiv nr. 214/2009 („Varianta de ocolire a Municipiului Arad"), s-a dispus exproprierea suprafeței de teren de 45.564 m.p., teren extravilan proprietate a reclamantului L.P.A. Suprafața de teren efectiv expropriată este necesară pentru construirea segmentului de autostradă Arad - Timișoara și variantei de ocolire a Municipiului Arad, această expropriere realizându-se în diagonală pe întreaga suprafață de teren deținută de către reclamant, întreaga suprafață de teren deținută de acesta, de peste 46 de ha, având configurația unui dreptunghi, secționat de segmentul de autostradă, după cum rezultă din planșa depusă la fila 253 instanță de apel.

Terenul efectiv expropriat, în suprafață de 45.564 m.p., a fost evaluat, corect de către prima instanță, respectiv Tribunalul Arad, la o valoare de circulație de 91,2 euro/m.p. Pentru a se ajunge la această valoare de circulație, prima instanță a avut în vedere expertizele tehnice efectuate în cauză, amplasamentul terenului (într-o zonă ce urmează să fie inclusă într-un plan PUZ pentru dezvoltarea unor centre comerciale), precum și o situație comparativă privind vânzarea unor terenuri similare, unele dintre acestea situate în zone lăturalnice față de parcela reclamantului, care s-au vândut cu peste 125 euro/m.p., preț stabilit chiar de către Statul Român reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R.

- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. Pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a contestat în apel, ca de altfel și în fața primei instanțe, acest preț pe m.p. susținând că acesta trebuie să fie cu mult mai mic, chiar mai mic decât prețul reținut prin hotărârile comisiei de acordare a despăgubirilor, deoarece tranzacțiile realizate cu terenuri din zona respectivă au un preț mai mic de 12-14 euro/m.p., terenul este extravilan și în prezent există parcele similare cu cele ale reclamantului care nu se vând la un preț mai mare de 12 - 24 euro/m.p. Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, acțiunea formulată de către reclamant se soluționează în conformitate cu prevederile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor, pentru că această problemă face obiectul acțiunii reclamantului.

Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce trebuie acordată persoanei expropriate se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite. Potrivit textului de lege menționat, în speță au fost avute în vedere două ipoteze de lucru: a. ipoteza privind determinarea valorii reale a imobilului expropriat; b. ipoteza privind prejudiciul total cauzat proprietarului prin actul cu caracter excepțional de expropriere.

I. Ipoteza privind determinarea valorii reale a imobilului expropriat. Pentru a determina această valoare, de principiu, art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și jurisprudența, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spun că trebuie avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. (A se vedea în acest sens I.C.C.J. - secția civilă, Decizia nr. 244 din 19 ianuarie 2009). Acest criteriu de determinare a valorii terenului expropriat, trebuie apoi raportat la aspectele tehnice, cu care operează experții de specialitate, care vizează situația concretă a suprafeței de teren, calitatea acestuia, modul în care este amplasat, posibilitatea de valorificare a acestui teren din perspectiva unor factori de dezvoltare stabiliți prin planuri urbanistice zonale, cu caracter cert.

Toate aceste elemente se subscriu criteriului „prețului de vânzare în mod obișnuit”, însă nu pot fi extrase în totalitate din conținutul criteriului pentru că acest criteriu presupune în stabilirea prețului de circulație toate aceste elemente. De asemenea, în determinarea sferei criteriului de evaluare trebuie să se țină seama și de întinderea suprafeței expropriate, pentru că, deși aparent acest aspect ar conduce la încadrarea în cealaltă ipoteză de lucru, respectiv aceea a calculării prejudiciului global, suprafața expropriată are mai întâi repercusiuni asupra cuantumului prețului, fiind situații deosebite în exproprierea a 500 sau 1.000 de m.p. și exproprierea a 45.564 m.p.

Pentru a putea aplica criteriul „prețului de vânzare în mod obișnuit”, instanța de apel a dispus depunerea la dosarul cauzei a contractelor de vânzare-cumpărare care au ca obiect vânzarea-cumpărarea unor terenuri similare, și completarea raportului de expertiză tehnică de către cei trei experți, printr-un supliment care să dea explicații tocmai la modul de stabilire a prețului pe m.p., din perspectiva contractelor de vânzare-cumpărare efectiv realizate și din perspectiva celorlalte elemente adiacente privind calitatea terenului, modul de amplasare, posibilitatea de dezvoltare a zonei, suprafața expropriată etc. La dosarul cauzei au fost depuse contractele de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință, nr. 537, nr. 590, nr. 1151/2009 și nr. 1146/2009 (filele 176 - 212 dosar instanță de apel), contracte care au ca obiect suprafețe de teren asemănătoare cu aceea deținută de către reclamant, categoria de teren fiind teren arabil extravilan, iar prețul de vânzare pe m.p.

înscris în aceste contracte este de 112,5 euro/m.p., 111,7 euro/m.p., sau un preț peste aceste valori, ajungând chiar la 130 euro/m.p. Față de această împrejurare, s-a solicitat celor trei experți să realizeze un supliment al raportului de expertiză, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru a argumenta, față de datele speței aceste valori ale terenului expropriat, și compararea lor cu valorile la care face trimitere pârâtul, prin contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 243 - 246 dosar instanță de apel, valori cu mult mai mici chiar și decât acelea reținute prin Hotărârea Comisiei de stabilire a despăgubirilor. În concluziile suplimentului la raportul de expertiză experții C.D.L.

și Ș.A. (filele 297 - 300 dosar instanță de apel) și-au menținut punctul de vedere exprimat în fața primei instanțe, în sensul că valoarea de circulație a terenului expropriat este de 91,2 euro/m.p., argumentând, în plus că, contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 176 - 212, atestă fără putință de tăgadă că s-au vândut efectiv suprafețe de teren, de natura celui expropriat de la reclamant, cu prețuri mai mari decât acela propus de experți de 91,2 euro/m.p., ajungându-se chiar la prețuri de peste 130 euro/m.p. Experții au arătat că prețurile susținute de pârât prin ing. U.I.R. vizează contracte de vânzare-cumpărare situate în alte zone decât perimetrul în care se construiește autostrada, într-o parte geografică opusă cu Drumul Național Arad - Timișoara, și zona de dezvoltare comercială I.P.

Arad. De asemenea, acele prețuri foarte scăzute trecute în contractele prezentate de pârât reflectă ideea că, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate ca urmare a unor promisiuni de vânzare-cumpărare, încheiate cu mulți ani în urmă cu persoanele beneficiare ale legii fondului funciar, ori este unanim recunoscut că acele prețuri din promisiuni, la acea vreme, erau simbolice, unele chiar sub 100 euro pentru întreaga suprafață ce urma a fi vândută de către promitentul vânzător. Față de aceste împrejurări, pentru a respecta principiul „prețului real de circulație”, desprins din art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a reținut următoarele: Contractele de vânzare-cumpărare prezentate de părțile litigiului, conțin prețuri de vânzare-cumpărare foarte diferite sub aspectul sumelor pe m.p.

În aceste condiții instanța a dat preferință analizei care are în vedere acele contracte de vânzare-cumpărare care se referă la suprafețe de teren asemănătoare cu acelea deținute de către reclamant, atât sub aspectul amplasamentului suprafețelor (adică cât mai aproape de terenul deținut de reclamant), cât și sub aspectul calității terenului, categoriei acestuia, modului de amplasament față de centre de dezvoltare și posibilitatea de tranzacționare efectivă pe piața imobiliară. De asemenea, a avut în vedere conținutul raportului de expertiză tehnică, în măsura în care acesta reflectă cerințele instanței, arătate mai sus.

Pe acest raționament juridic, instanța de apel a reținut că reflectă valoarea reală de circulație, prețul pe m.p., pentru suprafața efectiv expropriată, reținut de către prima instanță de 91,2 euro/m.p., acest preț fiind rezonabil prin raportare la contractele de vânzare-cumpărare, care depășesc prețul de 112 - 130 euro/m.p., dar și prin raportare la prețurile existente în contractele prezentate de pârât, care vizează terenuri situate în alte zone geografice, care nu au nicio legătură cu tronsonul autostrăzii și zona de dezvoltare a municipiului Arad. De asemenea, instanța de apel a reținut că însuși pârâtul, Statul Român, reprezentat de M.T. prin C.N.A.D.N.R.

- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 73 din 8 aprilie 2009 (fila 173 - 174 dosar instanță de apel), a acordat despăgubiri pentru o suprafață de teren de 38.885 m.p., de 134 euro/m.p., această suprafață de teren după cum arată experții, fiind situată la o distanță de 1.300 metri liniari față de terenul deținut de către reclamant. Probele administrate au arătat că, deși această suprafață de 38.885 m.p. poartă denumirea „Teren intravilan", este situată în apropierea terenurilor reclamantului și este în realitate „Teren pășune". Ca atare, curtea a apreciat că valoarea reală de tranzacționare a suprafeței expropriate este de 91,2 euro/m.p., așa cum a reținut în mod corect prima instanță și a menținut soluția sub acest aspect, reclamantul urmând să fie despăgubit pentru suprafața efectivă de teren expropriat, așa cum a stabilit prima instanță, cu suma de 4.155.436 euro.

Cuantumul acestei sume a fost considerat, în fine, justificat și de suprafața mare de teren, respectiv 45.564 m.p. II. A doua ipoteză de lucru a vizat noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, prejudiciu solicitat de către acesta prin acțiunea introductivă și apoi, prin motivele de apel, deoarece prima instanță nu a luat în examinare această ipoteză. Reclamantul apelant a susținut că este prejudiciat de imposibilitatea de folosință potrivit destinației pe care a urmărit-o la data cumpărării terenului, pentru suprafața de 36.968 m.p., ce reprezintă zona de protecție a segmentului de autostradă, care brăzdează parcela sa unificată, de peste 46 ha; este prejudiciat de scăderea valorii de circulație sau a imposibilității de folosință pentru tăierea căilor de acces la suprafața de 39.731 m.p.

și pentru scăderea valorii de circulație a restului de teren rămas în suprafață de 345.168 m.p. De asemenea, apelantul a mai arătat că pretinde repararea unui prejudiciu de 5.000.000 euro, care ar rezulta din penalitățile contractuale la care ar fi obligat în cazul imposibilității de perfectare a antecontractului de vânzare-cumpărare din20 februarie 2008. Instanța, față de probele administrate, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, a reținut că pe lângă prețul real de circulație, stabilit cu ocazia analizei de la ipoteza I, reclamantului i s-a cauzat și un prejudiciu determinat de restrângerea dreptului de folosință asupra terenului cuprins în zona de protecție, precum și de scăderea valorii de circulație și a imposibilității de folosință pentru terenul rămas fără căi de acces și restul terenului, în suprafață totală de 384.899 m.p.

Zona de protecție, reglementată potrivit O.G. nr. 43/1997, a fost calculată la suprafața de 36.968 m.p., suprafață necontestată de către pârât atât în fața primei instanțe, cât și în instanța de apel. De altfel, la fila 146 dosar primă instanță, pârâtul a arătat în mod expres că zona de protecție la care a făcut trimitere reclamantul, constând în 50 metri de o parte și de alta a axului drumului, rămâne în proprietatea expropriatului, având interdicțiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, respectiv cele privind neasigurarea scurgerii apelor; executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații; executarea altor lucrări pentru practicarea comerțului ambulant etc. Aceste limitări ale folosinței proprietarului bunului imobil sunt evidente, sunt exprimate chiar de către pârât prin invocarea textelor legale arătate, ceea ce determină în mod necesar stabilirea unor despăgubiri compensatorii.

În sensul jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimată și prin Decizia nr. 244 din 19 ianuarie 2009, instanța de apel a apreciat ca rezonabilă, pentru îngrădirea unuia dintre atributele dreptului de proprietate al reclamantului, respectiv restricționarea folosinței pentru terenul ce constituie zona de protecție, o despăgubire de 45 euro/m.p., respectiv pentru suprafața de 36.968 m.p., o despăgubire de 1.663.560 euro. Această despăgubire este rezonabilă și reprezintă jumătate din suma solicitată de către reclamant pentru că ea trebuie corelată atât cu conținutul restricțiilor de folosință, cât și cu suprafața de teren de care reclamantul este lipsit a beneficia prin exercitarea deplină a dreptului de proprietate, suprafața fiind de 36.968 m.p.

Reclamantul a solicitat o despăgubire egală cu acea stabilită pentru terenul efectiv expropriat, însă instanța nu a împărtășit această idee, pentru că în legătură cu terenul ce constituie zona de protecție, reclamantul rămâne proprietar, însă cu, limitările arătate mai sus, pentru care instanța a apreciat despăgubirea rezonabilă cea menționată.

Reclamantul a susținut un drept la despăgubire pentru restul suprafeței de teren până la aproximativ 46 de ha, care ar rezulta în urma secționării căilor de acces prin tronsonul de autostradă (o suprafață de 39.731 m.p.), pe de o parte, iar pe de altă parte, un drept la despăgubire rezultat din imposibilitatea folosinței restului de teren neexpropriat și scăderii valorii de circulație, fiind de domeniul evidenței că un teren secționat pe diagonala sa cea mai lungă de tronsonul de autostradă, deși are ca suprafață de 46 de ha, nu va mai putea avea valoarea de circulație pe care proprietarul său a anticipat-o la momentul realizării comasării tuturor parcelelor într-o singură parcelă de aproximativ 46 de ha.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză și ținând seama de prețurile tranzacționate prin contractele de vânzare-cumpărare menționate mai sus, curtea a reținut că în mod cert se poate vorbi despre un prejudiciu cauzat reclamantului ca urmare a secționării suprafeței sale de teren de tronsonul de autostradă, pe diagonala cea mai lungă, prejudiciu care are o legătură cauzală directă cu exproprierea în vederea construirii autostrăzii. În aprecierea cuantumului acestui prejudiciu, instanța nu a luat în calcul valorile solicitate de către reclamant, și stabilite prin raportul de expertiză, respectiv de 79,7 euro/m.p. pentru teren rămas fără căi de acces în suprafață de 39.731 m.p.

și 11,5 euro pentru teren cu valoare de circulație scăzută în suprafață de 345.168 m.p., deoarece aceste valori contravin regulilor uzuale de folosință și exploatare a terenurilor din zona respectivă și acordarea lor, la aceste sume ar crea un raport evident disproporționat, între reclamant și ceilalți proprietari de terenuri, terenuri situate în zona de construcție a autostrăzii. Curtea a apreciat că există o justă și rezonabilă despăgubire prin stabilirea acesteia în funcție de prejudiciul efectiv cauzat reclamantului ca urmare a construcției autostrăzii pe terenul său de 46 de ha., această despăgubire neputând depăși 5 euro/m.p., ea fiind raportată la întreaga suprafață de teren afectată de construcția autostrăzii, respectiv suprafața de 384.899 m.p.

Căile de acces pe care reclamantul trebuie să le refacă, urmare a lucrărilor de expropriere și construcție a autostrăzii, beneficiul diminuat ca urmare a scăderii valorii de circulație, în ansamblu, asupra întregii suprafețe de 46 de ha., imposibilitatea de folosință a unui rest de teren așa cum reclamantul spera la momentul unificării întregii parcele, înainte de hotărârea de expropriere, reprezintă elemente certe ale prejudiciului creat, care vor putea fi acoperite prin acordarea despăgubirii de 5 euro/m.p., raportată la suprafața de 384.899 m.p., ceea ce va presupune un cuantum de 1.924.495 euro.

Despăgubirea de 5 euro/m.p., pentru suprafața totală de 384.899 m.p., reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului, a fost stabilită și prin raportare la valorile de piață medii pentru terenurile extravilane, cuprinse în expertizele notarilor publici, secțiunea teren cu front stradal la centură și drumurile naționale, încadrarea în limita maximă de 10 euro/m.p., menționată în acele expertize, fiind atributul exclusiv al instanței care, față de criteriile menționate mai sus, s-a oprit asupra sumei de 5 euro/m.p. Cuantumul acestei despăgubiri este justificat și din perspectiva Protocolului 1 pct. 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, reclamantul deținând un bun în sensul definit de Convenție asupra căruia își exercita pe deplin dreptul de proprietate, drept care i-a fost apoi restrâns printr-un act unilateral de putere al autorității statale, ceea ce determină nașterea imediată a dreptului său la o reparație integrală a prejudiciului produs.

Ca atare, Curtea a apreciat că prin stabilirea în mod rezonabil a valorii reale de circulație a terenului expropriat și a prejudiciului cauza proprietarului reclamant, a putut să definească, în speță cuantumul just al despăgubirii totale la care reclamantul are dreptul, urmare a actului de expropriere.

Reclamantul a reluat în motivele sale de apel și petitul privind solicitarea sumei de 5.000.000 euro, reprezentând prejudiciul din penalitățile contractuale la care acesta poate fi obligat, conform art. 5 pct. 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2008. Acest petit nu a fost primit de către instanța de apel deoarece, pe de o parte, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în perioada în care era de notorietate că tronsonul segmentului de autostradă ar putea să vizeze și terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, fiind discutabil deci prețul stabilit în acel antecontract de vânzare-cumpărare, de peste 100 euro/m.p., în condițiile în care părțile aveau reprezentarea destinației viitoare a terenului, iar pe de altă parte, despăgubirea acordată proprietarului terenului, astfel cum a fost stabilită mai sus, este rezonabilă și acoperă în totalitate prejudiciul cauzat prin actul de expropriere, prejudiciu cauzat inclusiv prin acte conexe actului principal de expropriere cum este cazul a antecontractului de vânzare-cumpărare menționat.

Apelul declarat de către pârâtul M.T. prin C.N.A.D.N.R. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în esența sa, s-a fundamentat pe ideea că prețul pe m.p., pentru terenul expropriat este în realitate mult mai mic decât cel solicitat de către reclamant sau cel stabilit prin lucrările de expertiză, apelantul pârât propunând în finalul susținerilor sale în fața instanței de apel chiar un preț mai mic decât cel stabilit de către Comisia de acordare a despăgubirilor, un preț între 10 și 15 euro/m.p.

Argumentele pârâtului apelant au fost explicate atunci când instanța a argumentat soluția adoptată, la această secțiune adăugându-se doar împrejurarea că valorile susținute de către apelantul pârât nu pot fi reținute deoarece, pe lângă faptul că sunt contrazise de contractele de vânzare-cumpărare analizate și de lucrările de expertiză, sunt fundamentate prin raportare la antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu mult înainte de perfectarea acestora, la prețuri foarte mici, de 100 euro/ha, în anul 2000, și vizează suprafețe de teren situate în alte zone decât cele ce fac obiectul acțiunii reclamantului.

Nu în ultimul rând este de subliniat poziția ambiguă și contradictorie a pârâtului apelant care, prin acte administrative ale Comisiei de acordare a despăgubirilor a plătit chiar 130 euro/m.p., unor persoane aflate în situația reclamantului, pentru suprafețe de teren similare, iar, în speță susține prețuri sub limita acordată de Comisie, deși această zonă de teren, este sub aspectul cantității și calității, asemănătoare cu aceea pentru care a plătit despăgubiri directe de 130 euro/m.p. Apelul pârâtului a făcut trimitere și la celelalte petite ale acțiunii și apelul reclamantului, argumentele subsumându-se ideii că prejudiciul cauzat este doar cel determinat de valoarea efectivă a suprafeței expropriate, reclamantul neavând posibilitatea să invoce un prejudiciu cu caracter general.

Și aceste susțineri ale pârâtului apelant nu au fost primite de către instanța de apel, pentru argumentele care au fost dezvoltate în secțiunile dezvoltate mai sus. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul L.P.A., pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a criticat decizia, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că instanța nu a avut în vedere, la modul de calcul al cuantumului despăgubirilor, faptul că în cauză nu a operat o expropriere dintr-o parcelă compactă de 46 ha, nefiind făcută dovada că a avut loc o unificare a parcelelor deținute de reclamant, fiind expropriate suprafețele de teren din 7 parcele separate, pentru care s-au și emis 7 hotărâri separate iar terenurile au categoria de folosință extravilan. Faptul că s-a depus un certificat de urbanism pentru a se dovedi că urma să edifice construcții pe respectivele terenuri, nu are nicio relevanță pentru că acel certificat a fost emis în anul 2006, cu o valabilitate de 12 luni, fiind astfel expirat la data realizării exproprierii, iar în certificat, la regimul tehnic al terenului, se precizează că nu se prevede extinderea suprafeței de intravilan a localității.

În ce privește terenul situat în zona de siguranță, acesta a făcut obiectul exproprierii, astfel că nu se pot acorda despăgubiri suplimentare, iar în ce privește terenul situat în zona de protecție a drumului, acesta este afectat doar de interdicțiile prevăzute de art. 17 alin. (2) din O.G. 43/1991 și raportat la aceste interdicții și la destinația terenului, cea de teren agricol, este evident că nu se poate reține existența unui prejudiciu determinat de îngrădirea dreptului de folosință. S-a arătat că experții și instanța nu au avut în vedere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, poziționarea terenurilor expropriate și categoria de folosință. În cauză s-a făcut dovada că nu exista o limitare a exercitării dreptului de folosință a terenului conform destinației acestuia, iar raportat la această destinație nu se impune realizarea unor căi de acces.

Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs s-au dezvoltat următoarele considerente: Instanța de apel, confirmând valoarea de despăgubire stabilită de prima instanță la suma de 91,6 euro/mp, a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză". Legiuitorul a stabilit la nivel imperativ criteriile de evaluare, iar actele de procedură îndeplinite cu ignorarea acestor criterii imperative sunt lovite de nulitate pentru că încalcă legea (art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994).

Valorile de comparație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare (cele declarate în fața notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presă sau postate pe internet. Legea are așadar în vedere situația certă a unor prețuri, exprimată în contracte, și nu situația incertă a unor oferte nematerializate în acte juridice autentice și imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate iar stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la prețurile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei. În cauză, instanțele anterioare au omologat un raport de expertiză, care nu a ținut seama de niciunul dintre criteriile cumulativ stabilite în mod imperativ de lege, pronunțând hotărâri nelegale.

În susținerea acestei critici s-a făcut referire la probele administrate, susținându-se că acestea au fost interpretate greșit sau au fost înlăturate în mod nejustificat. Curtea de apel în mod greșit a apreciat ca fiind corecte concluziile experților C.D.L. și S.A. și în mod greșit a înlăturat concluziile expertului U.I.R. Concluziile experților C.D.L. și S.A., prin care au stabilit valoarea reală a imobilului expropriat la 91,2 euro/m.p., sunt nereale, bazate pe aprecieri subiective care au reușit să influențeze convingerea instanței, ele având ca reper numai ofertele postate pe internet, și prin raportare la valori ce corespund terenurilor intravilane, iar nu a acelora aflate în extravilanul localităților.

De altfel, valoarea de despăgubire de 91,2 euro/mp, stabilită de cei doi experți, omologată de instanța de apel, pentru terenul expropriat, arabil în extravilan, nu reflectă realitatea, aceasta fiind mai mare și decât valoarea unui teren intravilan cu destinația curți-construcții aflat în zona centrală a Municipiului Arad. Terenul supus exproprierii nu poate fi asimilat unui teren intravilan numai pentru că acesta se afla în vecinătatea unui teren pe care exista perspectiva de a se edifica în viitor un complex comercial. Complexul comercial I.P., la care face referire reclamantul și cei doi experți, că ar ridica valoarea terenurilor expropriate se află în faza de proiect de mai bine de 5 ani.

Pe terenul pe care urmează a se edifica acel complex comercial nu există utilități, deși terenul este traversat de o parte din utilități dar acestea sunt destinate strict consumului casnic și nu au capacitatea să asigure și consumul societăților comerciale. Utilitățile trebuiesc a fi aduse pe teren de la distanțe foarte mari pe cheltuiala investitorului, fără ajutorul Primăriei Arad situație în care, până în prezent nu a fost pus în practică proiectul. Lipsa utilităților în zona terenurilor expropriate de-a lungul șoselei DN 69 înspre Timișoara a făcut ca această zonă să rămână nedezvoltată economic niciun proiect imobiliar nu a fost pus în practică, contrazicând astfel susținerile reclamantului.

De asemenea, faptul că reclamantul a scos în anul 2006 un certificat de urbanism, nu putea să convingă experții și mai apoi instanța, că acesta a urmărit să schimbe destinația imobilului din arabil în curți-construcții.

Certificatul de urbanism pe care îl menționează reclamantul în justificarea intenției de schimbare a destinației terenului din extravilan agricol în intravilan construcții, este numai un act de informare prin care autoritățile publice locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.

Nu există niciun înscris emis de C.N.A.D.N.R. SA care să fi interzis reclamantului edificarea de construcții pe terenul acestuia cum în mod nereal a susținut acesta pe tot parcursul litigiului însă fără a face dovada susținerilor. Terenul expropriat, având destinația de teren arabil în extravilan, fără utilități, are caracteristici net inferioare față de un teren intravilan pe care se pot edifica construcții și care are destinația de curți-construcții, destinație ce se poate obține numai pe baza întocmirii și aprobării unei documentații tip PUD sau PUZ și numai după scoaterea terenului din circuitul agricol. În lipsa utilităților, în lipsa unui PUD sau PUZ aprobat pentru terenul expropriat, acest teren trebuia analizat și evaluat pornind de la destinația lui actuală și anume aceea de teren arabil în extravilan.

Față de dispozițiile imperative prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au solicitat să se constatate că instanța de apel și instanța de fond au omologat un raport de expertiză efectuat cu încălcarea dispozițiilor imperative stabilite de legiuitor, raport care a stabilit valoarea de despăgubire în raport de alte criterii decât cele legale. Instanța de apel, prin acordarea despăgubirii determinate de limi